Peruonto ( Nap . Peruonto , din latină perunctus , uns one [1] ) este un basm literar italian scris de Giambattista Basile , inclus în ciclul său „Povestea poveștilor” (“ Pentameron ”), publicat în 1634 [2] .
Se referă la tipurile 675 ( "tip leneș și pește minunat" ) și 559 ("Princess-Nesmeyana") conform indicelui Aarne-Thompson [3] . Alte povești literare de acest tip includ „ Pietro the Fool ” a lui Straparola (a treia noapte, prima poveste) și „ Delfinul ” de Madame d’Onoy [4] . Versiunea populară este basmul francez „ Haf -man ” [5] .
O văduvă săracă din Casoria , pe nume Ceccarella, avea un cartof de canapea urât pe nume Peruonto. Într-o zi, l-a trimis după lemne pentru a aprinde aragazul și a găti cina. Pe drum, Peruonto a văzut trei tineri dormind sub soarele arzător la zenit și și-a făcut o colibă umbrită deasupra lor. Tinerii s-au dovedit a fi fii ai unei zâne și, când s-au trezit, l-au răsplătit pe Peruonto cu un cadou pentru ca orice le-ar cere să se împlinească. Peruonto a strâns un mănunchi uriaș de tufiș, pe care nu l-a putut pune pe spate, apoi s-a așezat pe el și și-a dorit ca mănunchiul de tufiș să-l poarte acasă ca pe un cal. Și mănunchiul de tufiș s-a dus și l-a adus la palatul regal. Mereu tristă Prințesa Vastolla, care nu râdea niciodată, a izbucnit în râs când a văzut piruetele pe tufă. Peruonton, ridiculizat, i-a trimis un blestem ca răspuns, ca să rămână însărcinată de el, ceea ce s-a întâmplat.
Când sarcina nu a mai fost ascunsă, regele în dizgrație era pe cale să-și omoare fiica, dar consilierii lui i-au sugerat să aștepte nașterea copilului. Vastolla a născut gemeni. Regele a adunat din nou un consiliu, care l-a convins să aștepte până când copiii vor crește pentru a-și identifica tatăl după chipul lor. Când băieții aveau șapte ani, regele a aranjat un mare ospăț, la care a invitat toată nobilimea întitulată a orașului. Părintele copiilor lui Vastolla, potrivit consilierilor regelui, va fi cel de care se agață, îndemnați de însăși natura. Dar la sărbătoare, copiii nu au acordat nicio atenție publicului. Atunci consilierii au propus să aranjeze un alt festin a doua zi - pentru oamenii mici. La cea de-a doua sărbătoare, regele a poruncit să apară tuturor: chiar și cei slabi la minte, ragamuffins și bandiți. Ceccarella și-a silit și fiul să meargă la un ospăț în palatul regal și, de îndată ce s-a apropiat de masă, fiii Prințesei Vastolla s-au repezit la gâtul lui. Peruonto a fost recunoscut ca tatăl copiilor lui Vastolla, iar drept pedeapsă, regele a ordonat ca Vastolla și Peruonto cu copiii lor să fie bătuți într-un butoi și aruncați în mare. Vastolla a aflat de la Peruonto despre darul său magic și i-a sugerat să transforme butoiul într-o navă pentru a scăpa. Butoiul s-a transformat într-o corabie cu tot ce ai nevoie, căpitan și marinari, iar Vastolla i-a cerut lui Peruonto să transforme nava într-un palat și să devină el însuși frumos și bine manierat. Prințesa a fost foarte mulțumită de toate transformările magice.
Abia în viață de durere, regele a plecat la vânătoare, ținând seama de sfaturile curtenilor, iar noaptea a văzut luminile unui palat magnific. A trimis un servitor la palat să întrebe dacă i se va permite să petreacă noaptea. După ce a primit permisiunea, regele a intrat în palat, dar nu a găsit pe nimeni în el, cu excepția a doi băieți drăguți care l-au numit bunicul. Regele aștepta o cină magică și un pat auriu strălucitor pentru odihnă. Dimineața, regele a vrut să-i ia pe băieți cu el la palat, dar Vastolla și Peruonto au ieșit la el. Fiica i-a cerut iertare și a povestit despre soarta ei fericită. Regele a fost încântat și a dus pe toți în oraș, unde festivitățile au continuat câteva zile.