Polar și polar

Polara unui punct P în raport cu o curbă nedegenerată de ordinul doi  este mulțimea de puncte N care sunt conjugate armonic cu punctul P în raport cu punctele M 1 și M 2 ale intersecției de ordinul doi. curba prin secante care trec prin punctul P [1] .

Polarul este o linie dreaptă. Punctul P se numește polul polarului. Orice linie nedegenerată de ordinul 2 definește o bijecție de puncte ale planului proiectiv și un set de linii ale acestuia - polaritatea sau transformarea polară .

Proprietăți

Triunghiul polar triliniar

Dacă continuăm laturile unui triunghi cevian a unui punct și luăm punctele lor de intersecție cu laturile corespunzătoare, atunci punctele de intersecție rezultate se vor afla pe o singură dreaptă, numită polara triliniară a punctului inițial.

Istorie

Termenul „polar” a fost introdus de Gergonne .

Variații și generalizări

Polar (planul polar) unui anumit punct în raport cu o suprafață nedegenerată de ordinul 2 este definit în mod similar.

Conceptul de polar în raport cu o linie de ordinul doi este generalizat la linii de ordinul al n -lea . În acest caz, un punct dat al planului este asociat cu n -1 polari în raport cu linia de ordinul al n -lea . Primul dintre acești polari este o linie de ordinul n -1, al doilea, care este polara unui punct dat față de primul polar, are ordinul n -2 etc. și, în final, ( n -1) a polară este o linie dreaptă.

Vezi și

Note

  1. Savelov A. A. Curbe remarcabile. Tomsk: Kr. banner, 1938
  2. Kimberling, Clark. Puncte centrale și linii centrale în planul unui triunghi  // Revista de matematică  : revistă  . - 1994. - iunie ( vol. 67 , nr. 3 ). - P. 163-187 . - doi : 10.2307/2690608 .
  3. Kimberling, Clark. Centrele de triunghi și triunghiurile centrale  (neopr.) . - Winnipeg, Canada: Utilitas Mathematica Publishing, Inc., 1998. - P. 285.

Literatură