Hasse, Johann Adolf

Versiunea actuală a paginii nu a fost încă examinată de colaboratori experimentați și poate diferi semnificativ de versiunea revizuită la 14 iulie 2020; verificările necesită 12 modificări .
Johann Adolf Hasse
informatii de baza
Data nașterii 1699
Locul nașterii
  • Bergedorf , Bergedorf
Data mortii 16 decembrie 1783( 1783-12-16 ) [1] sau 23 decembrie 1783( 23.12.1783 ) [2]
Un loc al morții
Țară
Profesii compozitor , cântăreț , educator muzical , director de trupă
voce cântând tenor [2]
genuri operă , muzică bisericească, muzică de concert și muzică de cameră
 Fișiere media la Wikimedia Commons

Johann Adolf Hasse ( în germană:  Johann Adolph Hasse ; botezat la 25 martie 1699 , Bergedorf , lângă Hamburg  - 16 decembrie 1783 , Veneția ) a fost un compozitor , cântăreț și profesor de muzică german al epocii baroc și clasică . Hasse, unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai sentimentalismului , a fost unul dintre primii compozitori care au apelat la stilul rococo . A fost cel mai bine cunoscut ca autor de opere (în italiană) și de muzică sacră, a avut o mare contribuție la dezvoltarea operei seriale și a fost, de asemenea, unul dintre fondatorii genului operei comice (chiar înainte de Pergolesi ). A fost prieten cu celebrul poet și libretista Pietro Metastasio , a scris opere pe baza subiectelor sale.

Biografie

Hasse a fost succesorul străvechii dinastii a muzicienilor germani celebri: străbunicul său, Peter Hasse , a fost un organist celebru, elev al lui Sweelinck și a stat la originile școlii de orgă din Germania de Nord, iar bunicul său, Nikolaus , de asemenea, un organist, a dezvoltat ideile tatălui său și a câștigat faima în întregime germană. Spre deosebire de strămoșii săi, Hasse a primit cea mai mare faimă ca scriitor de operă: a adus o mare contribuție la dezvoltarea operei seriale și a fost, de asemenea, unul dintre fondatorii genului operei comice (chiar înainte de Pergolesi). Hasse și-a început cariera muzicală la Hamburg la operă, unde a intrat în 1718 ca tenor. În 1719 a devenit director de trupă la Braunschweig , unde și - a început cariera de compozitor odată cu crearea operei Antiochus în 1721 . În 1722 Hasse a plecat în Italia și s-a stabilit la Napoli , unde a studiat cu Nicola Porpora , iar mai târziu cu Alessandro Scarlatti . În 1730, s-a căsătorit cu cântăreața de operă Faustina Bordoni și în același an a primit o invitație pentru a deveni director de orchestra de curte la Dresda , unde a ajuns în iulie anul următor, sub conducerea sa capela câștigând faima ca cea mai bună orchestră din Europa. La acea vreme, compozitori precum Zelenka , Telemann , Vivaldi , Quantz și alții au scris muzică pentru Orchestra din Dresda, post care a deținut această funcție cu absențe în Italia până în 1764 . Hasse a lucrat apoi la Viena din cauza pagubelor cauzate Dresdei de Războiul de Șapte Ani și a scăderii interesului pentru muzică la curtea săsească , apoi a plecat la Veneția în 1773 , unde a murit 10 ani mai târziu de artrită , la scurt timp după moartea soției sale.

Relația cu Metastasio

Prietenia lui Hasse cu Metastasio și aprecierea lui față de forma de artă creată de libretista a crescut de-a lungul anilor. Deși toate textele timpurii ale lui Metastasio au fost modificate semnificativ pentru producțiile lui Hasse, Frederick cel Mare și Francesco Algarotti au fost influenți, l-au convins pe compozitor să acorde mai mult respect lucrării prietenului lor. La începutul anilor 1740 a început să folosească noile librete metastaziene neadaptate, iar relația sa personală cu libretistul s-a îmbunătățit mult în această perioadă. Într-una dintre scrisorile sale, din martie 1744, Metastasio a făcut următorul comentariu: „... niciodată până acum nu l-am putut vedea [Hasse] în toată gloria lui, dar mereu am divorțat de numeroasele sale relații personale în așa fel. că era ca o arie fără instrumente; dar acum văd în el un tată, un soț și un prieten, calități care fac în el o unire minunată cu acele baze solide de abilitate și bună purtare pentru care îl voi prețui atât de mulți. ani ... "

În anii următori, Hasse și-a rescris lucrările timpurii pe baza textelor lui Metastasio, de data aceasta acordând o mare atenție intenției originale a poetului, iar în anii 1760, când Metastasio scria noi texte, Hasse a fost în general primul compozitor care i-a creat opere. Bernie a lăsat următoarea notă: „Acest poet și muzician nu sunt altceva decât două jumătăți, precum androginul platonician , care formau odată un singur întreg; deoarece împărtășesc în egală măsură aceleași caracteristici ale adevăratului geniu, gust și prudență; corectitudine, consistență, claritate și precizia sunt tovarăși indispensabili ai ambelor...”

Stil și reputație

Stilul lui Hasse se remarcă mai presus de toate prin lirism și simțul melodiei. Alegerea atentă a tonului a fost, de asemenea, decisivă în stilul lui Hasse, în timp ce anumite emoții erau de obicei exprimate doar prin alegerea tempoului. Sentimentele de dragoste erau exprimate în tonul A , iar Hasse folosea Do și Si bemol pentru a exprima noblețea aristocratică ; pe de altă parte, muzica sa ciudată și uimitoare venea de obicei în tonurile Do și Fa minor. Cele mai multe dintre arii sale încep în major, trecând doar la minor la mijloc înainte de a reveni din nou la major pentru „ da capo ”. Pe măsură ce cariera compozitorului a progresat, arii sale au devenit din ce în ce mai lungi, dar sentimentul liric era încă scopul său principal. [3]

În ciuda pretenției lui Giovanni Battista Mancini că Hasse a fost „Părintele muzicii (padre della musica) și în ciuda popularității enorme a compozitorului ca figură în opera italiană serioasă în secolul al XVIII-lea, după moartea lui Hasse, muzica sa a fost aproape uitată timp de doi ani. secole (cu excepția unor lucrări de cult, care au fost reînviate din când în când în Germania). Atenția asupra compozitorului a reînviat în 1820 după publicarea biografiei sale scrise de F. S. Kandler. Astăzi, însă, interesul pentru muzica lui Hasse a crescut neobișnuit. În Hamburg , Muzeul Johann Adolf Hasse este dedicat vieții și operei sale. [patru]

Moștenire creativă

Autor a peste 60 de opere (a scris aproximativ 2 opere pe an), a scris mai multe oratorie, multe serenade, cantate și un număr semnificativ de lucrări muzicale pe subiecte spirituale. A folosit librete pentru operele sale scrise de celebri contemporani precum Pietro Metastasio , Apostolo Zeno , Stefano Pallavicini , Giovanni Pasquini și alții.Compozitorul a scris, de asemenea, un număr mare de lucrări de cameră-instrumental, inclusiv aproximativ 80 de concerte pentru flaut, sonată, simfonie. O mare parte din muncă a fost pierdută în timpul Războiului de Șapte Ani și a bombardamentelor aliate asupra Dresdei în timpul celui de -al Doilea Război Mondial .

Lista lucrărilor

Oratori [5]

Muzica bisericeasca

Opere, intermezzuri

  1. Antioco ( 1721 , Braunschweig )
  2. Antonio și Cleopatra ( 1725 , Napoli )
  3. Il Sesostrate ( 1726 , Napoli)
  4. La Semele o sia La richiesta fatale (1726, Napoli)
  5. L'Astarto (1726 Napoli)
  6. Enea în Caonia ( 1727 , Napoli)
  7. Gerone tiranno di Siracusa (1727, Napoli)
  8. Attalo, re di Bitinia ( 1728 , Napoli)
  9. L'Ulderica ( 1729 , Napoli)
  10. La sorella amante (1729, Napoli)
  11. Tigrane (1729, Napoli)
  12. Artaserse ( 1730 , Veneția )
  13. Dalisa (1730, Veneția)
  14. Arminio (1730, Milano)
  15. Ezio (1730, Napoli)
  16. Cleofide ( 1731 , Dresda )
  17. Catone în Utica (1731, Torino)
  18. Cajo Fabricio ( 1732 , Roma)
  19. Demetrio (1732, Veneția )
  20. Euristeo (1732, Veneția)
  21. Issipil (1732, Napoli)
  22. Siroe rè di Persia ( 1733 , Bologna )
  23. Sei tu, Lidippe, ò il sole ( 1734 , Dresda)
  24. Senz'attender che di maggio (1734 Dresda)
  25. Tito Vespasiano, La clemenza di Ti to ( 1735 , Pesaro )
  26. Senocrita ( 1737 , Dresda)
  27. Atalanta (1737, Dresda)
  28. Asteria (1737, Dresda)
  29. Irene ( 1738 , Dresda)
  30. Alfonso (1738, Dresda)
  31. Viriate ( 1739 Veneția)
  32. Numa Pompilio ( 1741 , Hubertsburg)
  33. Lucio Papirio ( 1742 , Dresda)
  34. Asilio d'amore (1742, Napoli)
  35. Didone abbandonata (1742, Hubertsburg)
  36. Endimione ( 1743 , Napoli?)
  37. Antigono (1743, ? Hubertsburg)
  38. Ipermestra ( 1744 , Viena )
  39. Semiramide riconosciuta (1744, Napoli)
  40. Arminio ( 1745 , Dresda)
  41. La spartana generosa, ovvero Archidamia ( 1747 , Dresda)
  42. Leucippo (1747, Hubertsburg)
  43. Demofoonte ( 1748 , Dresda)
  44. Il natal di Giove ( 1749 , Hubertsburg)
  45. Attilio Regolo ( 1750 , Dresda)
  46. Ciro riconosciuto ( 1751 , Dresda)
  47. Adriano in Siria ( 1752 , Dresda)
  48. Solimano ( 1753 , Dresda)
  49. L'eroe Chinese (1753, Hubertsburg)
  50. Artemisia ( 1754 , Dresda)
  51. Il rè pastore ( 1755 , Hubertsburg)
  52. L'Olimpiade ( 1756 , Dresda)
  53. Nitteti ( 1758 , Veneția)
  54. Il sogno di Scipione (1758, ? Varșovia )
  55. Ahile în Sciro ( 1759 , Napoli)
  56. Alcide al bivio ( 1760 , Viena )
  57. Zenobia ( 1761 , Viena)
  58. Il trionfo di Clelia ( 1762 , Viena)
  59. Egeria ( 1764 , Viena)
  60. Romolo ed Ersilia ( 1765 , Innsbruck )
  61. Partenope ( 1767 , Viena)
  62. Piramo e Tisbe ( 1768 , Viena)
  63. Il Ruggiero ovvero L'eroica grattitudine ( 1771 , Milano)

Cantate

Cantate cu continuu
  • Ah, per pietade almeno (soprano and continuo)
  • Appena affisi in due begl'occhi (soprano și continuo)
  • Aure leite intorna a Clori (viola si continuu)
  • Bella, mi parto, o Dio (Fille mi parto o Dio) (alto și continuu)
  • Cadro', mai i Filistei (Sansone) (bas si continuu) autor disputat, eventual A. Caldara
  • Care luci che splendete (soprano and continuo)
  • Caro padre (soprano și continuo)
  • Chieggio ai gigli ed alle rose (soprano și continuo)
  • Chi mi toglie (soprano și continuo)
  • Clori, mio ​​​​ben, cor mio (soprano și continuo)
  • Credi, o caro, alla speranza (soprano și continuo)
  • Dalle tenebre orrende (Orfeo ed Euridice) (2 soprane și continuu)
  • Di chi ti lagni (soprano si continuu)
  • Ecco l'ora fatal (soprano şi continuo) 1745
  • Fata forza (soprano si continuu)
  • Filli mia di vaghi fiori (violă și continuu)
  • Gia il so verso l'occaso (soprano și continuo)
  • Infelice Amarilli, che pensi (soprano și continuo)
  • Irene, amata Irene, idolo mio (soprano/alto și continuo)
  • Lascia il fior, l'erbette e'l rio (soprano și continuo) Londra, 1751
  • La tua rara belezza (violă și continuu)
  • Long tems par une rigeur feinte (viola and continuo)
  • L'ora fatal (soprano și continuo)
  • L'ori mio ben, cuor mio (soprano and continuo)
  • Lungi d'ogni amoroso aspro tormento (soprano și continuo)
  • Mirzia, gia l'aria intorno (soprano si continuo)
  • Oh, Dio! partir conviene (viola și continuu) Londra, 1751
  • O numi eterni! Oh stelle (soprano și continuu)
  • O pace del mio cor (soprano și continuo)
  • Orgoglioso fiumicello (Inciampo) (soprano/alto și continuo) text de P. Metastasio. Londra, 1732
  • Parto, mia Filli și vero (soprano și continuo)
  • Perche leggiadra Irene (soprano și continuo)
  • Povero fior di Clizia (soprano și continuo) a contestat autoritatea, eventual N. Porpora
  • Povero giglio, oh Dio (viola și continuu)
  • Pur ti stringo in questo petto (soprano și continuo) Londra, 1751
  • Se al ciglia l'usingiuro (soprano și continuo)
  • Tanto dunque și si reo (alto și continuu)
  • Tra l'odorose piante (soprano si continuu)
  • Tutto amore, e tutto fede (soprano și continuo)
  • Va cogliendo, la mia Clori (soprano și continuo) Londra, 1751
  • Veggio la vaga Fille (soprano și continuo) text de Paolo Rolli
  • Vieni dell'alma mia (soprano și continuo)
  • Vien la speranza (soprano și continuu)
Cantate cu instrumente obligate
  • Bell'aurora che d'intorno (soprano/alto, vioară și continuu)
  • Clori, mia vita, tu che di questo cor (viola, 2 viori și continuu)
  • Direi ma fosse pria di dirti (soprano, 2 viori si continuu) (pierdut)
  • E pur odo o non mor (soprano, 2 viori și continuu)
  • Fille, dolce mio bene (soprano, flaut/vioară și continuo)
  • Ho fuggito Amor anch'io (soprano, 2 viori şi continuo) text de Paolo Rolli
  • La fiamma che nel seno (soprano/alto, flaut/vioară și continuu)
  • L'armonica (soprano/alto, 2 viori, armonică de sticlă și continuu)
  • Mentre Clori la bella (soprano, 2 flute și continuu)
  • Pallido il volto (soprano, flaut/vioară și continuu)
  • Passa da pene in pene (viola, flaut/vioara si continuu)
  • Per palesarti appieno (soprano, flaut/flaut/vioară bloc 2 și continuo) Londra, 1751
  • Pur deggio partire (soprano, 2 viori și continuu)
  • Quel vago seno, t fille (soprano, flaut și continuo)
  • Se il cantor trace, oh Dio (viola, 2 viori și continuu)
  • Solitudini campestre (soprano, 2 viori și continuu) text de Paolo Rolli
  • Vaga madre di cari diletti (Adone) (soprano, 2 viori și continuo) text de Paolo Rolli

Muzică instrumentală

  • 6 sonate trio Opus 1 (1738 - Witvogel, Amsterdam) sau Opus 2 (1739 - Walsh, Londra)
  • 12 concerte pentru flaut, coarde și bas general Op.3 (Londra, 1741)
  • 6 concerte pentru 2 viori, 2 oboi și bas general Op.4 (Londra, 1741)
  • 6 solo pentru flaut sau vioară Op.5 (Londra, 1744)
  • 6 simfonii pentru 4 coarde op. 5
  • 6 sonate pentru clavecin Op.7 (Londra, 1758)
  • 6 concerte pentru orgă sau clavecin (Londra, 1741)
  • Concert pentru mandolină și cvartet, (sol major)
  • Concert pentru violoncel și coarde, (re major)
  • 80 de concerte pentru flaut
  • 6 sonate sau triouri pentru 2 flaute sau viori (Londra, 1739)

Note

  1. ↑ Johann Adolph Hasse // Encyclopædia Britannica 
  2. ↑ 1 2 3 Archivio Storico Ricordi - 1808.
  3. ↑ Referință pentru această secțiune: Grove secțiunea 7, „Stil muzical și reputație”.
  4. ↑ Lange Nacht der Museen Hamburg, Muzeul Adolf Hasse / Muzeul Johann Adolf Hasse  (germană)
  5. ↑ Lucian Kamienski. Die Oratorien von Johann Adolf Hasse (1912)

Link -uri

  Accesați articolul Wikidata  Foto, video și audio
Site-uri tematice
Dicționare și enciclopedii
Genealogie și necropole