Cântarea Preasfintei Maicii Domnului ( „Prea cinstită” , Cântarea Preasfintei Maicii Domnului), Cântarea Fecioarei - imnul Utreniei Ortodoxe , precedând cântarea al IX-lea din canon . Compilat la textul elogiului Fecioarei Maria ( Lc. 1:46-55 ), cu adăugarea refrenului „Prea onorabil heruvim...” la fiecare vers, de la care și-a primit al doilea, cel mai comun nume - "Cel mai onorabil".
La catolici și protestanți, cântarea acelorași versete ale Scripturii (fără nici un refren) se numește Magnificat , conform primului cuvânt al primului vers al textului latin: „Magnificat anima mea Dominum”.
Rugăciunea-mărire „Cel mai cinstit heruvim și cel mai slăvit serafim fără comparație, care fără stricăciune a lui Dumnezeu Cuvântul a născut pe Maica Domnului existentă, Te mărim” , care a devenit refrenul Cântării Fecioarei, a fost compusă de călugărul Cosma de Mayumsky [1] .
Cântarea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, împreună cu profeția lui Zaharia ( Luca 1:63-79 ), alcătuiesc al 9-lea cântec biblic . O caracteristică a celui de-al 9-lea cântec biblic este că prima sa parte (adică Cântarea Fecioarei) este cântată împreună cu refrenele „Prea cinstite heruvim...”, iar doar a doua (profeția lui Zaharia) este cântată cu troparia cântului al 9-lea al canonului [2] . În același timp, Cântarea Fecioarei se cântă întotdeauna înaintea odei a 9-a a canonului, adică chiar și în acele cazuri când tropariile celei de-a 9-a ode a canonului (după practica modernă prescurtată) sunt citite fără o biblică. cântec (cu refrene scurte de rugăciune).
Transcriere în alfabet rus:
Sufletul meu mărește pe Domnul și duhul meu se bucură de Dumnezeu, Mântuitorul meu. Cei mai cinstiți heruvimi și cei mai slăviți serafimi fără comparație, care fără stricăciune a lui Dumnezeu Cuvântul a născut pe actuala Născătoare de Dumnezeu, pe Tine te mărim. Ca o contemplare a smereniei slujitorului Său, iată, de acum înainte, orice naștere îmi va plăcea. Cel mai sincer heruvim... Așa fă-mi măreția, O, Puternic, și sfânt este Numele Lui și mila Lui din neam în neam față de cei ce se tem de El. Cel mai sincer heruvim... Creează putere cu brațul Tău, risipi-le gândurile mândri în inimile lor. Cel mai sincer heruvim... Doborâți de pe tron pe cei puternici și înălțați pe cei smeriți; umple pe cei flămânzi cu lucruri bune și eliberează-i pe cei bogați. Cel mai sincer heruvim... Ei vor primi pe Israel, robul Lui, adu-ți aminte de milă, ca și cum ea ar fi vorbit părinților noștri, Avraam și sămânța lui, până în veac. Cel mai sincer heruvim...„Către cel mai cinstit dintre heruvimi, ..” - refrenul Cântecului Fecioarei a fost mai întâi sub forma unui irmos în irmologia georgiană nememorată , care are analogii cu papirusul din secolele VI-VII, - Papirus din Biblioteca lui John Rayland nr. 466. În același loc, o aparență a cântecului „Theotokos și Mama Luminii în cântec să ne înălțăm!” [3] .
„Cel mai cinstit” se cântă „în două fețe” (refren), adică antifonal . Indicația liturgică a glasului „Prea cinstite” se găsește doar în Menaionul din 1 septembrie, de sărbătoarea Anului Nou (Bisericesc) („Începutul Indicției, adică Anul Nou”), unde este prescris să-l cânte la glasul a 6-a și „bine rostit” (tare) [4] . În practica modernă, această indicație vocală nu este respectată: de obicei „Cel mai cinstit” este cântat în melodia irmosului vocii canonului sau într-un cânt diferit ( auto-vocat ). În multe biserici, „Most Honest” se cântă în comunitate (împreună cu oamenii).
La odele a 8-a și a 9-a ale canonului Utreniei, diaconul arde altarul și toată tămâia bisericii . După ce a arătat Sf. tronul și altarul, diaconul, la începutul katavasiei cântării al 8-lea, părăsește altarul prin ușa de nord, arde ușile împărătești , partea dreaptă a catapetesmei și stă la icoana Maicii Domnului. . La sfârşitul katavasiei, tămâind icoana Maicii Domnului, diaconul proclamă: „Numai Maica Domnului şi Maica Luminii în cântări [sau: în cântece ] vom înălţa” [5] , iar chipurile (corurile) încep să cânte. „Cel mai cinstit”.
În continuare, diaconul tămâie partea stângă a catapetesmei, kliros ́, poporul (care se roagă în templu) și întregul templu, apoi, după ce s-a ridicat pe solea , tămâie din nou ușile împărătești, icoanele Mântuitorului și Maica Domnului și se întoarce prin ușa de miazăzi la altar [6] .
Capitolul 20 din Typicon „Despre arici când se cântă Cel mai cinstit și când nu se cântă”, spune [7] :
Merită să știți: ca întotdeauna se cântă cel mai cinstit: în săptămânile întregii veri [8] și în pre-sărbători, și după sărbători și în șapte zile. Cea Preacinstită nu se cântă la sărbătorile suverană și a Maicii Domnului, chiar dacă este, la Nașterea Maicii Domnului și la dăruirea praznicului ei. Pentru Înălțarea Sfintei Cruci și pentru dăruirea ei. Despre introducerea Maicii Domnului și despre dăruirea ei. Despre Nașterea lui Hristos și dimineața și despre dăruirea lui. Despre circumcizia Domnului și în amintirea Marelui Vasile. Despre Teofania Domnului , și dimineața și despre dăruirea Lui. În amintirea sfinților noștri părinți și a marilor ierarhi, Vasile cel Mare , Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur . Despre Lumânăria Domnului și despre dăruirea lui. Pentru Buna Vestire . Din Sabatul Dreptului Lazăr , până în săptămâna Cominei , în toate săptămânile Rusaliilor, cu excepția Săptămânii Sfinților Părinți. La mijlocul după-amiezii Rusaliilor și la dăruirea acesteia. Miercuri, înainte de Înălțare . Pentru Înălțare și pentru predarea ei. La Pogorârea Duhului Sfânt și luni dimineața și la dăruirea lui. Pentru Schimbarea la Față și pentru dăruirea ei. Despre Adormirea Maicii Domnului și despre dăruirea lui. Dacă numai [doar dacă] se întâmplă o sărbătoare, sau dăruirea unei sărbători într-o săptămână: și atunci se cântă Prea cinstită.
La slujbele sărbătorilor Domnului și Maicii Domnului și sărbătorile lor (cu excepția sărbătorii Rusaliilor) [9] , când nu se cântă „Prea cinstită”, la oda a 9-a a canonului, în locul acesteia (și profețiile lui Zaharia), se cântă „refrene ale sărbătorii” speciale, dintre care prima este de obicei proclamată diacon (în loc de exclamația „Theotokos and Maima Luminii să ne înălțăm în cântece” ). De exemplu, la sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului, diaconul proclamă primul refren: „Măriți, suflete al meu, slava Nașterii Maicii Domnului ”, iar la sărbătoarea Schimbării la Față a Domnului: „Măriți, sufletul meu, pe Tabor, Domnul transfigurat . ”
Printre binecunoscutele (și uneori folosite în practica liturgică modernă a Bisericii Ortodoxe Ruse ) compozițiile autorului pe textul „Sufletul meu îl mărește pe Domnul” („Cea mai cinstită”) - lucrări
Printre compozitorii contemporani care au creat lucrări bazate pe acest text se numără Mitropolitul Hilarion (Alfeev) (nr. 13 în Privegherea toată noaptea, 2006).
