| Vladimir Martynovici Khadyka | |
|---|---|
| Data nașterii | 3 ianuarie 1905 |
| Locul nașterii |
|
| Data mortii | 12 mai 1940 (35 de ani) |
| Un loc al morții | |
| Ocupaţie | traducător , poet , profesor |
| Limba lucrărilor | bielorus |
| Fișiere media la Wikimedia Commons | |
Vladimir Martynovich [1] Khadyka (scris și Khodyko ; Belor . Uladzimir [Uladzimer] Martsіnavich Khadyka ; 21 decembrie 1904 [ 3 ianuarie 1905 ], satul Titva (Tsіtva), districtul Igumensky - 12 mai 1940 , lângă Ulan-Ude ) - Poet și traducător belarus.
Născut într-o familie de țărani. A absolvit cu note excelente Școala Primară Dudich . De la 12 ani a lucrat ca muncitor. În 1923 a absolvit cursurile de educație generală la Minsk . A lucrat ca profesor de școală primară în satul Osoka , consiliul satului Dudichsky . A servit în Armata Roșie timp de doi ani , apoi a devenit secretar al consiliului satului Dudichsky. Din 1929 a locuit la Minsk . A fost membru al asociației literare „ Maladnyak ”. Din 1929 a lucrat ca secretar al revistei Polymya . A fost unul dintre organizatorii Societății Băutorilor și Mâncătorilor , o comunitate informală de scriitori din Belarus. Membru al Uniunii Scriitorilor din BSSR din 1934.
Nu o dată i s-a reproșat naționalism, formalism, idealism. Bruno Jasensky a observat în spatele lui Khadyka „[incapacitatea] de a-și pune versul formal sofisticat în slujba construirii socialismului, [...] admirând arhaisme și provincialisme, de neînțeles pentru masele de cititori” [2] .
26 noiembrie 1936 arestat. La 29 aprilie 1937, Glavlit al BSSR a distribuit o listă de scriitori ale căror lucrări ar trebui scoase din biblioteci și librării, iar Khadyka a fost trecută printre aceștia [3] . La 5 octombrie 1937, a fost condamnat la 10 ani într-un lagăr de muncă forțată sub acuzația de apartenență la o organizație național-fascistă contrarevoluționară și de activități antisovietice. Și-a ispășit pedeapsa în lagărele Ivanovo și Mariinsky . A murit zdrobit de un bloc de piatră pe un șantier de cale ferată de lângă Ulan-Ude . A fost reabilitat de Prezidiul Curții Supreme a BSSR la 29 decembrie 1954, după care lucrările sale au fost republicate.
A publicat prima dată poezii în 1926 în revista Chyrvony Seybit. În prima colecție „Strawberry” („Sunitsy”, 1926) - patosul unei noi vieți, fervoare tinerească, adesea într-o manifestare retorică. În colecțiile Selected Poems (1932) și Joyful Weekdays (Joyful Weekdays, 1935) - teme civile, căutate să dezvăluie cât mai pe deplin viziunea asupra lumii a timpului nostru, îmbină inspirația romantică cu lirismul profund. Cele mai bune poezii, cicluri lirice „Along the Waves of Days” (“Despre Sionul Zen”) și „Songs from the South” (“Songs from the Day”) sunt marcate de unitatea organică a motivelor sociale și a experiențelor intime, curaj inovator al gândirii poetice, concentrare interioară, bogăție de intonații.
Sub pseudonimul colectiv „Lukhali” („Lukhali”), împreună cu Maxim Luzhanin și Stepan Likhodzievsky , a publicat poezii parodie.
El a tradus povestea lui Kuzma Gorbunov „Spărgătorul de gheață” (1932) în belarusă, cartea de lucrări alese de Vladimir Bakhmetyev „Oameni și lucruri” (1934), lucrările lui Maxim Gorki („ Micul burghez ”, „ În partea de jos ”, „Omul”, „ Locuitorii de vară ”, „ Copiii soarelui ”, „ Barbarii ” și alții au alcătuit volumele al 5-lea și al 6-lea din lucrările colectate ale lui Gorki în belarusă, 1935), romanul lui Mihail Sholokhov „ Curge liniștit pe Don ” ( 1935) și alte lucrări.
Aleksey Turenkov a scris un cântec pentru poezia lui Khadyka „Creștem și creștem mai puternic” („Creștem și creștem mai puternic”) .