Limba udege

Limba Udege (Ude)  este limba Udege , aparține limbilor Tungus-Manchu , formând împreună cu alte limbi Amur subgrupul Amur al grupului Tungus al acestor limbi. Cel mai apropiat de Udege este limba Oroch .

Distribuit în mai multe zone rurale din teritoriile Primorsky și Khabarovsk ale Federației Ruse . Numărul este de 103 transportatori (2010, recensământ), ținând cont de cei care nu sunt Udege [4] . În 2002, 227 de vorbitori au vorbit în Udege [5] .

Distribuție

Udege trăiesc în grupuri mici în satele multinaționale de-a lungul afluenților Ussuri (Khor, Bikin, Iman ), Amur ( Anyui , Khungari , Kur ) și de-a lungul râurilor care se varsă în strâmtoarea tătară ( Samarga , Nelma , Edinka etc.) . Cei mai mulți dintre udege trăiesc în prezent în satele Gvasyugi de pe râul Khor ( Districtul Lazo al teritoriului Khabarovsk ) și Krasny Yar pe râul Bikin ( Districtul Pozharsky din Primorsky Krai ). Există unele diferențe în limba diferitelor grupuri teritoriale.

Multilingvism

Udege este o limbă vorbită folosită în viața de zi cu zi de reprezentanții generației mai în vârstă (peste 70 de ani); limbajul folclor. Conform recensământului populației din 2010 din întreaga Rusă, din 1.493 de persoane care s-au identificat drept Udege , doar 82 de persoane, adică 5,49%, au indicat că cunoaște limba Udege. Pe lângă ei, 4 Nanais vorbeau Udege . Restul vorbitorilor nativi nu aparțineau popoarelor indigene din nordul, Siberia și Orientul Îndepărtat al Rusiei . Pe lângă limba udege, aproape toți udegei vorbesc rusă - 1482 din 1483 de persoane, conform recensământului, care sunt înregistrate din cuvintele respondenților, 35 de persoane (din 2010) vorbeau engleza, 16 - chineză (era foarte comun înainte de Revoluția din octombrie, înlocuind Udege ), 4 - Nanai , 5 persoane au indicat cunoașterea limbii uzbece (probabil în mod eronat: în coloanele tabelului coloanei, limbile Udege și Uzbek sunt în apropiere) , câte 1 - coreeană, germană, franceză, ucraineană și altele (nu sunt listate). 3 persoane nu au indicat limba lor. [patru]

Scrierea

La începutul anilor 30 ai secolului XX. scrierea a fost creată în grafie latină și au fost publicate manuale școlare pentru Udege și Oroch ; limba acestuia din urmă era considerată la acea vreme unul dintre dialectele izolate ale limbii udege. Limba literară Udege a fost creată de Yevgeny Robertovich Schneider pe baza dialectului Khor.

Din 1937 până în 1989, scenariul Udege nu a funcționat.

În prezent, există 2 alfabete Udege („Petersburg” și „Khabarovsk”) folosite în manualele în limba Udege.

În ultimii ani, manualele au fost publicate în principal în versiunea „Khabarovsk” a alfabetului [7] :

De asemenea, la predarea limbii moderne Udege, se folosește o altă versiune a alfabetului [8] :

Acest alfabet folosea un apostrof pentru o oprire glotală ('), un acut pentru vocalele lungi și un cerc de sublitere pentru sunetele reduse.

Litera Ԝ ԝ din unele manuale poate fi folosită separat, sau litera obișnuită B în este folosită în schimb . În locul literei Њ њ , se poate folosi litera H'n' , sau obișnuitul Hn înaintea literelor e, e, u, i .

Caracteristici lingvistice

Fonetică

Dintre consoanele specifice se distinge stopul glotal ˀ , care s-a dezvoltat din k ~ ӄ posterioară mută (în poziție intervocalică) - așa-numita împingere ('), care este uneori considerată o proprietate specială a vocalei lungi ( „vocale intermitente”), iar fricativa faringiană ҕ ~ ҕ' (ca g ucraineană ), notată şi cu literele һ (hard), һ' (moale). Această consoană instabilă, dezvoltată din c sau x (în poziție intervocală), este uneori interpretată și ca o trăsătură specială a vocalei lungi („vocale lungi aspirate”). Numărul de foneme vocalice, ținând cont de acest tip de vocale „discontinue” și „aspirate”, precum și de vocale „aspirate discontinuu”, crește la 80 sau mai multe unități, care se reduc la douăzeci de sunete vocale care diferă ca durată scurtă. / lung (în cadrul morfemelor).

Toate vocalele pot fi scurte sau lungi. Pentru cele lungi, așa cum este stabilit instrumental fonetic, este tipică o creștere de două ori a intensității tonului vocal - o dublare a celor scurte identice, adesea observată la joncțiunile morfemelor. Unele dintre vocalele lungi au caracter diftong. În cadrul morfemelor se observă și opoziția vocalelor scurte și lungi, având sensul fonologic se (an) - se̅ (an), ӯmu (brâu) - minte (grămadă). Așa sunt și mulți diftongi și diftongi de poziție, între componentele cărora se încadrează o limită morfologică, care nu le permite să fie recunoscute ca foneme separate, opus monoftongi sau diftongi lungi kushige (cuțit), kushige-i (cuțit-meu); cuțitul propriu), amin-tigi- și (tatălui meu; tatălui său), amin-tigi-ni (tatălui său), umu-u (centrul nostru), umu-ku (centrul tău), umu-ni (cureaua lui), etc.. P.

Astfel, în cadrul morfemelor se disting fonologic vocalele scurte și lungi ( а , а̄ , etc.), dar și diverse grupuri vocale scurte și consoane ˀ , ҕ , formate din două sau trei foneme separate ( аа , и , ау , ау , аˀа , аҕа , etc.).

Nu au opoziții fonetice clare și (creștere superioară) și ( e ) (creștere mijlocie), precum și y (creștere superioară), y ~ o (creștere mijlocie).

Morfologie

Limba Udege aparține limbilor de tip sufix-aglutinativ, există elemente de fuziune. Granițele dintre unele morfeme sunt șterse. Formele sintetice ale cuvintelor sunt completate cu construcții analitice, formate din cuvinte semnificative și funcționale (verbe funcționale, copule, postpoziții).