Imaginea lui Dorian Gray

Portretul lui Dorian Gray
Engleză  Imaginea lui Dorian Gray

Prima publicație (revista).
Gen roman
Autor Oscar Wilde
Limba originală Engleză
data scrierii 1890
Data primei publicări 1890
Editura Revista lunară a lui Lippincott [d]
Logo Wikisource Textul lucrării în Wikisource
Sigla Wikiquote Citate pe Wikiquote
 Fișiere media la Wikimedia Commons

Imaginea lui Dorian Gray este un  roman al scriitorului și dramaturgului irlandez Oscar Wilde .

În termeni de gen, este un amestec de roman de educație cu parabolă morală [1] ; s-a dovedit a fi cea mai de succes lucrare a lui Wilde, filmată în diferite țări ale lumii de peste 30 de ori. Există în trei versiuni - o versiune de revistă în treisprezece capitole, publicată în Lippincott's Monthly Magazine în iulie 1890, sub rezerva reducerilor făcute de editorul revistei; prima ediție de carte în douăzeci de capitole (aprilie 1891), la care autorul a adăugat capitolele III, V, XV-XVIII, iar ultimul capitol a fost împărțit în două, care au devenit capitolele XIX și XX [2] [3] și „ versiunea necenzurată” a romanului în treisprezece capitole, reprezentând dactilografia originală a lui Wilde, publicată pentru prima dată în 2011 de Harvard University Press [4] . Toate edițiile și traducerile în limba engleză se bazează pe versiunea cărții din 1891.

Plot

Artistul Basil Hallward pictează un portret al tânărului și frumosului Dorian Gray. Admirându-și imaginea, tânărul își exprimă dorința ca portretul să îmbătrânească, iar el să rămână mereu tânăr. Dorian îl întâlnește pe prietenul lui Basil, Lord Henry Wotton, un hedonist sarcastic care disprețuiește valorile tradiționale victoriane și cade sub influența ideilor sale vicioase. Dorian se îndrăgostește de actrița , tânăra frumusețe Sibyl Vane, dar după eșecul spectacolului la care i-a invitat pe Lord Henry și Basil, îi anunță despărțirea actriței îndrăgostite de el. Întorcându-se acasă, descoperă că în conturul buzelor din portret a apărut o pliură de cruzime, în timp ce Dorian însuși nu s-a schimbat. Își dă seama că s-a purtat rău și decide să se căsătorească cu Sybil, dar Lordul Henry dezvăluie că ea s-a sinucis. Henry reușește să risipească regretele lui Dorian.

Cedând în fața influenței proaste a lui Henry, Dorian se complace în vicii și depravare. El vede toate noile schimbări în portret, în timp ce el însuși păstrează toată frumusețea tinereții.

Câțiva ani mai târziu, Basil îl întâlnește din greșeală pe Dorian pe stradă și insistă să vorbească cu el. Basil îi spune lui Dorian despre teribila reputație pe care a dobândit-o. Basil nu crede poveștile despre Dorian, el crede că viciile unei persoane se reflectă inevitabil în înfățișarea lui. Cu toate acestea, Dorian a păstrat toată frumusețea tinereții sale, ceea ce distruge teoria lui Vasile. Vasile cere un răspuns sincer, la care Dorian arată un portret, care înfățișează un bărbat în vârstă respingător, a cărui față îi reflectă viciile. Basil își recunoaște munca și își dă seama cu groază că toate zvonurile despre Dorian sunt adevărate. Amărât, Gray îl ucide pe Hallward. Șantajându-și fostul prieten, omul de știință Campbell, Dorian îl forțează să distrugă cadavrul.

Dorian merge într-o vizuină din partea îndepărtată a orașului, unde o întâlnește pe una dintre femeile pe care le-a ucis. Ea îl numește prinț fermecător. Auzind această poreclă, marinarul James Vane a ațipit într-un bordel, sare în sus și îl ajunge din urmă pe Dorian pe stradă. El o să-l împuște pe Gray, dându-l vina pentru moartea surorii sale, dar lui Dorian îi vine o bănuială salvatoare, el îi cere lui Wayne să-l ia sub lumina unui felinar. Marinarul își dă seama că tânărul nu și-ar fi putut ucide sora în urmă cu 18 ani și îl eliberează pe Dorian. Cu toate acestea, o femeie căzută se apropie de el și îi spune că Prințul Fermecător este mult mai în vârstă, Vane își dă seama de greșeala lui. El îl urmărește pe Dorian într-o excursie de vânătoare, dar este împușcat accidental de tovarășul lui Dorian. Campbell își pune capăt vieții, societatea crede că Vasile lipsește la Paris.

Dorian decide să se schimbe în bine. După ce a făcut, după părerea lui, o faptă bună - eliberând o țărancă care s-a îndrăgostit de el, fără a o dezonora -, se duce la portret, sperând că a devenit mai bun, dar, privindu-l, înțelege că numai vanitatea. îi ghidează gândurile. Pe baza dorinței de a scăpa de singurul martor al păcatelor sale și de a opri această existență misterioasă a sufletului din portret, Dorian decide să distrugă portretul. Pune cuțitul în portret. Se aude un țipăt groaznic. Doi domni care trec aud acest strigăt și cheamă un polițist, dar când află cine este proprietarul acestei case, se privesc cu dispreț și pleacă.

Slujitorii intră în cameră și găsesc un portret neatins, care îl înfățișează pe stăpânul lor în toate culorile tinereții și frumuseții, iar lângă portret se află cadavrul unui bărbat în vârstă, cu un cuțit în piept, cu o față ofilită și respingătoare (Dorian Gray). vârsta la momentul morții este de aproximativ treizeci și opt de ani). „ Numai după inelele de pe mâini ” vor ști cine este.

Personajele principale

Surse de inspirație

Din punct de vedere al genului, The Picture of Dorian Gray este un conte philosophique [8] [9] , o poveste intelectual-alegoric, atât de populară în iluminismul , dar scrisă din punctul de vedere al decadenței de la sfârșitul secolului . În Dorian Gray, protagonistul romanului, trăsăturile noului Faust sunt ghicite . Lordul Henry joacă rolul lui Mephistopheles, el este cel care, de-a lungul romanului, îl seduce pe Dorian Gray cu idei de nou hedonism , transformă un tânăr inocent și talentat într-un monstru vicios. Sybil Wayne cade în rolul Margaritei, noul Valentin este James Wayne. După cum știți, Faust a primit și tinerețe veșnică de la Mefistofel.

Principala sursă de inspirație pentru Wilde a fost, se pare, romanul alegoric al lui Balzac Piele de șagre [10 ] . Spiritul decadent al operei se întoarce la romanul la modă al lui Huysmans „ Dimpotrivă ” (1884). Aceasta este probabil cartea pe care Lordul Henry i-o dă lui Dorian [11] [12] [13] [14] . Romanul gotic „ Melmoth Rătăcitorul ” era cunoscut lui Wilde încă din copilărie, deoarece autorul său, Charles Robert Maturin , era unchiul său străbun. Ideea unui portret misterios, al cărui prototip nu îmbătrânește și, parțial, un erou care își poate permite totul [15] [16] revine lui Melmoth .

Istoricul publicațiilor

Romanul a fost scris în doar trei săptămâni. Publicat pentru prima dată în iulie 1890 în revista americană Lippincott's Monthly Magazine . În aprilie 1891, a fost publicată la Londra ca o carte separată, completată de o prefață specială, care a devenit manifestul esteticismului , precum și șase noi capitole în cadrul narațiunii principale. Unele capitole au fost complet revizuite în a doua versiune [2] .

După publicarea romanului, în societate a izbucnit un scandal. Instituția literară a condamnat-o ca fiind o operă imorală, iar unii critici au cerut să fie interzisă și autorul romanului pedepsit. Wilde a fost acuzat că a insultat moralitatea publică. Cu toate acestea, romanul a fost primit cu entuziasm de cititorii obișnuiți.

Potrivit lui F. S. Fitzgerald , acest roman este „per ansamblu, doar un basm oarecum sublim, care este util adolescenților de șaptesprezece ani, pentru că îi încurajează să se gândească serios la ceva” și în care Balzac ’s Shagreen Skin și „ Dimpotrivă , » Huysmans [17] .

Potrivit Ekaterinei Genieva , în proza ​​estetică a lui Wilde „principiul viu a dispărut, manierismul și pretenția l-au omorât”, de unde „supraabundența descrierilor de țesături scumpe, bijuterii rare, flori exotice” caracteristice romanului [1] .

În roman, niciunul dintre viciile protagonistului nu este numit clar, în afară de uciderea unui artist și abuzul de opiu . Wilde însuși a spus că fiecare își vede în eroul său propriile păcate și vicii:

Fiecare persoană își vede în Dorian Gray propriile păcate. Care sunt păcatele lui Dorian Gray, nimeni nu știe. Cine le găsește le-a adus el însuși.Dintr-o scrisoare a lui O. Wilde către editorul Scots Observer, 1890

Traduceri în rusă

  1. 1905  - numele traducătorului nu este clar, este indicat în amprentă. "Din engleza. pe. A. T. Amprentă: Sankt Petersburg: Colegiul editorial al Noului Jurnal de Literatură, Artă și Știință, 1905. - 78 p. [18] (Probabil scurtat, judecând după numărul de pagini).
  2. 1906  - traducere a ocultistei Anna Mintslova sub titlul „Tabloul lui Dorian Gray” (M., 1906, Editura Grif). Ilustrat luxos de artistul Modest Durnov [19] . Recenzia devastatoare a acestei ediții a lui M. Likiardopulo în revista simbolistă „ Base ” [20] afirmă că ea a fost realizată, în special, „dintr-o versiune incompletă, neterminată, apărută în iulie 1890 în Revista lunară a lui Lippincott, în timp ce există o altă ediție, corectată. și completate cu 7 capitole întregi și o masă de mici insertii, recunoscute de însuși Wilde drept singura variantă corectă (...) Mai mult, prin alegerea unui text englezesc nesatisfăcător, editura l-a denaturat complet cu o traducere neglijentă, neglijentă. Recenziarul o critică pe Minclova pentru erori în engleză și stângăcie în rusă.
  3. 1906 - sub inițialele „S. Z.”, publicată în lucrările colectate ale lui Wilde, publicate la editura lui V. M. Sablin [21] . a 2-a ed. - 1907 [22] . „Este rar să întâlnim un exemplu de represalii mai neceremonioase împotriva unei opere de artă”, a scris M. Likiardopulo într-o recenzie a acestei traduceri.
  4. 1909 - în ediția a 3-a a acelorași lucrări culese ale lui Wilde de la V. M. Sablin (vol. II), numele traducătorului este absent pe pagina de titlu, dar este tipărită „ traducere corectată și completată editată de M. Likiardopulo ” .
  5. 1909  - traducerea simbolistului Mihail Likiardopulo sub pseudonimul M. Richards pentru lucrările colectate, publicată ca anexă la revista Niva la editura lui A.F. Marx, editată de Korney Chukovsky . Tradusă de Likiardopulo, această serie a apărut de cinci ori (1909, 1911, 1912, 1915, 1916) [23] . Romanul a fost republicat ca o ediție separată în 1928 .
  6. 1960  - traducere de Maria Abkina pentru „Opere alese” în două volume (Editura de Stat de Ficțiune). A devenit manual și este încă retipărit, aproximativ 100 de retipăriri [24] . În același timp, în opinia unui cercetător modern care a comparat diferite traduceri, „poate fi numit într-o mai mare măsură informativ și introductiv, deoarece s-a dovedit a fi „pierdut” cea mai mare parte a sistemului de valori al epocii victoriane” [ 25] . Un alt filolog, dimpotrivă, laudă: „dacă judecăm percepția emoțională, atunci traducerea lui M. E. Abkina este foarte apropiată de textul original” [26] . Cel de-al treilea exemplu arată că traducerea ei este caracterizată de „problema pierderii identificării, care dobândește un caracter multidimensional (...) atrag atenția adăugările deosebite ale traducătorului la textul original și reducerea de către traducător în registrul stilului romanului (…) ) M.E.Abkina simplifică și reduce stilistic vorbirea” [27 ] .
  7. 1999  - traducere de Valery V. Chukhno (" Eksmo "), a doua ediție a traducerii - 2015 (?). Această traducere este lăudată de un cercetător pentru acuratețea și acuratețea în transferul stilului [25] , iar un altul doartă: „Traducerea lui V. Chukhno, creată mai târziu, într-un moment liber de influența ideologică asupra literaturii, a fost concepută pentru cititorul de masă, prin urmare, în ciuda asemănării în multe privințe, se caracterizează printr-o mai mare familiaritate și agitație decât originalul. (…) V. Chukhno se caracterizează printr-o abundență de substituții și permutări” [26] .
  8. 2010  - traducere de Anastasia Gryzunova și Maxim Nemtsov („Eksmo”) [28] . Această traducere a fost certată de un cercetător pentru sărituri „stilistice contrastante” „de la sublim la argou joasă, tinerească, care nu corespunde nici sursei inițiale, nici statutului social al personajelor care pronunță aceste cuvinte [25] ”.
  9. 2017  — traducere de Daria Tselovalnikova (AST Moscova). Potrivit cercetătorului, acest traducător facilitează foarte mult structura gramaticală a propozițiilor complexe, dar acest lucru nu dăunează textului: „D. Tselovalnikova, în opinia noastră, păstrează spiritul operei originale, pentru a-i face plăcere, uneori schimbând foarte mult forma, dar fără pierderi semnificative” [26] .
  10. ? - traducere de Victor N. Lepekha , se pare, are mai multe ediții, publicate pe net.

Comparație

Interpret Prima și a doua propoziție din roman
Original Garsoniera era plină de mirosul bogat de trandafiri, iar când vântul ușor de vară se agita printre copacii grădinii, prin ușa deschisă venea parfumul greu al liliacului sau parfumul mai delicat al spinului cu flori roz.

Din colțul divanului de sacoșe persane pe care stătea întins, fumând, după obiceiul lui, nenumărate țigări, lordul Henry Wotton nu putea decât să surprindă strălucirea florilor dulci ca miere și de culoarea mierii ale unui laburnum, ale cărui ramuri tremurătoare. părea cu greu în stare să suporte povara unei frumuseți atât de flăcări ca a lor; iar din când în când umbrele fantastice ale păsărilor în zbor pluteau peste perdelele lungi de mătase tussore care erau întinse în fața ferestrei uriașe, producând un fel de efect japonez de moment și făcându-l să se gândească la acei pictori palizi cu chip de jad din Tokio. care, prin intermediul unei arte care este neapărat imobilă, caută să transmită simțul rapidității și mișcării.

A. Minclova

(1906)

?
S. Z.

(1906)

Mirosul luxos al trandafirilor a umplut studioul, iar fiecare suflare ușoară a unei brize de vară printre copacii grădinii aducea cu ea, prin ușa deschisă, parfumul sufocant de liliac sau parfumul subtil al florilor delicate de măceș.

Întins într-un colț al unei canapele acoperite cu cârpe de șa persane și, ca de obicei, fumând nenumărate țigări una după alta, lordul Henry Wotton a putut admira splendoarea florilor frumoase și bogat colorate ale măturii alpine, ale căror ramuri tremurânde păreau să le susțină cu greu. greutatea rochiilor lor de foc; și chiar în fața ochilor lui, prin perdelele lungi de mătase ale ferestrei uriașe, care aminteau de efectele de moment ale picturii japoneze, umbrele fantastice ale păsărilor care zburau pe lângă el zburau, iar gândul său s-a îndreptat involuntar către artiștii îndepărtați cu fața galbenă care căutau să exprimă mișcarea și impulsul în arta care era imobilă prin natură.

ed. V. M. Sablina,

„traducere corectată și completată editată de M. Likiardopulo”

(1909) [29]

Atelierul era saturat de parfumul luxos al trandafirilor și fiecare suflare ușoară a unei brize de vară printre copacii grădinii aducea cu ea mirosul sufocant de liliac sau parfumul mai delicat al măceșului prin ușa deschisă.

Din colțul canapelei, acoperit cu cârpe de șa persane, unde stătea întins fumând, ca de obicei, una după alta nenumărate țigări, lordul Henry Wotton a putut admira splendoarea petalelor dulci ca miere și de culoarea mierii ale măturii alpine, a căror tremurătură. ramurile păreau cu greu capabile să suporte greutatea unei asemenea frumuseți strălucitoare și chiar în fața ochilor lui, de-a lungul perdelelor lungi de mătase ale unei ferestre uriașe, care aminteau de efectele instantanee ale picturii japoneze, umbrele fantastice ale păsărilor care zburau pe lângă el au zburat, iar gândul său s-a îndreptat involuntar către artiști îndepărtați cu chip galben care se străduiesc să exprime mișcarea și impulsul în arta care este imobilă prin natură [30] .

M. Richards (Likiardopulo)

(1909)

Atelierul era pătruns de parfumul picant al trandafirilor, iar când o adiere ușoară a unei brize de vară străbătea grădina dintre copaci, parfumul sufocant de liliac sau parfumul subtil al măceșului plutea prin ușa deschisă.

Întins în colțul unei canapele acoperite cu cârpe de șa persane și fumând, ca de obicei, nenumărate țigări una după alta, lordul Henry Wotton a putut să întrezărească strălucirea petalelor dulci ca miere și de culoarea mierii ale măturii alpine, a cărei ramurile tremurătoare, se părea, cu greu puteau suporta greutatea frumuseții lor înflăcărate - strălucitoare; Din când în când, umbre fantastice ale păsărilor care zburau treceau prin draperiile lungi de mătase ale ferestrei uriașe, creând pentru o clipă efectul picturii japoneze, făcându-l pe Lord Wotton să se gândească la artiștii cu fața galbenă de la Tokyo care căutau să exprime impuls și mișcare în artă. care este imobil din fire [31] .

M. Abkina

(1960) [32] [33]


Aroma densă a trandafirilor a umplut atelierul artistului, iar când o briză de vară se ridica în grădină, aceasta, zburând prin ușa deschisă, aducea cu ea fie mirosul îmbătător de liliac, fie parfumul delicat al florilor de păducel stacojiu.

De pe canapeaua acoperită cu cârpe de șa persane, pe care zăcea Lordul Henry Wotton, fumând, ca întotdeauna, una după alta nenumărate țigări, se vedea doar tufa de mătură - florile ei aurii și parfumate de miere ardeau fierbinte în soare, iar ramurile tremurânde. părea să suporte greu greutatea acestei splendorii sclipitoare; din când în când, pe draperiile lungi de mătase ale ferestrei uriașe, umbrele ciudate ale păsărilor care zburau pe lângă ei pâlpâiau, creând pentru o clipă aspectul desenelor japoneze – și apoi Lordul Henry se gândi la artiștii cu fețe galbene din îndepărtatul Tokyo, care a căutat să transmită mișcarea și impulsul prin intermediul artei, prin natura ei statică [34] .

V. Chukhno


1999: Parfumul amețitor al trandafirilor a umplut studioul, iar când o adiere ușoară de vară a străbătut copacii grădinii, un parfum gros de liliac a pătruns prin ușa deschisă, presărat cu parfumul mai delicat al florilor roz de păducel.

Pe o canapea acoperită cu șei persane zăcea lordul Henry Wotton, fumând, ca de obicei, nenumărate țigări una după alta; prin prag putea vedea un tufiș de mătură cuprins de flacăra galbenă a înfloririi, agățat complet de ciucuri lungi de flori parfumate ca mierea, tremurând la fiecare mișcare a aerului, curgând ca o ploaie de aur din ramuri subțiri, aplecându-se sub greutatea această splendoare sclipitoare; din când în când, prin draperiile lungi de mătase care acopereau fereastra uriașă, treceau umbrele bizare ale păsărilor zburătoare, creând pentru o clipă iluzia desenelor japoneze, iar gândurile lui Lord Henry se îndreptau către artiștii cu chip galben din Tokyo, străduindu-se neobosit. a transmite impresia de mișcare impetuoasă prin intermediul artei, prin natura ei statică [ 35] .

2015 (diferențe subliniate): Parfumul amețitor al trandafirilor a umplut studioul, iar când o adiere ușoară de vară a străbătut copacii din grădină, un parfum gros de liliac a pătruns prin ușa deschisă, presărat cu parfumul mai delicat al florilor roz de păducel. .

Pe o canapea cu sacoșe persane zăcea lordul Henry Wotton, fumând, ca de obicei, nenumărate țigări una după alta ; prin prag putea vedea un tufiș de mătură cuprins de flacăra galbenă a înfloririi, agățat complet de ciucuri lungi de flori parfumate , ca mierea, tremurând la fiecare fluctuație a aerului, curgând ca o ploaie de aur din ramuri subțiri, aplecându-se sub greutate. de această splendoare sclipitoare; Din când în când, umbrele bizare ale păsărilor zburătoare treceau de-a lungul perdelelor lungi de mătase care acopereau fereastra uriașă, creând pentru o clipă iluzia că ferestrele erau decorate cu lucrări de pictură japoneză , iar gândurile lui Lord Henry s-au îndreptat către artiștii cu fețe galbene. din Tokyo, străduindu-se neobosit să transmită un sentiment de mișcare impetuoasă prin mijloacele artei, în mod inerent statice [36] .

A. Gryzunova și M. Nemțov

(2010)

?
D. Tselovalnikova

(2017)

Atelierul artistului era plin de parfum de trandafiri. O adiere de vară se ridica printre copacii din grădină, ducând prin ușile deschise parfumul greu de liliac și parfumul mai subtil de păducel roz.

Lordul Henry Wotton, ca de obicei, fumând nenumărate țigări, s-a așezat pe un pouf acoperit cu cârpe de șa persane și a admirat tufa de ploaie aurie, ale cărei ramuri tremurând de vânt erau îndoite sub greutatea inflorescențelor aurii, emanând o aromă de miere și strălucind puternic în soare; păsările care trec aruncau umbre bizare pe draperiile lungi de pânză de pânză care acopereau fereastra uriașă și au creat un efect temporar de pictură japoneză, amintindu-le artiștilor lord Henry din Tokyo cu fețe verzi-gălbui pal care se străduiesc să ofere creațiilor lor iluzia de mișcare, în ciuda faptului că caracterul static indispensabil al picturii.

V. N. Lepekha Atelierul artistului era umplut de minunatul miros de trandafiri, iar când o adiere ușoară de vară pătrundea prin ușile deschise, aducea cu sine din grădină fie aroma bogată de liliac , fie parfumul delicat al florilor de păducel stacojiu.

Lordul Henry Wotton, așa cum era obiceiul lui, stătea întins pe un divan persan, fumând țigări una după alta. De aici putea să surprindă cu privirea strălucirea soarelui pe culoarea aurie-miere a sălciilor, ale căror ramuri fragile suportau cu greu atâta frumusețe; pe draperiile de mătase care acopereau fereastra imensă, zburau din când în când umbre ciudate de păsări. Avea impresia că draperiile erau japoneze. Acest lucru l-a făcut să se gândească la nefericiții artiști din Tokyo, care încearcă să reproducă mișcarea și viteza cu ajutorul unei arte invariabil imobil [37] .

Mirosul minunat de trandafiri a umplut atelierul artistului, iar când o adiere ușoară de vară a pătruns prin ușile deschise, a adus cu el din grădină un parfum bogat de liliac sau note ușoare de spini.

Lordul Henry Wotton , după obiceiul său, s-a întins pe divanul persan și a fumat țigări una după alta . De aici putea surprinde strălucirea soarelui pe culoarea aurie-miere a sălciilor, ale căror ramuri fragile abia țineau atâta frumusețe, pe draperiile de mătase care închideau fereastra uriașă, din când în când umbre ciudate de păsări. care a zburat. Avea impresia că draperiile erau japoneze. Acest lucru l-a făcut să se gândească la artiștii japonezi jad pal care încearcă să reproducă mișcarea și viteza prin mijloacele artei invariabil statice [38] .

Adaptări de ecran

Există atât adaptări normale ale romanului, cât și filme în care Dorian apare ca personaj „invitat”, sau pur și simplu se folosește numele lui [39] .

An Titlul filmului Tara de origine Producător Interpret ca Dorian Gray Notă
1910 Portretul Dorian Grays

( ro )

 Danemarca Axel Strøm ( Dan. Axel Strøm ) Valdemar Psilander ( Dan. Valdemar Psilander ) Film mut. Durata 17 minute. Siguranța necunoscută.
1913 Imaginea lui Dorian Gray

( ro )

 STATELE UNITE ALE AMERICII Phillips Smalley _  _ Wallace Reid _  _ Film mut. Siguranța necunoscută.
1915 Imaginea lui Dorian Gray

( ro )

 STATELE UNITE ALE AMERICII Matt Moore _  _ Harris Gordon Film mut. Conservat.
1915 Imaginea lui Dorian Gray  imperiul rus Vsevolod Meyerhold Varvara Yanova Film mut. Pierdut.
1916 Imaginea lui Dorian Gray

( ro )

 STATELE UNITE ALE AMERICII Fred Durrant ( ing.  Fred W. Durrant ) Henry Victor _  _ Film mut. Conservat.
1917 Das Bildnis des Dorian Gray

( ro )

 Germania Richard Oswald ( germană:  Richard Oswald ) Bernd Aldor ( germană:  Bernd Aldor ) Film mut. Siguranța necunoscută.
1918 Az elet kiralya

( ro )

 Ungaria Alfred Deésy ( maghiară: Alfred Deésy ) Norbert Dan ( Hung. Norbert Dán ) Bela Lugosi ca Lord Henry.
1945 Imaginea lui Dorian Gray  STATELE UNITE ALE AMERICII Albert Levin Hurd Hatfield Premiul Oscar pentru cea mai bună fotografie (Harry Stradling).
1953 The Picture of Dorian Gray
(film din serialul TV Tales Of Tomorrow) [40] 		 STATELE UNITE ALE AMERICII Franklin Shaffner
1954 Imaginea lui Dorian Gray
(film din serialul de televiziune General Motors Presents) [41] 		David Greene Lloyd Bochner
1958 Il ritratto di Dorian Gray (teleplay din seria „Il novelliere”) [42]  Italia Daniele D'Anza ( italiană:  Daniele D'Anza )
1961 Imaginea lui Dorian Gray (film din serialul de televiziune „Teatru fotoliu”) [43]  Marea Britanie Charles Jarrott _  _ Jeremy Brett _ _  _
1961 Imaginea lui Dorian Gray (film din serialul de televiziune „Golden Showcase”) [44]  STATELE UNITE ALE AMERICII Paul Bogart _  _ Sean Garrison _  _
1968 Imaginea lui Dorian Gray  URSS Viktor Turbin
Nadezhda Marusalova (Ivanenkova) 		Valery Babyatinsky Alte roluri includ Yuri Yakovlev , Alexander Lazarev și alții.
1969 El retrato de Dorian Gray (serie TV) [45]  Mexic Ernesto Alonso (în spaniolă:  Ernesto Alonso ) Enrique Alvarez Félix (în spaniolă:  Enrique Álvarez Félix )
1970 Portretul lui Dorian Gray (Das Bildnis des Dorian Gray)  Marea Britanie Italia Germania
 
 Massimo Dallamano ( italiană:  Massimo Dallamano ) Helmut Berger Acțiunea a fost mutată la vremea noastră.
1973 Imaginea lui Dorian Gray (film TV) [46]  STATELE UNITE ALE AMERICII Glenn Jordan _  _ Shane Bryant _  _
1976 The Picture of Dorian Gray (film din serialul TV „BBC Play of the Month”)

( ro )

 Marea Britanie John Gorrie _  _ Peter Firth _  _ John Gielgud în rolul lui Sir Henry și Jeremy Brett în rolul lui Basil .
1977 Portretul lui Dorian Gray [47]  Franţa Pierre Boutron ( fr.  Pierre Boutron ) Patrice Alexander ( franceză:  Patrice Alexsandre )
1977 El retrato de Dorian Gray (film din serialul de televiziune „Los libros”) [48]  Spania Jaime Chavarri (în spaniolă:  Jaime Chávarri ) Miriam Maeztu

(Miriam Maeztu);

Agustín Bescos (în spaniolă:  Agustín Bescos )

Încadrarea intrigii - Oscar Wilde îi spune această poveste lui Sarah Bernhardt și îi cere să joace rolul lui Dorian. Din această cauză, în prima jumătate a filmului, Dorian este interpretat de o femeie (aceeași actriță cu Sarah), apoi un bărbat.
1978 Imaginea lui Dorian Gray (film din serialul de televiziune Deadly Earnest's Nightmare Theatre) [49] Un film din serialul de televiziune Deadly Earnest's Nightmare Theatre.
1983 Păcatele lui Dorian Gray

(Păcatele lui Dorian Gray) [50]

 STATELE UNITE ALE AMERICII Tony Maylam _  _ Belinda Bauer _  _ Dorian Gray - femeie [51] ; acțiunea este mutată în actualul Los Angeles.

Anthony Perkins ca „Lord Henry”.

2004 Dorian Gray. portretul diavolului

(Pact cu Diavolul)

 SUA Canada
  		Allan Goldstein Ethan Erickson Malcolm McDowell ca „Lord Henry”. Acțiunea s-a mutat în vremea noastră
2005 Imaginea lui Dorian Gray

(Tabloul lui Dorian Gray) [52]

 STATELE UNITE ALE AMERICII David Rosenbaum _  _ Josh duhamel Acțiunea a fost mutată la vremea noastră.
2005 Dorian [53]  STATELE UNITE ALE AMERICII Vincent Kirk Matthew Jaeger Scurtmetraj .
2006 Poza lui Dorian Gray [54]  STATELE UNITE ALE AMERICII Duncan Roy _  _ David Gallagher _  _ Acțiunea a fost mutată la vremea noastră.
2009 Dorian Gray
 Marea Britanie Oliver Parker Ben Barnes Lord Henry - Colin Firth
2011 Portretul [55]  STATELE UNITE ALE AMERICII Alex Koziol [56] Raffi Barsoumian Scurtmetraj . Acțiunea a fost mutată la vremea noastră, a fost schimbată intriga.
2015 Poza lui Dorian Gray [57]  STATELE UNITE ALE AMERICII Bianca Ilich Andrei Stanev Scurtmetraj . Sir Henry este interpretat de John Shea .
2018 Poza lui Dorian Gray [58] Andrew Fisher, Khian Bartlett TJ Sloan Acțiunea a fost mutată la vremea noastră.

Utilizarea caracterelor

An Titlul filmului Tara de origine Producător Interpret ca Dorian Gray Notă
1984 Dorian Gray în Spiegel der Boulevardpresse

(„Imaginea lui Dorian Gray în presa galbenă”) [59]

Germania Ulrike Oettinger Veruşka Acțiune futuristă fantasmagoric
2003 Liga Domnilor Extraordinari  STATELE UNITE ALE AMERICII Stephen Norrington Stuart Townsend Adaptare pentru ecran a unor benzi desenate despre o echipă de supereroi de cărți
2014-6 Scary Tales (serial TV)  Marea Britanie SUA
  		Reeve Carney Horror fantastic despre Londra victoriană

De asemenea, Dorian Gray apare în multe alte proiecte de televiziune, în principal ca un personaj cameo inserat [39]

Alte adaptări

Vezi și

Note

  1. ↑ 1 2 Genieva E. Yu. Wilde // Istoria literaturii mondiale. Volumul 8. - M . : Nauka, 1994. - S. 374-378.
  2. ↑ 1 2 S.I. Belza . Romanul vieții lui Oscar Wilde // în carte. Oscar Wilde. Favorite. Note. - M . : Pravda, 1989. - S. 719 .
  3. ↑ Oscar Wilde. Imaginea lui Dorian Grey. Editat cu o introducere și note de Robert Michal. Penguin Books 2000. Prima ediție electronică: august 2001, p. xliii.
  4. ↑ Oscar Wilde. Poza necenzurata a lui Dorian Grey. Editat de Nicholas Frankel. The Belknap Press de la Harvard University Press, 2012, p. 35.
  5. ↑ Portretul lui Dorian Gray. Capitolul I, monologul lui Hallward
  6. ↑ Portretul lui Dorian Gray. Capitolul IV, monologul lui Dorian Gray
  7. ↑ Portretul lui Dorian Gray. Capitolul V Monologul lui Sybil
  8. ↑ Le Portrait de Dorian Gray de Oscar Wilde: Les Fiches de lecture d'Universalis - Encyclopaedia Universalis - Google Books
  9. ↑ Les années de la Belle Epoque: 1890-1914 - Jean Jacques Lévêque - Google Books . Preluat la 22 mai 2016. Arhivat din original la 7 aprilie 2022.
  10. ↑ Christa Satzinger. Influența franceză asupra tabloului lui Oscar Wilde cu Dorian Gray și Salome . Edwin Mellen Press, 1994.
  11. ↑ Savelyev K. N.  Decadența engleză: factorul francez // Portalul de informații umanitare „Knowledge. Înţelegere. Îndemânare”. - 2008. - Nr 5. . Consultat la 24 octombrie 2012. Arhivat din original la 25 septembrie 2009.
  12. ↑ Wilde O. The Picture of Dorian Gray: [Overview review.] // Selfire - un blog cu povești: Oameni, mărci, cărți, picturi și fotografii semnificative și interesante. - 2008. - Nr 5. . Consultat la 24 octombrie 2012. Arhivat din original la 5 mai 2013.
  13. ↑ Lukov V. A., Solomatina N. V. Fenomenul Wilde: analiza tezaurului: [Scient. monografie.] - M . : Institutul de Cercetări Umanitare, Universitatea de Stat din Moscova, 2007. . Preluat la 28 august 2018. Arhivat din original la 1 septembrie 2018.
  14. ↑ Negând realitatea care există în mod obiectiv, în afara conștiinței umane, Wilde încearcă să demonstreze că arta nu reflectă natura, ci invers – natura este o reflectare a artei. „Natura nu este deloc marea mamă care ne-a născut”, spune el, „ea este însăși creația noastră. Doar în creierul nostru începe să trăiască. Lucrurile există pentru că le vedem”. Ceața Londrei, potrivit lui Wilde, nu a fost niciodată atât de deasă până când „poeții și pictorii au arătat oamenilor frumusețea misterioasă a unor astfel de efecte”. (Citat de: Tsarenko Ya., Nadolskaya E. Principiile esteticismului în opera lui Oscar Wildd „The Picture of Dorian Gray” Copie de arhivă datată 28 august 2018 la Wayback Machine // 2014. Idei. Căutări. Soluții: Proceedings a VII-a Conferință științifică și practică internațională, Minsk , 25 noiembrie 2014 [Articole culese] / Colegiul editorial: N. N. Nizhneva (editor responsabil) [et al.], Partea 4. - Minsk: BGU, 2015. - ISBN 978-985 -500-282 -7 . - C. 114-121.)
  15. ↑ Motivul unui portret animat este un loc obișnuit în literatura romantismului (cf. „ Portret ” de Gogol).
  16. ↑ Pimonov V. I. , Slavutin E. I. „The Picture of Dorian Gray” de O. Wilde: structura intrigii Copie de arhivă din 23 octombrie 2016 la Wayback Machine // Proceedings of the Samara Scientific Center of the Russian Academy of Sciences: Social, Humanitarian, Stiinte biomedicale. T. 18. - 2016. - Nr. 1 (2). - S. 240-246.
  17. ↑ Fitzgerald F.S. Portret în documente: art. jurnalism. Pe. din engleza. / Cuvânt înainte. si comentati. A. Zvereva. - M . : Progres, 1984. - S. 154.
  18. ↑ Wilde, Oscar - Imaginea lui Dorian Gray . search.rsl.ru. Preluat la 3 mai 2020. Arhivat din original la 20 octombrie 2020.
  19. ↑ Slava44. ARTIST ȘI ARHITECT AL „LUMII ARTEI” MODEST ALEKSANDROVICH DURNOV (1867-1928). . www.liveinternet.ru Preluat la 3 mai 2020. Arhivat din original la 16 ianuarie 2020.
  20. ↑ Balanță, 1906, nr. 8, p. 64-66
  21. ↑ Wilde, Oscar - Operele complete: Vol. 1-8 . search.rsl.ru. Preluat la 6 mai 2020. Arhivat din original la 20 octombrie 2020.
  22. ↑ Wilde, Oscar - Operele complete . search.rsl.ru. Preluat la 6 mai 2020. Arhivat din original la 20 octombrie 2020.
  23. ↑ T.V. Pavlova. Oscar Wilde în literatura rusă (sfârșitul secolului al XIX-lea-începutul secolului XX) // La începutul secolelor al XIX-lea și al XX-lea: din istoria relațiilor internaționale a literaturii ruse: o colecție de lucrări științifice. Yu. D. Levin, Institutul de Literatură Rusă (Casa Pușkin) . - Nauka, 1991. - 336 p.
  24. ↑ Fantlab.ru. Oscar Wilde Poza lui Dorian Gray . Arhivat 8 august 2020 la Wayback Machine
  25. ↑ 1 2 3 Kirpichnikova Yu. S. Traducere literară: valorile epocii și personalitatea lingvistică a traducătorului Copie de arhivă din 19 martie 2020 la Wayback Machine / Yu. Articolele V Intern. științific conf. tineri oameni de știință (12 februarie 2016). - Ekaterinburg: Universitatea Federală Ural, 2016. - S. 194-200.
  26. ↑ 1 2 3 Krasnova, P. A. Analiză comparativă a traducerilor romanului The Picture of Dorian Gray în copie de arhivă rusă din 19 aprilie 2022 la Wayback Machine / P. A. Krasnova. - Text: direct, electronic // Tânăr om de știință. - 2019. - Nr. 21 (259). - S. 561-563.
  27. ↑ Koreneva, romanul lui E. Yu. O. Wilde „ The Picture of Dorian Gray” în traducere: pierderea integrității de identificare a eroului Copie de arhivă din 20 octombrie 2020 la Wayback Machine / E. Yu. Koreneva; BelGU // Filologia și problemele predării limbilor străine: Sat. științific tr. / Moscova. ped. stat un-t, Fak. străin lang. ; resp. ed. V. V. Kalinovskaya. - Moscova, 2007. - Numărul 3.-S. 90-94.
  28. ↑ Portretul lui Dorian Gray.
  29. ↑ Publicat la Harkov (ed. „Folio”, 2011).
  30. ↑ Wilde O. Portretul lui Dorian Gray. Povești . — Directmedia, 29-12-2013. — 429 p. — ISBN 978-966-03-5706-8 .
  31. ↑ Oscar Wilde. Portretul lui Dorian Gray . — Editura Strelbytskyy Multimedia, 18.02.2018. — 239 p.
  32. ↑ În colecția editurii Veche (2016) Exemplar de arhivă din 20 octombrie 2020 pe Wayback Machine , autorii traducerilor sunt confuzi, iar în locul lui M. Abkina apar numele Ritei Wright-Kovaleva și Margaritei Kovaleva . .
  33. ↑ Aceeași traducere a fost publicată în 2017 ca R. Galperin, I. Gurova (Editura „E”)
  34. ↑ Oscar Wilde. Portretul lui Dorian Gray . — Litri, 2020-03-11. — 247 p. — ISBN 978-5-457-15360-8 .
  35. ↑ Wilde Oscar. Portretul lui Dorian Gray . — Aegitas, 2014-02-26. — 199 p. - ISBN 978-5-00064-145-3 .
  36. ↑ Oscar Wilde. Imaginea lui Dorian Grey. Joacă. Povești . — Litri, 2020-03-03. — 691 p. — ISBN 978-5-457-76628-0 .
  37. ↑ Oscar Wilde. Portretul lui Dorian Gray . — Editura Strelbytskyy Multimedia, 2018-02-01. — 313 p.
  38. ↑ Oscar Wilde. Portretul lui Dorian Gray (ilustrat) . — Editura Strelbytskyy Multimedia, 19.02.2018. — 316 p.
  39. ↑ 1 2 Dorian Gray (Personaj  ) . web.archive.org (23 septembrie 2017). Preluat: 25 mai 2020.
  40. ↑ Imaginea lui Dorian Gray  . Preluat la 13 mai 2020. Arhivat din original la 9 februarie 2017.
  41. ↑ Imaginea lui Dorian Gray  . Preluat la 13 mai 2020. Arhivat din original la 13 februarie 2017.
  42. ↑ Il novelliere: Il ritratto di Dorian  Gray . Preluat la 13 mai 2020. Arhivat din original la 2 iunie 2019.
  43. ↑ Imaginea lui Dorian Gray  . Preluat la 13 mai 2020. Arhivat din original la 20 martie 2017.
  44. ↑ Imaginea lui Dorian Gray  . Preluat la 13 mai 2020. Arhivat din original la 10 februarie 2017.
  45. ↑ El retrato de Dorian  Gray . Preluat la 18 mai 2020. Arhivat din original la 24 ianuarie 2021.
  46. ↑ Imaginea lui Dorian Gray  . Preluat la 13 mai 2020. Arhivat din original la 26 ianuarie 2021.
  47. ↑ Le portrait de Dorian  Gray . Preluat la 21 mai 2020. Arhivat din original la 23 aprilie 2021.
  48. ↑ El retrato de Dorian  Gray . Preluat la 21 mai 2020. Arhivat din original la 8 februarie 2017.
  49. ↑ Imaginea lui Dorian Gray  . Data accesului: 13 mai 2020.
  50. ↑ Păcatele lui Dorian Gray  . Preluat la 25 mai 2020. Arhivat din original la 25 ianuarie 2021.
  51. ↑ În 1976, a fost lansat deja un film cu o protagonista feminină într-un cadru modern, numit „Das Bildnis Der Doriana Gray” (“The Picture of Doriana Gray”), dar acesta este doar un film porno despre lesbiene (actrițele Lina Romay , Monica Swinn).
  52. ↑ Imaginea lui Dorian Gray  . Preluat la 13 mai 2020. Arhivat din original la 15 iulie 2020.
  53. ↑ Dorian  . _ Preluat la 26 mai 2020. Arhivat din original la 9 februarie 2017.
  54. ↑ Imaginea lui Dorian Gray  . Preluat la 13 mai 2020. Arhivat din original la 14 iulie 2020.
  55. ↑ Portretul  . _ Preluat la 26 mai 2020. Arhivat din original la 12 februarie 2017.
  56. ↑ Portretul - Echipaj  . theportrait.webstarts.com. Preluat la 26 mai 2020. Arhivat din original la 26 octombrie 2020.
  57. ↑ Imaginea lui Dorian Gray  . Preluat la 26 mai 2020. Arhivat din original la 12 februarie 2017.
  58. ↑ Imaginea lui Dorian Gray  . Data accesului: 13 mai 2020.
  59. ↑ Dorian Gray în oglinda  presei galbene . Preluat la 25 mai 2020. Arhivat din original la 20 ianuarie 2021.
  60. ↑ Autorii despre ei înșiși // Novy Bereg (revista). - 2014. - Nr 43. . Preluat la 28 august 2018. Arhivat din original la 29 august 2018.
  61. ↑ Stas Namin Music and Drama Theatre - Muzical bazat pe romanul lui Oscar Wilde „The Picture of Dorian Gray” (14+) . Preluat la 28 august 2018. Arhivat din original la 29 august 2018.

Link -uri

  Accesați articolul Wikidata  Texte de lucrări
Site-uri tematice
Dicționare și enciclopedii
 Lucrări de Oscar Wilde
Roman
Romane și povești
Basme
Joacă
poezii
Eseuri și scrisori