Brentano, Franz

Franz Brentano
Franz Brentano
Numele la naștere	limba germana  Franz Clemens Honoratus Hermann Brentano
Data nașterii	16 ianuarie 1838( 1838-01-16 )
Locul nașterii	Marienberg , Germania
Data mortii	17 martie 1917 (79 de ani)( 17.03.1917 )
Un loc al morții	Zurich
Țară	regatul Prusiei [1]
Alma Mater	Universitatea din München J.M.U. ( 1866 ) Universitatea din Tübingen ( 1862 ) HU Berlin Universitatea Wilhelm din Westfalia
Limba(e) lucrărilor	germană [2]
Scoala/traditie	Școala Würzburg
Direcţie	Psihologia gestaltilor
Interese principale	filozofie
Idei semnificative	fenomenologie , filozofie analitică
Citate pe Wikiquote
Lucrează la Wikisource
Fișiere media la Wikimedia Commons

Franz Brentano ( germană:  Franz Brentano ; 16 ianuarie 1838 , Marienberg  - 17 martie 1917 , Zurich ) a fost un filosof și psiholog german , un precursor al fenomenologiei și al unor idei de filozofie analitică . El este cel mai bine cunoscut pentru contribuțiile sale la filosofia psihologiei , în special pentru introducerea conceptului de intenționalitate în filosofia modernă. Brentano a avut, de asemenea, contribuții semnificative la diferite domenii ale filosofiei, cum ar fi etica , logica , istoria filosofiei și altele [3] .

Biografie

Franz Brentano s-a născut la 16 ianuarie 1838 la Marienberg, Germania, într-o familie catolică inteligentă de origine italo-germană.

A studiat filozofie și teologie , a trăit pentru scurt timp cu dominicanii la Graz , a primit un doctorat în 1862 pentru Despre mai multe simțuri ale ființei la Aristotel [3] . A fost hirotonit preoție în 1864, în 1873 și-a dat demisia din preoție. În 1866 a devenit Privatdozent de Filosofie la Würzburg , iar în 1873 a fost ales profesor acolo, dar a demisionat imediat. În mod similar, a demisionat în 1880 de la catedra de profesor ordinar de filozofie la Viena , pe care o deținea din 1874, și a continuat să predea la aceeași universitate ca un Privatdozent.

Nepotul poetului Clemens Brentano , fiul lui Christian și al Emilia Brentano , fratele mai mare al economistului Luyo Brentano .

Idei filozofice

Părerile sale filozofice se bazează parțial pe învățăturile lui Aristotel și ale interpreților săi medievali, parțial pe cea mai recentă psihologie engleză. Dintre lucrările sale, cele mai importante sunt: ​​„Die Psychologie des Aristoteles” (Mainz, 1867), „Psychologie vom empirischen Standpunkte” (vol. 1, Leipzig, 1874).

Brentano a susținut că „adevărata metodă a filozofiei nu diferă de metoda științelor naturii” ( latină  Vera philosophiae methodus nulla alia nisi scientiae naturalis est ) [4] . Viziunea sa asupra filozofiei științifice a avut o influență extraordinară asupra filozofilor germani de mai târziu, precum A. Meinong și E. Husserl , precum și asupra pozitivismului logic .

Brentano credea că în psihologie este imposibil să se ia în considerare reacțiile izolate și, de asemenea, este imposibil să se răspundă la întrebarea despre natura proceselor mentale prin intermediul măsurătorilor mecanice. El a pus bazele dezvoltării ulterioare a școlii de la Würzburg și a psihologiei Gestalt în general.

Intenționalitate

F. Brentano este cel mai bine cunoscut pentru reintroducerea conceptului de intenționalitate.

Fiecare fenomen psihic se caracterizează prin ceea ce scolasticii medievali numeau existența interioară intenționată (sau mentală) a obiectului și ceea ce am numi, deși în termeni oarecum ambigui, relația cu conținutul, orientarea către obiect (prin care realitatea). nu trebuie înțeles aici) sau obiectivitatea imanentă. Fiecare fenomen psihic conține ceva ca obiect, deși nu în același mod. În reprezentare ceva este reprezentat, în judecată ceva este afirmat sau negat, în dragoste este iubit, în ură este urât etc. Brentano F. Lucrări alese. / Compilat, tradus, cu el. V. Anashvili. - M .: Casa Cărților Intelectuale, Societatea Fenomenologică Rusă, 1996. P. 33.

Bibliografie

Scrieri în germană

• Die Abkehr vom Nichtrealen. Briefe und Abhandlungen aus dem Nachlass, ed. de F. Mayer-Hillebrand, Berna: Francke, 1952.
• Aristoteles Lehre vom Ursprung des menschlichen Geistes, Leipzig: Veit & comp., 1911 (ed. a doua, intr. de Rolf George, Hamburg: Meiner, 1980).
• Aristoteles und seine Weltanschauung, Leipzig: Quelle & Meyer, 1911 (ed. a 2-a, intr. de Rolf George, Hamburg: Meiner 1977).
• Briefe an Carl Stumpf 1867-1917, ed. de Gerhard Oberkofler, Graz: Akademische Drucks- und Verlagsanstalt, 1989.
• Psihologie descriptivă, ed. de R. Chisholm și W. Baumgartner, Hamburg: Meiner, 1982.
• Das Genie. Leipzig: Dunker und Humblot, 1892.
• Geschichte der griechischen Philosophie, ed. de Franziska Mayer-Hillebrand. Berna: Francke, 1963.
• Geschichte der mittelalterlichen Philosophie im christlichen Abendland, ed. de Klaus Hedwig, Hamburg: Meiner, 1980.
• Geschichte der Philosophie der Neuzeit, ed. de Klaus Hedwig, Hamburg: Meiner, 1987.
• Grundlegung und Aufbau der Ethik, ed. de Franziska Mayer-Hillebrand, Berna: Francke, 1956.
• Grundzüge der Asthetik, ed. de Franziska Mayer-Hillebrand, Berna: Francke, 1959.
• Kategorienlehre, ed. de Alfred Kastil. Leipzig: Meiner, 1933.
• Die Lehre vom richtigen Urteil, ed. de Franziska Mayer-Hillebrand, Berna: Francke, 1956.
• Meine letzten Wünsche für Österreich, Stuttgart: Cotta, 1895.
• Philosophische Untersuchungen zu Raum, Zeit und Kontinuum, ed. de Stephan Körner și Roderick Chisholm, Hamburg: Meiner, 1976.
• Psychologie vom empirischen Standpunkt, Leipzig: Duncke & Humblot, 1874. (a doua, ed. enl. de Oskar Kraus, 1924, Leipzig: Meiner).
• Religie și filozofie, ed. de Franziska Mayer Hillebrand, Berna: Francke, 1954.
• Uber Aristotel, ed. de Rolf George, Hamburg: Meiner, 1986.
• Über die Zukunft der Philosophie, ed. de Oskar Kraus, Leipzig: Meiner 1929 (ed. a II-a, intr. de Paul Weingartner, Hamburg: Meiner, 1968).
• Über Ernst Machs „Erkenntnis und Irrtum”, ed. de Roderick Chisholm și Johann Marek, Amsterdam: Rodopi, 1988.
• Untersuchungen zur Sinnespsychologie, Leipzig: Dunker und Humblot, 1907.
• Versuchüber die Erkenntnis, ed. de Alfred Kastil, Leipzig: Meiner, 1925. (ed. a doua enl. de Franziska Mayer-Hillebrand, Hamburg: Meiner, 1970).
• Die Vier Phasen der Philosophie und ihr augenblicklicher Stand, ed. de Oskar Kraus, Leipzig: Meiner, 1926.
• Vom Dasein Gottes, ed. de Alfred Kastil, Leipzig: Meiner, 1929.
• Vom sinnlichen und noetischen Bewußtsein, (Psychologie vom empirischen Standpukt, vol. 3), ed. de Oskar Kraus, Leipzig: Meiner, 1928.
• Vom Ursprung sittlicher Erkenntnis, Leipzig: Dunker & Humblot, 1889 (ed. a doua de Oskar Kraus, Hamburg: Meiner 1921).
• Von der Klassifikation der psychischen Phänomene, (Psychologie vom empirischen Standpunkt, vol. 2), Leipzig: Duncker und Humblot, 1911.
• Von der mannigfachen Bedeutung des Seienden nach Aristoteles, Freiburg: Herder, 1862.
• Wahrheit și Evidenz, ed. de Oskar Kraus, Leipzig: Meiner, 1930.
• Was für ein Philosoph manchmal Epoche macht, Wien: Hartleben, 1876.

Tradus în rusă

• Brentano, F. Lucrări alese. - M., 1996.
• Brentano, F. Despre polisemia fiinţei după Aristotel // Teologie. Filozofie. Culturologie. Problema. 4. - SP6, 1997.
• Brentano, F. Despre originea cunoașterii morale / Per. A. A. Anipko . - Sankt Petersburg: Aleteyya, 2000. - 202 p. - („Cercetare metafizică. Anexă la almanah”).
• Brentano, F. Despre polisemia fiinţei după Aristotel. SPb. „VRFSh”.2012.
• Brentano, F. Psihologia lui Aristotel în lumina doctrinei sale despre νους ποιητικός (traducere și comentarii de IV Makarova) // Historical and Philosophical Yearbook'2002. - M .: „Nauka”, 2003. - S. 308-340.
• Brentano, F. Essay on Cognition [detaliu]; scrisoare către Anton Marty din 17.03.1905; 0b evidență.[Fragment]; scrisoare către Husserl din 9 ianuarie 1905 / Antologie de filozofie mondială. T. 3. M., 1971.
• Brentano F. Despre dragoste și ură / Per. cu el. A. A. Anipko

Tradus în engleză

• Aristotel și viziunea sa asupra lumii, trad. de R. George şi R.M. Chisholm. Berkeley: University of California Press, 1978.
• Psihologie descriptivă, trad. de Benito Müller, Londra: Routledge, 1995.
• Fundația și construcția eticii, trad. de Elizabeth Schneewind, New York: Humanities Press, 1973.
• „The Four Phases of Philosophy and Its Current State”, B. Mezei și B. Smith (eds.) The Four Phases of Philosophy, Amsterdam: Rodopi, 1998.
• Despre existența lui Dumnezeu, trad. de Susan Krantz, Dordrecht: Nijhoff, 1987.
• Despre mai multe simțuri ale ființei la Aristotel, trad. de Rolf George, Berkeley: University of California Press, 1975.
• Originea cunoașterii dreptului și a greșitului, trad. de Cecil Hague, Westminster: Archibald Constable, 1902 (a doua traducere. The Origin of Our Knowledge of Right and Wrong, de Roderick Chisholm și Elizabeth Schneewind, Londra: Routledge, 1969).
• Investigații filozofice asupra spațiului, timpului și continuumului, trad. de Barry Smith, Londra, New York: Croom Helm, 1988.
• Psihologia din punct de vedere empiric, trad. de A.C. Rancurello, D.B. Terrell și L. McAlister, Londra: Routledge, 1973. (ed. a doua, intr. de Peter Simons, 1995).
• Psihologia lui Aristotel, trad. de Rolf George. Berkeley: University of California Press, 1977.
• Conștiința senzorială și noetică. Psihologie din punct de vedere empiric III, trad. de M. Schättle și L. McAlister. Londra: Routledge, 1981.
• Teoria categoriilor, trad. de Roderick Chisholm și Norbert Guterman, Haga: Nijhoff, 1981.
• Adevărul și Evident, trad. de Roderick Chisholm, Ilse Politzer și Kurt Fischer. Londra: Routledge, 1966.

Note

1. ↑ LIBRIS - 2012.
2. ↑ Biblioteca Națională a Franței - 1537.
3. ↑ 1 2 Franz Brentano  // Stanford Encyclopedia of Philosophy. — 2002.
4. ↑ Şcoala Lviv-Varşovia în perspectivă istorică. Originile școlii filozofice Lviv-Varșovia. Poziția filozofică a lui F. Brentano (link inaccesibil) . Data accesului: 26 mai 2012. Arhivat din original la 15 iulie 2014. (nedefinit) 

Literatură

• Antonelli, Mauro, 2001, Seiendes, Bewußtsein, Intentionalität im Frühwerk von Franz Brentano, München: Alber.
• Baumgartner, Wilhelm, 1986, „Vom Bemerken und: Wie man ein rechter Psychognost wird”, Grazer Philosophische Studien 28, 235-252.
• Baumgartner, Wilhelm și Peter Simons, 1992/93, „Brentanos Mereologie”, Brentano Studien IV, 53-77.
• Brandl, Johannes, 1996, „Intenționalitate”, L. Albertazzi, M. Libardi și R. Poli (eds.) The School of Franz Brentano, Dordrecht: Kluwer, 261-284.
• Brentano Studien: Internationales Jahrbuch der Franz Brentano Forschung. (= Anuarul Internațional dedicat lui Brentano).
• Chisholm, Roderick, 1966, „Teoria lui Brentano a emoției corecte și incorecte”, Revue Internationale de Philosophie 78, 395-415.
• Chisholm, Roderick, 1986, Brentano and Intrinsic Value, Cambridge: Cambridge University Press.
• Chisholm, Roderick, 1982, Brentano and Meinong Studies, Amsterdam: Rodopi.
• Chisholm, Roderick M. și Rudolf Haller (eds.), 1978, Die Philosophie Franz Brentanos, Amsterdam: Rodopi (=Grazer Philosophische Studien 5).
• Chrudzimski, Arkadiusz, 2001, Intentionalitätsthese beim frühen Brentano, Dordrecht: Kluwer.
• Føllesdal, Dagfinn, 1978, „Brentano and Husserl on Intentional Objects and Perception”, Grazer Philosophische Studien 5, 83-94. (retipărit în: Hubert Dreyfus și Harrison Hall (eds.) Husserl, Intentionality, and Cognitive Science, Cambridge: MIT Press, 1987, 31-41).
• George, Rolf, 1978, „Relația lui Brentano cu Aristotel”, Grazer Philosophische Studien 5, 249-266.
• Huemer, Wolfgang, 2003, „Die Entwicklung von Brentanos Theorie des Zeitbewusstseins”, Brentano Studien XI.
• Huemer, Wolfgang, 2004, „Critica lui Husserl asupra psihologiei și relația sa cu școala Brentano”, Arkadiusz Chrudzimski și Wolfgang Huemer (eds.), Fenomenologie și analiză. Eseuri de filosofie central-europeană, Frankfurt: Ontos, 199-214.
• Jacquette, Dale, (ed.), 2004, The Cambridge Companion to Brentano, Cambridge: Cambridge University Press.
• Kraus O., Franz Brentano: Zur Kenntnis seines Lebens und seiner Lehre. Mit Beitraegen von C. Stumpf und Ed. Husserl și Muenich, 1919;
• Spiegelberg H., Der Begriff der Intentionalitaet in der Scholastik, bei Brentano und bei Husserl // Philosophische Hefte, 1936, No. 5 (S.75-91).
• Kastil A. Die Philosophie Franz Brentanos: Eine Einfuehrung in seine Lehre, Berna, 1951.
• Küng, Guido, 1978, „Zur Erkenntnistheorie von Franz Brentano”, Grazer Philosophische Studien 5, 169-181.
• Küng, Guido, 1989, „Brentano, Husserl und Ingarden über wertende Akte und das Erkennen von Werten”, Wolfgang Gombocz, Heiner Rutte și Werner Sauer (eds.) Traditionen und Perspektiven der analytischen Philosophie. Viena: Hölder Pichler Tempski.
• Löffler, Winfried, 1995, „Brentanos Version des teleologischen Gottesbeweises”, Johannes Brandl, Alexander Hieke și Peter M. Simons (eds.) Metaphysik. Neue Zugänge zu alten Fragen. Sf. Augustin: Academia, 303-314.
• McAlisdair, Linda L., 1976, The Philosophy of Franz Brentano, Londra: Duckworth.
• Moran, Dermot, 2000, Introduction to Phenomenology, Londra: Routledge.
• Morrison, James C., 1970, „Husserl and Brentano on intentionality”, Philosophy and Phenomenological Research 31, 27-46.
• Morscher, Edgar, 1978, „Brentano and His Place in Austrian Philosophy”, Grazer Philosophische Studien 5, 1-10.
• Münch, Dieter, 1989, „Brentano and Comte”, Grazer Philosophische Studien 36, 33-54.
• Poli, Roberto, (ed.), 1998, The Brentano Puzzle, Aldershot: Ashgate.
• Rollinger, Robin, 1999, Poziția lui Husserl în școala lui Franz Brentano, Dordrecht: Kluwer.
• Simons, Peter, 1987, „Reforma logicii lui Brentano”, Topoi 6, pp. 25–38.
• Simons, Peter, 1988, „Teoria categoriilor lui Brentano: o evaluare critică” Brentano Studien I, 47-61.
• Simons, Peter, 2000, „The Four Phases of Philosophy: Brentano's Theory and Austrian History”, The Monist 83, 68-88.
• Smith, Barry, 1987, „Substanța ontologiei lui Brentano”, Topoi 6, 39-49.
• Smith, Barry, 1988, „The Soul and Its Parts”, Brentano Studien I, pp. 75–88.
• Smith, Barry, 1994, Filozofie austriacă. Moștenirea lui Franz Brentano, Chicago: Curtea deschisă.
• Sorabji, Richard, 1991, „De la Aristotel la Brentano: dezvoltarea conceptului de intenționalitate”, Oxford Studies in Philosophy, volum suplimentar, 227-259.
• Terrell, Burnham, 1983, „Filosofia minții lui Brentano”, Guttorm Fløistad (ed.) Contemporary Philosophy: a New Survey, 4, Haga: Nijhoff, 223-247.
• Thomasson, Amie, 2000, „After Brentano: A One-Level Theory of Consciousness”, European Journal of Philosophy 8, 190-209.
• Weingartner, Paul, 1978, „Critica lui Brentano asupra teoriei corespondenței adevărului”, Grazer Philosophische Studien 5, 183-97.

Literatură în limba rusă

• Krasnoshchekov A. N. Teoria logico-semantică a lui F. Brentano și problema judecăților evidente // Conferința științifică „Logica modernă: probleme de teorie, istorie și aplicare în știință”. - SPb., 1994. - S.19-21.
• Kyung G. Brentano, Husserl și Ingarden despre evaluarea actelor și cunoașterea valorilor / Per. O. Kubanova //Logos. - 1995. - Nr 6. - S. 117-123.
• Gromov R. A. La problema psihologismului: școala Brentan și versiunile empirice ale criticii psihologismului // Filosofia și viitorul civilizației. Rezumate ale rapoartelor și discursurilor celui de-al IV-lea Congres filosofic rus (Moscova, 24-28 mai 2005): În 5 vol. T. 2. - M., 2005. - C. 70-71.
• Gromov R. A. Brentano şi Husserl ca istorici ai filosofiei // Logos . - 2007. - Nr 2. (59) - S. 75-97.
• Makarova I. V. Franz Brentano și „Psihologia lui Aristotel” // Anuarul istoric și filosofic '2002. Publicație științifică. - M .: " Nauka ", 2003. - p. 304-308.
• Makarova IV Franz Brentano despre rolul minții active în psihologia lui Aristotel // Questions of Philosophy . - 2002. - Nr. 10.
• Meerovsky B. V., Biryukov B. V. F. Brentano - istoric al filosofiei lui Aristotel // Anuar istoric și filozofic 1991. - M., 1991. P. 146-152.
• Brentano, Franz  / Molchanov V. I.  // Caucazul Mare - Canalul Mare [Resursă electronică]. - 2006. - S. 193-194. - ( Marea Enciclopedie Rusă  : [în 35 de volume]  / redactor-șef Yu. S. Osipov  ; 2004-2017, v. 4). — ISBN 5-85270-333-8 .
• Sergodeeva E. A. Contextul istoric și filozofic al ideii de intenționalitate în F. Brentano // Buletinul Universității din Moscova . Seria 7. Filosofie. - 1996. - Nr. 1. - S. 68-76.
• Tvardovsky, K. F. Brentano și istoria filozofiei / Per. din poloneză. B. T. Dombrovsky // Cercetări logico-filosofice și psihologice. - M., 1997.

Link -uri

• Wikimedia Commons are conținut media legat de Franz Brentano
• Anashvili V.V. Brentano  // Noua Enciclopedie Filosofică  : în 4 volume  / prev. științific-ed. sfatul lui V. S. Stepin . — Ed. a II-a, corectată. si suplimentare - M .  : Gândirea , 2010. - 2816 p.
• Brentano, Franz // Dicționar enciclopedic al lui Brockhaus și Efron  : în 86 de volume (82 de volume și 4 suplimentare). - Sankt Petersburg. , 1890-1907.
• Franz Brentano în dicționarul filosofic
• Brentano // Filosofie: Dicţionar Enciclopedic / Ed. A. A. Ivana . — M .: Gardariki, 2004. (Rusă)

Site-uri tematice	Genealogie matematică
Dicționare și enciclopedii	muzical austriac mare danez Mare catalană Mare norvegian Rusă mare Brockhaus și Efron Italiană in jurul lumii universal lituanian croat Britannica (online) Brockhaus Treccani Universalis
În cataloagele bibliografice BIBSYS: 90071437 BNC : a10457458 BNE : XX977320 BNF : 12058989g CiNii : DA00592544 CONOR : 5847139 GND : 118515063 ICCU : CFIV102146 ISNI : 0000 0000 8137 7520 J9U : 987007259057305171 LCCN : n80070708 LNB : 000025926 NDL : 00550549 NKC : jn20000700234 NLA : 35021669 NLG : 156804 NLP : A11783515 NSK : 000076054 NTA : 068382995 NUKAT : n96000121 PTBNP : 26916 LIBRIS : gdsvvm103pqxkpn SUDOC : 028836650 VcBA : 495/82657 VIAF : 59104031 WorldCat VIAF : 59104031