Communicatio idiomatum (din latină - „comuniunea proprietăților”) - conceptul de latină, teologie catolică , folosit în hristologie , despre interacțiunea divinității și umanității în ipostaza lui Iisus Hristos.
Potrivit oros de la Calcedon , două naturi în Hristos sunt combinate într-o singură persoană sau într-o singură ipostază, în timp ce proprietățile fiecărei naturi (natura) sunt păstrate în timpul conexiunii.
Datorită combinației inseparabile și inseparabile a două naturi - divină și umană într-o singură ipostază, este posibil să se producă schimburi sau deplasări reciproce de nume atunci când aceste nume se referă la o singură ipostază, la o singură persoană - la Iisus Hristos. Ca urmare a acestei metonimie , se dovedește că proprietățile naturii divine devin proprietățile naturii umane a lui Hristos și invers, proprietățile naturii umane devin proprietățile naturii divine a lui Hristos. Înlocuirea numelor în rânduri frazeologice, în urma cărora naturile primesc proprietăți suplimentare care nu le aparțin, se numește „comuniuni de proprietăți” ( lat. „communicatio idiomatum” ). Denumirea „communicatio idiomatum” - „comunicarea proprietăților” este condiționată, deoarece la înlocuirea denumirilor naturii, conform oros de la Calcedon, nu se dobândesc proprietăți noi și nu se schimbă proprietăți, iar astfel de fraze sau expresii frazeologice sunt folosite exclusiv. în sens figurat.
La înlocuirea numelor, nu se poate înțelege fraze în sensul lor direct, nu se poate considera, de exemplu, că Dumnezeul impasibil (natura divină) poate suferi sau Dumnezeul fără început (natura divină) poate avea un început. O înțelegere incorectă a acestor fraze duce fie la monofitism , fie la o înțelegere a lui Dumnezeu ca o ființă obișnuită creată și muritoare.
De exemplu, expresia: „Dumnezeu S-a născut din Maria” înseamnă – „Hristos S-a născut din Maria”. Hristos este Dumnezeu și om, s-a născut din Maria prin natura umană; dar ca urmare a înlocuirii numelui „Hristos” → „Dumnezeu”, s-a dovedit că natura divină a lui Hristos „a dobândit” o nouă proprietate în sens figurat - o a doua naștere. Controversa despre numele „ Maica lui Dumnezeu ” este astfel doar un caz special al așa-numitului „schimb de nume” sau „communicatio idiomatum”; în acest caz, Maria îl naște pe Hristos, de aici rezultă că ea este Maica Domnului, urmată de metonimia „Hristos” → „Dumnezeu”, s-a dovedit că Maria este Maica Domnului. Termenul „Theotokos” nu înseamnă că Maria a născut natura divină sau întregul lui Dumnezeu - Treime , ci înseamnă doar că Maria l-a născut pe Hristos.
În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, conceptul de „comuniuni de proprietăți” - „communicatio idiomatum” apare în manualele ruse de teologie dogmatică, această secțiune a învățăturii hristologice este prezentată foarte pe scurt și nu în totalitate satisfăcător. Un concept strâns legat de „communicatio idiomatum” în ortodoxie este perichoriza .
Conceptul de greacă „ὁ τρόπος τῆς ἀντιδόσεως” – „calea schimbului” este dedicat capitolului 48 al cărții lui Ioan Damaschin „Expunerea exactă a credinței ortodoxe”. În ea, Ioan Damaschinul explică modalitățile de schimb sau deplasare reciprocă a numelor: de ce Dumnezeu este numit suferință și Domnul – răstignit.
Filosoful Johann Georg Hamann (1730-1780) a folosit conceptul de „communicatio idiomatum” nu numai pentru Hristos, ci și pentru relația dintre Dumnezeu și om.