„Buffalo buffalo” este o expresie engleză corectă din punct de vedere gramatical , folosită pentru a ilustra modul în care omonimele și omofonele pot fi folosite pentru a crea structuri complexe .
Nu există semne de punctuație în propoziție . Cuvântul „bivol” din el este folosit în trei sensuri:
Propoziția poate fi tradusă ca „Buffalo buffalo bullied by buffalo buffalo bully buffalo buffalo”.
Deși sensul frazei este ambiguu, ea poate fi analizată după cum urmează, de exemplu: „Buffalo a buffalo n Buffalo a buffalo n buffalo v buffalo v Buffalo a buffalo n ”. Se afirmă aici că bivolii care sunt „buffaloed de bivoli” sunt ei înșiși „buffalo bullying”, iar toate acestea au loc în orașul Buffalo.
Cuvântul „bivol” este folosit cu următoarele semnificații (în ordinea apariției):
Substantivele sunt folosite la plural (ca echivalent cu bivoli sau bivoli ) pentru a evita utilizarea articolelor. Se folosește o clauză atributivă nerestrictivă (adică vorbim de bizon abstract necunoscut cititorului), deci virgule și cuvântul care (care/care) sunt omise. Se folosește și un definitiv redus, în care se omite cel de după al doilea cuvânt .
Forma integrală a propoziției poate fi restabilită după cum urmează: „Bizonul de bizon, acel alt bătăuș de bizon de bison, de asemenea bătăușează Bizonul de bison”, adică: „Bizonul de bison, care sunt hărțuiți de (alți) bizoni de bizon, (ei înșiși) bătăuși ( altele) Bizon bizon”.
Ideea de a construi o propoziție corectă din punct de vedere gramatical constând doar din repetări ale cuvântului „bivol” a fost descoperită de mai multe ori de diferiți oameni în secolul al XX-lea . Cel mai vechi exemplu scris al propoziției „Bivol bivol Bivol bivol” apare în manuscrisul original al lui Dimitri Borgmann în cartea sa din 1965 Language on Vacation. Totuși, capitolul care conține această propoziție a fost omis din versiunea publicată [1] . Borgmann a refolosit o parte din materialul din acest capitol, inclusiv propoziția „bivol”, în cartea sa din 1967 Dincolo de limbaj: aventuri în cuvânt și gândire [2] . În 1972, William J. Rapaport, acum profesor la Universitatea din Buffalo și apoi student absolvent la Universitatea Indiana , a venit cu versiuni care conțineau cinci și zece repetări ale cuvântului „bivol” [3] . Ulterior a folosit ambele versiuni ca exemple didactice și în 1992 le-a publicat în Lista LINGUIST [3] [4] . Propoziția cu opt repetări de „bivol” este dată ca exemplu de propoziție „aparent fără sens”, dar corectă din punct de vedere gramatical în cartea lui Stephen Pinker din 1994 Language as Instinct . Pinker o creditează pe studenta lui, Annie Sengas, drept inventatorul propunerii [5] .
Nici Rapaport, nici Pinker, nici Sengas nu cunoșteau versiunea anterioară [3] . Pinker a aflat despre exemplul timpuriu al lui Rapaport abia în 1994; Rapaport nu a știut despre variația lui Borgmann până în 2006 [3] . Chiar și exemplul lui Borgmann poate să nu fie primul: lingvistul computațional Robert Berwick, care a folosit o versiune cu cinci repetări a „bivolului” într-o carte din 1987 [6] , susține că a auzit propoziția în copilărie („cu siguranță înainte de 1972”) și a crezut că este o afirmație binecunoscută [3] .