Brigada 150 de nave de rachete

Brigada 150 de nave de rachete Brigada
150 distrugătoare (până în 1961)
Ani de existență 29 martie 1953 - 1994
Țară  URSS Rusia
 
Inclus în Flota Mării Negre a Marinei Sovietice
Flota Mării Negre a Marinei Ruse
Tip de Marinei
Dislocare Sevastopol
Semne de excelență Ordinul Steagului Roșu

Cea de-a 150-a brigadă de nave de rachete , abreviată ca 150-a DBK (până la 14 august 1961 - a 150-a brigadă de distrugătoare , prescurtată ca a 150-a BEM) - o formație a flotei URSS a Mării Negre , care a funcționat din 19954 până în 1911.

Istoricul conexiunilor

La 29 martie 1953, prin ordin al ministrului naval al URSS, s-a format brigada 150 de distrugătoare ca parte a escadronului Flotei Mării Negre. Compoziția sa inițială includea distrugătoarele „Replaceless”, „Ireproachable”, „ Vigilant ”, „Unrestrained” și „Silent”. În toamna anului 1955, noi distrugătoare Project 56 au început să intre în brigadă , primul dintre care a fost Brilliant. În 1956-1957, brigada a inclus încă 7 distrugătoare Proiectul 56 : cu experiență , curajoasă , fără urme , furtunoasă , nobilă , arzătoare și împușcată . În 1958, nava de rachete (distrugătorul modernizat) „ Bedovy ” a proiectului 56M a intrat în brigadă, distrugătorul „Brave” a fost modernizat conform proiectului 56K, iar în anul următor, „ Prozorlivy ” s-a alăturat formației. În 1960-1961, brigada a inclus 3 nave mari de rachete din proiectul 57: " Angry ", " Stubborn " și " Boikiy ". Mai târziu, primele două nave au fost transferate în Flota Pacificului, iar Boiky a fost trimis la Leningrad pentru modernizare în 1970, după care a servit în Flota Baltică [1] .

În aprilie 1961, pe baza legii privind o nouă reducere semnificativă a Forțelor Armate ale URSS, escadrila Flotei Mării Negre a fost desființată , ambele divizii de crucișătoare (44 și 50), două din cele trei brigăzi de distrugătoare. (187 și 188), iar Brigada 150 a fost reorganizată și trecută în subordine directă comandantului Flotei Mării Negre. Toate navele din formațiunile desființate ale flotei (5 crucișătoare, patru nave mari de rachete, șapte distrugătoare ale proiectului 30 bis și patru proiect 56, două nave țintă , șapte nave ale diviziei a 50-a de nave de rezervă etc.) au devenit temporar parte a brigada 150, numărul navelor incluse în legătură a ajuns la 51 de fanioane [1] .

La 14 august 1961, formația a fost redenumită Brigada 150 de nave de rachete. O parte din navele și navele care făceau anterior parte din formație au fost transferate la nou formata brigadă 63 de nave de reparații și rezervă [1] . Din ianuarie 1962 până pe 30 iunie 1966, marile nave antisubmarin din proiectul 61 [2] au servit ca parte a brigăzii .

La 31 martie 1969, Brigada 150 Red Banner a navelor de rachete, ca parte a comandamentului și personalului, a fost inclusă în divizia organizată a 30-a de nave antisubmarine [2] . La momentul creării diviziei, brigada 150 avea 12 fanioane: crucișătoarele de rachete Grozny și Amiral Golovko , crucișătorul ușor Dzerzhinsky , navele mari de rachete Boikiy, Bedovy, Perspicacious și Elusive, distrugătoarele „Brave”, „Resourceful” , „Asertiv”, „Respunsiv” și „Iluminat” [3] .

În aprilie 1975, Brigada 150 Nava de Rachete a fost retrasă din Divizia 30 Nava Anti-Submarină pentru a îmbunătăți comanda și controlul formației [4] , dar în februarie 1990 a fost din nou inclusă în Divizia 30 PLC.

Recompense compuse

Comandanți de unități de seamă

150-a BEM

150-a BRK

Note

  1. 1 2 3 4 5 Vasyukov V. L. și alții.Divizia a 30-a a navelor de suprafață a Flotei Mării Negre // Taifun: almanah militar-tehnic. - 2001. - Emisiune. 39 , nr 8 . - S. 18 .
  2. 1 2 3 4 5 Vasyukov V. L. și alții.Divizia a 30-a a navelor de suprafață a Flotei Mării Negre // Taifun: almanah militar-tehnic. - 2001. - Emisiune. 39 , nr 8 . - S. 19 .
  3. Vasyukov V.L. și alții.Divizia a 30-a a navelor de suprafață a Flotei Mării Negre // Taifun: almanah militar-tehnic. - 2001. - Emisiune. 39 , nr 8 . - S. 20 .
  4. Vasyukov V.L. și alții.Divizia a 30-a a navelor de suprafață a Flotei Mării Negre // Taifun: almanah militar-tehnic. - 2001. - Emisiune. 39 , nr 8 . - S. 22 .

Literatură