Canon T80
Versiunea actuală a paginii nu a fost încă examinată de colaboratori experimentați și poate diferi semnificativ de
versiunea revizuită la 24 august 2014; verificările necesită
5 modificări .
Canon T80 este prima cameră reflex Canon cu un singur obiectiv de format mic, echipată cu focalizare automată completă deasupra obiectivului [1] . Camera a fost produsă din aprilie 1985 până în iunie 1986. Cu excepția autofocusului, camera era un analog complet cu T70 . Camera și unitatea de focalizare automată din obiectiv erau alimentate de 4 baterii AAA , care au fost instalate direct în corpul camerei , spre deosebire de Pentax ME-F , unde bateriile erau găzduite în marginea cadrului . Camera avea o unitate de bandă electrică încorporată, din cauza căreia nu avea nici bandă de derulare, nici declanșator de armare.
Focalizare automată
Focalizarea automată în T80 a fost implementată în mod similar cu camera Canon AL-1 . Un senzor liniar CCD a fost folosit în regiunea centrală a imaginii pentru a găsi tranziții de contrast . Când a fost detectat contrastul maxim, s-a presupus că obiectivul era focalizat [2] . Cu alte cuvinte, acest model folosea autofocusul de contrast , care ulterior a devenit larg răspândit în camerele digitale compacte . Marea majoritate a camerelor SLR folosesc autofocus cu detecție de fază .
Lentile
Au fost lansate 3 lentile de focalizare automată pentru T80 : Canon 50mm f/1.8, Canon AC-Zoom 35-70mm f/3.5-4.5 și Canon AC 75-200mm f/4.5. Greutatea lentilelor: 210, 285 și respectiv 585 grame [3] . Lentilele convenționale cu montură FD pot fi utilizate ca obiective fără focalizare automată .
Note
- ↑ Camera Canon T80 . Caracteristici principale Partea a II-a . Fotografie în Malaezia. Preluat la 24 august 2014. Arhivat din original la 26 august 2014.
- ↑ (Engleză) O prezentare detaliată a camerei și a obiectivelor cu focalizare automată (Pagina 2). Arhivat pe 6 ianuarie 2010 la Wayback Machine
- ↑ (Engleză) O prezentare detaliată a camerei și a obiectivelor cu focalizare automată (Pagina 3). Arhivat pe 13 ianuarie 2010 la Wayback Machine
Literatură
Vezi și
Link -uri