Străin călător

„Wayfaring Stranger”  este un cântec popular american. Originea sa nu este cunoscută cu certitudine: a fost prezentă atât în ​​repertoriul populațiilor albe, cât și al celor negre din regiunea Appalachian și a fost, de asemenea, strâns asociat cu melangenes . Textul este scris din punctul de vedere al rătăcitorului, bazat pe idei religioase despre viață ca o călătorie spirituală plină de greutăți. Muzicologii găsesc cele mai vechi publicații ale melodiei în izvoarele primei jumătate a secolului al XIX-lea, iar ale textului în edițiile de la jumătatea secolului. Dovezile orale adunate de folclorişti vorbesc despre existenţa cântecului încă din anii 1780. Cu toate acestea, în forma sa modernă, melodia și textul s-au unit abia în secolul al XX-lea. Prima înregistrare audio comercială a fost realizată în 1929 de Cvartetul Texas al lui Vaughan. Cântecul a câștigat o popularitate mai largă în interpretarea lui Burl Ives , care a folosit-o în 1941 ca tema principală a emisiunii sale de radio.

În 1958, interpretarea lui Bill Monroe a ajutat compoziția să devină parte a canonului muzicii country și bluegrass , iar în 1980, Emmylou Harris a oferit „Wayfaring Stranger” primul său hit în top - single-ul a intrat în Top 10 Hot Country Songs și a ocupat primul loc. topul Canadian RPM Top 75. single country. În total, aproximativ 100 de artiști au interpretat piesa, printre care Pete Seeger , Tennessee Ernie Ford , Joan Baez , Eva Cassidy , Johnny Cash , Glen Campbell , Alison Krauss , Ed Sheeran , Jack White ; Ea a sunat și în coloanele sonore pentru filme și emisiuni TV. De-a lungul istoriei sale lungi, compoziția a apărut pe înregistrări audio și în publicații tipărite cu diferite aranjamente, versiuni ale textului, precum și titluri, printre care „The Wayfaring Pilgrim”, „Poor Wayfaring Stranger”, „The Poor Wayfaring Man of Grief”. ”, „The Pilgrim's Song”, „I’m Just a-Going Over Home”, „Going Over Jordan” și altele. Cântecul este în domeniul public.

Înregistrări audio

Înregistrări timpurii (1929-1957)

Bietul Străin Călător
Cântec
Executor testamentar	Burl Ives
Album	Străinul călător
Data de lansare	1944
Gen	popular
Durată	1:12
eticheta	Frasin
Clip video  străin călător

În prima jumătate de secol de istorie a înregistrărilor, cântecul a fost înregistrat o singură dată: sub titlul „The Wayfaring Pilgrim” de către ansamblul de coarde country din Dallas Vaughan's Texas Quartet pentru casa de discuri Victor în 1929 [1] . A apărut și în ianuarie 1941 sub titlul „Poor Wayfaring Stranger” la compilația Two Centuries of American Folk Songs , interpretată de sextetul profesionist American Ballad Singers (discul a fost publicat de aceeași companie Victor) [2] . În a doua jumătate a anilor 1930, muzicologul Charles Seeger (tatăl lui Pete Seeger ), în timp ce lucra ca asistent tehnic la Administrația federală de reinstalare (RA), a fost introdus în cântec în același timp prin cartea White Spirituals in the Southern. Uplands (1933) de George Pullen Jackson și angajat al diviziei de muzică RA lui Rupert Wade Hampton. Seager a ajuns să includă compoziția într-o colecție de cântece populare, care, deși nu a fost publicată oficial, a ajuns să circule prin Washington și în alte zone. Ulterior i-a dat aranjamentul lui Hampton lui Alan Lomax , care la rândul său i l-a dat lui Burl Ives , un pas cheie în răspândirea cântecului [3] .

Ives a făcut ca „Poor Wayfaring Stranger” să facă parte din repertoriul său de renaștere populară pentru sesiunile sale timpurii de turnee și înregistrări . Cântărețul a folosit titlul melodiei pentru a-și denumi albumele: Okeh Presents the Wayfaring Stranger (1941), precum și The Wayfaring Stranger (1944), care a fost lansat pe labelul Columbia . În plus, a cântat piesa la The Wayfaring Stranger , pe care a înregistrat-o pentru casa de discuri a lui Mo Asch (Asch Records) în 1944 (a fost relansată de Stinson în 1947). În plus, în 1941, Ives și-a numit propria emisiune radio CBS după cântec (piesa în sine, interpretată de Ives, a devenit tema principală a programului), iar apoi o carte autobiografică în 1948 [5] . În mod similar, seria de albume American Favorite Ballads a lui Pete Seeger , înregistrată pentru casa de discuri Folkways a lui Mo Ash, a avut o influență importantă asupra distribuției melodiei - prima lansare din această serie, apărută în 1957, conținea versiunea lui Seeger a „Wayfaring Stranger”. Un an mai târziu, o cerere pentru o înregistrare cu adevărat de înaltă calitate și puternică din punct de vedere emoțional a acestui „ spiritual popular ” a fost satisfăcută de muzicianul de bluegrass Bill Monroe , prezentând interpretarea sa a cântecului [3] .

Versiunea Bill Monroe (1958)

străin călător
Cântec
Executor testamentar	Bill Monroe și Bluegrass Boys
Album	Am Văzut Lumina
Data de lansare	1958
Gen	iarbă albastră
Durată	3:09
eticheta	Decca
Clip video  străin călător

În 1958, Bill Monroe și trupa sa The Bluegrass Boys și-au lansat propria lectură a „Wayfaring Stranger” pe albumul I Saw The Light . Deoarece cântecele vehiculate de tradiția orală au adesea melodii diferite de la versiune la versiune, versiunea lui Monroe folosește și o melodie ușor diferită față de ceea ce a devenit familiar ascultătorilor în anii următori. Textul, însă, este în cea mai mare parte același, cu o forță emoțională caracteristică, dar o atmosferă restrânsă. După cum însuși Monroe a spus odată, a învățat acest cântec de la lăutarul și multi-instrumentistul Charlie Kline . Vocea principală a lui Monroe de pe înregistrare a fost completată de partea armonică a tenorului Ed Mayfield , părțile de lăutăresc au fost interpretate de Kenny Becker , iar liderul trupei însuși a cântat la mandolină familiară cu el [3] .

Interpretarea lui Monroe a ajutat în cele din urmă compoziția să devină o parte integrantă a canonului de țară și bluegrass [6] . Însuși interpretul a iubit foarte mult „Wayfaring Stranger”, ceea ce s-a manifestat clar în două dintre gesturile sale. Mai întâi, în iulie 1994, el a cântat această compoziție în timpul unei slujbe funerare pentru folcloristul Ralph Rinzler (co-director al Newport Folk Festival, care a fost managerul muzical al lui Monroe în perioada 1963-1965 și a continuat să susțină public muzica sa până la sfârșitul lui. zile) la sala de concerte Ryman Auditorium din Nashville . Ulterior, „regele bluegrass-ului” și-a dorit ca cântecul să fie interpretat la o slujbă de pomenire pentru el însuși, care a fost în cele din urmă realizat de Emmylou Harris (un alt campion pasionat al muncii sale de mulți ani [7] ), în timpul ceremoniei de rămas bun pentru Monroe, ținute toate în același Auditorium Ryman la 11 septembrie 1996 [3] .

Versiunea Emmylou Harris (1980)

străin călător
Single de Emmylou Harris din Roses in the Snow
Partea „B”	„Pășuni verzi”
Data de lansare	1980
Gen	iarbă albastră
Durată	3:33
Producător	Brian Ahern
eticheta	Warner Bros.
Clip video  străin călător

În 1980, Emmylou Harris a prezentat o versiune a „Wayfaring Stranger” pe albumul ei de bluegrass Roses in the Snow , cu Ricky Skaggs la voce secundară și lăutar, Tony Rice la chitară acustică și Albert Lee la mandolină . Pentru cântăreața, a cărei carieră s-a remarcat printr-o abordare non-standard a creativității, hit-ul sub forma unei interpretări emoționante a spiritualului clasic a devenit extrem de neobișnuit. Și mai neașteptată a fost alegerea acestei piese ca prim single de pe noul album. Piesa a intrat în cele din urmă în Top 10 Hot Country Songs [8] . Aceasta a marcat prima dată când „Wayfaring Stranger” a ajuns în topuri, deși, după cum a menționat editorul Billboard Ed Morris, la acea vreme „practic fiecare artist popular care putea obține un capo ” îl înregistrase deja pe albumele lor . Interpretarea lui Harris a făcut cântecul cunoscut pe scară largă în muzica country . [10] Versiunea ei a fost în mare parte inspirată de versiunea lui Bill Monroe [3] . Pe 11 septembrie 1996, conform voinței cântărețului, Harris a interpretat această compoziție la o slujbă de pomenire pentru el la Auditoriul Ryman , însoțit de Skaggs, Marty Stewart , Vince Gill și Stuart Duncan [6] .

După cum remarcă cercetătoarea în cultură Cecilia Tisci în analiza sa a acestei versiuni a „Wayfaring Stranger”, înregistrarea începe cu chitara și basul care stabilesc ritmul, mimând pașii călătorilor. Dinamica dezvoltării părții vocale reflectă greutățile sale - un vibrato de suferință executat aproape prin forță , apoi un val de energie, decolorare și o nouă împingere, ilustrează că puterea rătăcitorului se epuizează, dar trebuie să avanseze și ar trebui să meargă înainte. nu vă descurajați, pentru că călătoria nu s-a încheiat încă. În versul final, instrumentele cu coarde (chitare acustice, chitară cu coarde în intestin, dobro și mandolină, precum și bas), potrivit lui Tisci, transmit farmecul speranței, la fel ca și vocalele lui Ricky Skaggs [11] . Revista Billboard , în recenzia sa despre single-ul Harris, a remarcat sunetul „straniu” al acestui standard acustic și și-a evidențiat aranjamentul cu un refren pătruns de „singurătate agonizantă” , sună aproape ca un spirit spiritual . Cântarea lui Harris a fost descrisă de editori ca fiind „strălucitoare și strălucitoare cu o notă de durere”, remarcând rădăcinile adânci ale interpretării ei a „Wayfaring Stranger” în country/bluegrass. Ziarul The Daily Telegraph , incluzând această intrare în lista „I Will Always Love You” și alte 49 de piese geniale ale celor mai bune femei ale muzicii country” (2018), a calificat lectura lui Harris „minunoasă”, considerând-o o regândire aproape perfectă a clasicilor. , și evidențiind combinația vocii „volând ca o pasăre”, chitare cu motive spaniole și corzi înalte sumbre [12] .

Pozițiile grafice

Alte versiuni

În total, Wayfaring Stranger a fost înregistrat de aproximativ 100 de artiști [16] . Printre cei care au interpretat melodia pe albume, concerte, emisiuni TV sau filme [17] :

• Tennessee Ernie Ford  - în difuzarea programului său de televiziune The Ford Show (1961)
• Dusty Springfield  - într-un episod din propria ei emisiune TV (1966)
• Tim Buckley  pe albumul de compilație postum Works In Progress (1999). Inregistrat in 1968
• Joan Baez  - pe albumul David's Album (1969), dedicându-l soțului ei de atunci David Harris, care era pe cale să meargă la închisoare pentru sustragerea serviciului militar
• Glen Campbell  în emisiunea sa TV Goodtime Hour (începutul anilor 1970)
• Alison Krauss  - cântând la Philadelphia Folk Festival (1987)
• Eva Cassidy  - pe albumul postum Eva By Heart (1996)
• 16 cai putere  - pe Secret South (2000) și documentar Searching For The Wrong-Eyed Jesus (2003)
• Johnny Cash  - pe albumul American III: Solitary Man (2000)
• Natalie Merchant  - pe albumul The House Carpenter's Daughter (2003)
• Jack White - pentru  coloana sonoră Cold Mountain (2003)
• Niko Case  - pe albumul The Tigers Have Spoken (2004)
• The Pine Hill Haints a interpretat o versiune live rock and roll (2007)
• Christine Hersh  - pe single-ul In Shock (2007)
• Sam Bush , Bobby Hicks și Allison Brown au interpretat o versiune instrumentală de opt minute la Barton Hall a Universității Harvard (2010)
• Ed Sheeran  - pe canalul său YouTube , folosind bucle ale propriei voci ca acompaniament. Versiunea a devenit un fenomen YouTube cu peste 10 milioane de vizualizări și a generat numeroși imitatori (2011)
• The Broken Circle Breakdown Bluegrass Band - în filmul „The Broken Circle ” (2012)
• Tift Merritt  - pe albumul Night (2013)

Text

Versuri după Marshall Taylor , publicate în A Collection Revival Hymns and Plantation Melodies (1883) sub titlul „I'm Just a-Going Over Home” [18] :

1. Sunt un biet străin călător,

În timp ce călătorim prin această lume de vai;

Cu toate acestea, nu există boală, trudă sau pericol,

În acea lume strălucitoare în care merg.

Mă duc acolo să-l văd pe tatăl meu,

Nu mă mai duc acolo să rătăcesc;

Doar merg peste Iordania

Doar mă duc acasă.

2. Știu că nori întunecați se vor aduna în jurul meu,

Știu că drumul meu este aspru și abrupt;

Cu toate acestea, câmpuri mai luminoase se află chiar în fața mea

Acolo unde Dumnezeu a răscumpărat privegherile lor țin.

Mă duc acolo să-mi văd mama

Ea a spus că mă va întâlni când voi veni;

Doar merg peste Iordania

Doar mă duc acasă.

3. Simt că păcatele mele sunt toate iertate,

Speranțele mele sunt puse în lucrurile de sus;

Mă duc în raiul tău strălucitor,

Unde totul este bucurie, pace și iubire.

Mă duc acolo să-mi văd copiii

Știu că sunt aproape de tronul Tatălui Meu;

Doar merg peste Iordania

Doar mă duc acasă.

4. Vreau să port o coroană de glorie,

Când ajung acasă pe pământul acela bun;

Vreau să cânt povestea mântuirii,

În concert cu trupa spălată cu sânge.

Mă duc acolo să-mi văd colegii de clasă

Care au mers înaintea mea unul câte unul;

Doar merg peste Iordania

Doar mă duc acasă.

5. În curând voi fi eliberat de orice încercare,

Trupul meu va dormi în vechea curte a bisericii;

Voi arunca crucea tăgăduirii de sine,

Și intră pe marea mea răsplată.

Mă duc acolo să-l văd pe Mântuitorul meu

Să-i cânte lauda în cupola cerească;

Doar merg peste Iordania

Doar mă duc acasă.

Literatură

• Bever, Joseph. The Christian Songster: O colecție de imnuri și cântece spirituale, de obicei cântate la tabără, rugăciune și întâlniri sociale și reînvieri ale religiei . — Dayton, O, 1858. — 283 p.
• Personalul panoului publicitar. Cele mai bune alegeri individuale | Țara | Emmylou Harris - Wayfaring Stranger  (engleză)  // Panou publicitar : Jurnal. - Billboard Publications, Inc, 1980. - 24 mai ( vol. 92 , nr. 21 ). — P. 82 . — ISSN 0006-2510 .
• Botkin, B.A. O trezorerie de folclor american: povești, balade și tradiții ale oamenilor . - Crown Publishers, 1944. - 932 p.
• Buchanan, Annabel Morris. Imnuri populare ale Americii . - J. Fischer & Bro., 1938. - 152 p.
• Cantwell, Robert. Defalcarea Bluegrass: Crearea vechiului sunet sudic . - Da Capo Press, 1992. - 309 p. — ISBN 0-306-80495-6 .
• Cazden, Norman; Haufrecht, Herbert; Studer, Norman. Cântece populare ale Catskills . - SUNY Press, 1982. - 649 p. - ISBN 978-0-87395-580-5 .
• Collins, As. Povești din spatele cântecelor și imnurilor despre rai . — Baker Books, 2019. — 239 p. — ISBN 978-1-4934-2006-3 .
• Davisson, Anania. Kentucky Harmony, sau O colecție de melodii ale psalmilor, imnuri și imnuri; În trei părți preluate de la cei mai eminenți autori, și bine adaptate la bisericile creștine, școlile de canto sau societățile private . — Ediția a cincea. - 1826. - 158 p.
• Dett, R. Nathaniel. Cântece populare religioase ale negrului: Cântate la Institutul Hampton . — O nouă ediție a ediției originale din 1927. - Literary Licensing, LLC, 2013. - 282 p. — ISBN 978-1-4940-7075-5 .
• Epstein, Dena J. Sinful Tunes and Spirituals: Black Folk Music to the Civil War . - University of Illinois Press, 1977. - 433 p. - ISBN 0-252-00520-1 .
• Erbsen, Wayne. Verandă din față Cântece, glume și povești de odinioară: 48 Great Southern Sing-Along Favorite . - Native Ground Music, 1993. - 64 p. - ISBN 978-0-9629327-9-3 .
• Fenner, Thomas P. Cântece populare religioase ale negrului, cântate pe plantații . — New Edition, din ediția originală de Thomas P. Fenner (1874). - Institute Press, Hampton, Va., 1909. - 178 p.
• Garst, John F. „Poor Wayfaring Stranger” - Publicații timpurii  //  The Hymn : Journal. - Hymn Society of America, 1980. - Aprilie ( vol. 31 , nr. 2 ). - P. 97-101 . — ISSN 0018-8272 .
• Verde, Archie. A Relocare Administration Song Sheet  //  JEMF Quarterly : Journal. - John Edwards Memorial Forum, 1975. - Spring ( vol. XI , iss. Part 1 , nr. 37 ). - P. 80-84 .
• Horstman, Dorothy; Horstman, Fritz. Cele mai iubite cântece country ale Americii: o enciclopedie cu peste 3.000 de clasici prin anii 1980 . - McFarland, Incorporated, Publishers, 2010. - 334 p. — ISBN 978-0-7864-4994-1 .
• Jackson, George Pullen. Spirituali albi din Țările de Sud: Povestea poporului Fasola, cântecele lor, cântece și „note de hrișcă” . - University of North Carolina Press, 1933. - 532 p.
• Jackson, George Pullen. Cântece populare spirituale ale Americii timpurii. Două sute cincizeci de melodii și texte; . - A doua editie. - JJ Augustine Publishers, 1953. - 254 p.
• Lomax, Alan. Cartea Pinguinului a cântecelor populare americane / Elizabeth Poston. - Penguin Books, 1964. - 159 p.
• Lomax, John A.; Lomax, Alan. Țara noastră cântătoare: cântece populare și balade . - Ediția Dover. - Courier Corporation, 2000. - 416 p. - ISBN 0-486-41089-7 .
• Lomax, Alan. Cântec popular SUA: Cele mai bune 111 balade americane . - New American Library, 1975. - 528 p.
• McCurry, John Gordon. Harpa socială / Daniel W. Patterson, John F. Garst. — Facsimil, bazat pe tipărirea originală din 1855, publicat de T.K. Collins. Jr. - University of Georgia Press, 1973. - 271 p. - ISBN 978-0-8203-3151-5 .
• Morris, Ed. Una din 5 cântece din topul single-urilor este Oldie  //  Billboard : Journal. - Billboard Publications, Inc., 1980. - 26 iulie ( vol. 92 , nr. 30 ). — P. 31 . — ISSN 0006-2510 .
• Odum, Howard W. Religious Folk-songs of the Southern Negroes . - 1909. - 101 p.
• Menestrel de renaștere și întâlnire de tabără: care conține cele mai bune imnuri și cântece spirituale, originale și selectate . - Perkinpine și Higgins, 1867. - 422 p.
• Seeger, Charles. Studii în muzicologie, 1935-1975 . - University of California Press, 1977. - 376 p. - ISBN 978-0-520-02000-9 .
• Seeger, Pete. Baladele preferate americane: melodii și cântece cântate de Pete Seeger / Irwin Silber, Ethel Raim. - Oak Publications, 1961. - 95 p.
• Siegmeister, Elie. Două secole de cântece populare americane  (engleză)  // JEMF Quarterly : Journal. - John Edwards Memorial Forum, 1972. - Spring ( vol. VIII , iss. Part 1 , nr. 25 ). — P. 14 .
• Steel, David Warren; Hulan, Richard H. Creatorii Harpei Sacre . - University of Illinois Press, 2010. - 354 p. - ISBN 978-0-252-03567-8 .
• Steel, David Warren. Cântece populare ale abilităților pisicilor: o recenzie  //  Jurnalul de cercetare muzicologică : Jurnal. - Taylor & Francis, 1984. - Noiembrie ( vol. 5 ). - P. 260-264 . Arhivat din original pe 30 iunie 2019.
• Sullivan, Steve. Enciclopedia marilor înregistrări de cântece populare . - Scarecrow Press, 2013. - 1027 p. — ISBN 9780810882966 .
• Taylor, Marshall W. Colecția de imnuri de renaștere și melodii de plantație . - Marshall W. Taylor și W. C. Echols, 1883. - 272 p.
• Tichi, Cecilia. High Lonesome: Cultura americană a muzicii country . - Cărți de presă UNC, 1994. - 318 p. — ISBN 9780807846087 .
• Tillman, Charlie D. The Revival: O colecție de cântece potrivite pentru toate tipurile de întâlniri religioase . - Charlie D. Tillman, 1891. - 152 p.
• Whitburn, Joel. Cântece populare de țară: Billboard 1944 până în 1997 . — ediția a IV-a. - Record Research, 1998. - 541 p. — ISBN 0898201292 .
• White, Benjamin Franklin. Harpa sacră originală: Conținând o colecție superioară de melodii standard, de ode, imnuri și muzică bisericească și imnuri de înaltă reputație: rudimente, păstrând toate reglementările standard valoroase, Arr. cu toate îmbunătățirile moderne și actualizate . — Revizuit, corectat și mărit. - 1911. - 550 p.

Note

1. ↑ Sullivan, 2013 , pp. 390, 499.
2. ↑ Sullivan, 2013 , p. 390.
3. ↑ 1 2 3 4 5 Sullivan, 2013 , p. 391.
4. ↑ Green, 1975 , p. 84.
5. ↑ Sullivan, 2013 , pp. 391, 499.
6. ↑ 12 Sullivan , 2013 , p. 499.
7. ↑ Bill Monroe: 1911-1996 - Ryman Auditorium (Nashville, TN  ) . Fără depresie (1 noiembrie 1996). Consultat la 10 februarie 2020. Arhivat din original pe 9 februarie 2020.
8. ↑ Dauphin, Chuck. Cele mai bune 10 cântece ale lui Emmylou Harris: alegerile criticilor . Panou publicitar (6 octombrie 2017). Consultat la 27 octombrie 2018. Arhivat din original la 10 noiembrie 2017. (nedefinit)
9. ↑ Morris, 1980 , p. 31.
10. ↑ Horstman, 2010 , p. 273.
11. ↑ Tichi, 1994 , p. 172.
12. ↑ Carson, Sarah. „I Will Always Love You” și alte 49 de cântece geniale ale celor mai bune femei din muzica country . Waifaring Stranger, Emmylou Harris, 1980 . The Telegraph (16 martie 2018) . Preluat la 10 februarie 2020. Arhivat din original la 24 martie 2018. (nedefinit)
13. ↑ Hot Country Songs Chart - 2 august 1980 . Panou publicitar . Preluat la 18 iunie 2020. Arhivat din original la 7 august 2019. (nedefinit)
14. ↑ RPM Săptămânal . Library and Archives Canada (17 iulie 2013). Preluat la 18 iunie 2020. Arhivat din original la 18 iunie 2020. (nedefinit)
15. ↑ Imagine: RPM Weekly . Library and Archives Canada (17 iulie 2013). Preluat la 18 iunie 2020. Arhivat din original la 28 iunie 2020. (nedefinit)
16. ↑ Horstman, 2010 , p. 274.
17. ↑ I Am a Poor Wayfaring Stranger: 20 de versiuni ale unui  clasic american . The Bluegrass Situation (14 februarie 2017). Preluat la 10 februarie 2020. Arhivat din original la 12 august 2018.
18. ↑ Taylor, 1883 , pp. 95-97.