Tur mediteranean | |
---|---|
fr. Tur Mediterraneen Cycliste Professionnel | |
Informații despre cursă | |
Disciplina | ciclism rutier |
Fondat | 1974 |
Abolit | anul 2014 |
Curse | 41 |
Locație | Franța , Provence-Alpi-Coasta de Azur |
Tip de | de mai multe zile |
Competiție | UCI Europe Tour ( 2.1 ) |
Cheltuirea timpului | februarie |
Director | Lucien Aymar |
stare | profesional |
Site-ul web | letourmed.com |
Deținători de recorduri pentru victorii | |
titular de record |
Jerry Knetemann 3 câștigă |
Turul Mediteranei ( franceză: Tour Méditerranéen Cycliste Professionnel ) este o cursă de ciclism rutier de mai multe zile de-a lungul coastei mediteraneene franceze .
Cursa a fost fondată în 1974 de fostul ciclist, câștigător al Turului Franței 1966 Lucien Aymar , care a fost organizatorul ei permanent timp de 38 de ani cu sprijinul lui Claude Escalon. Ca urmare a disputelor cu consiliul de administrație al Ligii Naționale de Ciclism, el și-a părăsit scaunul și a fost înlocuit în 2013 de André Martre și Claude Primard [1] până în martie 2015. [2]
Din 1974 până în 2014 (primii patru ani sub numele de „Trophée Méditerranéen” ), cursa a avut loc în februarie în regiunea sud-franceză Provence-Alpes-Côte d'Azur , cu alergări ocazionale pe teritoriul italian în Liguria . Traseul a inclus patru până la opt etape, dintre care una a inclus în mod tradițional escaladarea Muntelui Faron din Toulon .
Turul Mediteranei a făcut parte dintr-o serie de curse de ciclism din sudul Franței în februarie. Cursa a avut loc după Etoile de Besseges și înainte de Tour du Haute-Var , Turul Provence și Classic Sud Ardèche . [3] La aceste curse au participat în principal echipele franceze, care le-au văzut ca pe o pregătire pentru Paris-Nisa , prima cursă europeană pe etape din calendarul UCI World Tour . [3]
Din 2005, ea este membră a UCI Europe Tour cu categoria 2.1 .
Problemele de la începutul lui 2012 dintre organizatori și Federația Franceză de ciclism aproape au însemnat că evenimentul a fost anulat înainte de a se ajunge la un acord. [4] [5] [6] Dar după confirmarea UCI la sfârșitul lunii ianuarie 2012 despre includerea cursei în calendarul competiției, a avut loc. [7]
În ianuarie 2015, din cauza dificultăților financiare, cursa planificată pentru februarie a fost scurtată de la cinci la trei etape, eliminând și tradiționala ascensiune a Muntelui Faron . Cu toate acestea, la începutul lunii februarie, organizatorii, în urma deciziei Comitetului Național Olimpic al Franței (CNOSF) , au anunțat că cursa va fi anulată complet. [8] [9] [10] [11] [12]
Printre câștigătorii cursei s-au numărat Eddy Merckx , Gianni Bugno , Toni Rominger , Laurent Jalaber și Paolo Bettini . [13] Deținătorul recordului cu trei victorii este Jerry Knetemann . [paisprezece]
În 2016, cursa a fost restabilită ca La Méditerranéenne . Lungimea sa a fost de patru etape care au trecut prin teritoriile a trei ţări - Spania , Franţa şi Italia . [13] [15] [16] [17]
An | Câştigător | Al doilea | Al treilea |
---|---|---|---|
1974 | Charles Rochel | Cyril Guimard | Jack Mourioux |
1975 | Joseph Breuer | Bernard Labordette | Patrick Perret |
1976 | Roy Schuiten | Roland Salm | Michelle Lauren |
1977 | Eddy Merckx | Wilfried Wesemel | Jean Chassan |
1978 | Jerry Knetemann | Joseph Breuer | Jean-Luc Vandenbroek |
1979 | Michelle Lauren | Jerry Knetemann | Jos Schipper |
1980 | Jerry Knetemann | Henk Lubberding | Michelle Lauren |
1981 | Stefan Mutter | Graham Jones | Marcel Tinazzi |
1982 | Michelle Lauren | Greg Lemond | Raniero Gradi |
1983 | Jerry Knetemann | Yop Zutemelk | Stephen Rocks |
1984 | Jean-Claude Bagot | Stephen Roach | Stefan Mutter |
1985 | Phil Anderson | Eric Caritu | Stephen Roach |
1986 | Jean Francois Bernard | Joel Pelier | Jean-Marie Grezet |
1987 | Gerrit Solleveld | Eric Van Lanker | Francesco Moser |
1988 | Jan Nevens | Charlie Motte | Luc LeBlanc |
1989 | Tony Rominger | Luc Rosen | Roland Le Clerc |
1990 | Gerard Rue | Tony Rominger | Viaceslav Ekimov |
1991 | Phil Anderson | Tony Rominger | Julian Gorospe |
1992 | Rolf Goelz | Ronan Pensec | Laurent Madowas |
1993 | Charlie Motte | Heinz Imboden | Pascal Lance |
1994 | Davide Cassani | Evgeny Berzin | Laurent Brochard |
1995 | Gianni Bugno | Roberto Petito | Davide Rebellin |
1996 | Frank Vandenbroek | Fabio Baldato | Vladimir Belli |
1997 | Emmanuel Magnin | Michele Bartoli | Francesco Frattini |
1998 | Rodolfo Massi | Bo Hamburger | Richard Virank |
1999 | Davide Rebellin | Michael Bogerd | Vladimir Belli |
2000 | Laurent Jalaber | Bobby Julich | Jonathan Waters |
2001 | Davide Rebellin | David Moncoutier | Laurent Brochard |
2002 | Michele Bartoli | Paolo Tiralongo | Michael Bogerd |
2003 | Paolo Bettini | Laurent Brochard | Sylvain Chavanel |
2004 | Jörg Yakshe | Ivan Basso | Jens Vogt |
2005 | Jens Vogt | Frank Schleck | Franco Pellicotti |
2006 | Cyril Dessel | Alexandru Bocharov | Pietro Cauccioli |
2007 | Ivan Gutierrez | Ricardo Serrano | Vladimir Efimkin |
2008 | Alexandru Bocharov | David Moncoutier | Mihail Albasini |
2009 | Luis Leon Sanchez | Jussi Veikkanen | Daniel Martin |
2010 | Rinaldo Nocentini | Maxim Iglinsky | Johnny Hogerland |
2011 | David Moncoutier | Jean-Christophe Perot | Wout Pools |
2012 | Jonathan Tiernan-Lock | Michel Kreder | Daniel Navarro |
2013 | Thomas Löfquist | Jean-Christophe Perot | Francesco Reda |
2014 | Steve Cummings | Jean-Christophe Perot | Riccardo Zeudl |