Limba esperanto a fost stabilă de la începuturi față de alte limbi artificiale. Aceasta este legată de Declarația de la Boulogne din 1905, care definește esența și principiile de bază ale mișcării Esperanto. Declarația a fost scrisă de L. L. Zamenhof . Conform declarației obligatorii pentru toți vorbitorii de esperanto, temelia limbii esperanto este Fundamentele Esperanto, la care nimeni nu are dreptul să le facă modificări.
Cele mai multe încercări de schimbare a limbii s-au reflectat în proiectele pentru limbajul artificial internațional Esperantido , bazat pe Esperanto și Ido . Principalele schimbări în limba esperanto au vizat extinderea vocabularului acesteia cu termeni tehnici care erau permise de declarație, dar au existat și modificări mai subtile în sintaxa și semantica limbii.
A existat o dezbatere despre termenii tehnici din esperanto, dacă să folosiți rădăcini noi sau să folosiți formarea tradițională a cuvintelor. [unu]
Au existat critici cu privire la utilizarea prefixului mal- pentru a crea antonime pentru adjectivele comune, cum ar fi scurt „scurt” de la longa „lung”, „lung” sau economicosta „ieftin”, „ieftin” de la multekosta „ scump”. Câteva zeci de neologisme au fost inventate pentru antonime ( kurta „scurt” și ĉipa „ieftin”).
Cea mai notabilă schimbare în fonologia Esperanto a fost pierderea aproape completă a sunetului ĥ . De exemplu, în cuvântul ĥino „chinez” a fost înlocuit cu chino. În majoritatea celorlalte cazuri, sunetul ĥ a fost schimbat în k, ca în kemio pentru ĥemio „chimie”. Singurele cuvinte care păstrează sunetul sunt ĉeĥo „cehă”, eĥo „Echo” și ĥoro (sau koruso ) „cor”, deși sunetul continuă să fie folosit în transcrierea numelor străine.
O altă modificare discutată a fost introducerea unei pronunții mai lungi a consoanei. În esperanto tradițional, consoanele duble pot exista pe granițele morfemelor, ca în scurt (mal-longa) „scurt”. Majoritatea cuvintelor cu litere duble (inclusiv tĉ și dĝ) au fost modificate, cum ar fi Buddo → Budao „Buddha”. Poate cea mai comună rădăcină care a păstrat consoana dublă a fost finno „Finn”, care este aproape un omonim cu fino „sfârșit”. Deși cuvântul suomo a fost introdus ca înlocuitor pentru cuvântul finno, nu a fost folosit în copulele finno-ugra „finno-ugrică”.
Odată cu popularitatea tot mai mare a Esperanto în mediile lingvistice cu accent nefixat, în vorbirea vorbitorilor acestor limbi, a început să treacă la a treia silabă de la sfârșitul cuvintelor care se termină în -io (Rádio, Ĉéĥio, nácio, deși este normativ radio, ĉeĥío, nacío) Inclusiv cuvântul „Wikipedia” Vikipédio/Vikipedío. Acest model nu a fost luat în considerare de Academia Esperanto, deoarece încalcă una dintre regulile fundamentale ale Esperanto.
Morfologia Esperanto a fost extinsă prin introducerea de noi sufixe. Două noi sufixe au fost adoptate ca oficiale: sufixul -io , folosit pentru a denumi țări și state, cum ar fi Meksikio „Mexic”, Vaŝintonio „Washington” versus Vaŝintono „Washington”. A doua adăugare oficială este sufixul -enda , care indică faptul că ceva trebuie făcut (pagina „cu furnizori (interpreți)”. Câteva alte sufixe din limba Ido au intrat și ele în Esperanto (în special poezia). Acesta este sufixul -oz „ plin”, ca în cuvântul poroza „poros”, etc.
Au existat modificări și în reducerea treptată a numărului de cuvinte masculine.
Există discuții despre sintaxa Esperanto. Se discută întrebarea cum să scrie expresia „el sa născut”. În cazul în care participiul prezent -at- (naskata pentru „născut”) să fie folosit în acest caz, care este preferat de vorbitorii germani și slavi, sau participiul trecut -it- (născut), care este preferat de vorbitorii romani. [2]
Au fost introduse noi prepoziții în limbă prin eliminarea desinențelor cu rădăcini existente din părți de vorbire. Un exemplu este departe de a face de .
| cameră | singular | plural | nedefinită | resenda*** (reflexiv) | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| sortat | primul | al doilea | al treilea | primul | al doilea | al treilea | |||||
| utilizare | comun | intima* | masculin | feminin | neutru** | ||||||
| pronume | mi | vi | ci | li | si | el | ni | vi | sau | pe mine | si |
(*) Arhaic, foarte rar folosit.
(**) Seksindiferenta (neutru, definit ca un obiect fără un anumit gen). Folosit pentru obiecte sau oameni. Cu toate acestea, probabil că va fi folosit doar pe un animal sau un copil.
(***) Folosit numai pentru a treia persoană.