| Lagăr de concentrare | |
| Yodok | |
|---|---|
| 요덕 | |
| 39°40′27″ s. SH. 126°51′05″ E e. | |
| Țară | Coreea de Nord |
| Istorie și geografie | |
| Populația | |
| Populația | 40.000 de oameni |
Yodok [1] ( cor. 요덕 ? ,耀德? , există ortografii Yodok și Yoduk [2] ) este o instituție a sistemului penitenciar ( lagăr ) din RPDC . Potrivit refugiaților din RPDC , numele oficial al lagărului este Centrul de control nr. 15 ( Kor. 15호 요덕관리소 ? , 15號 耀德管理所? ) [3] . Potrivit unor surse independente de guvernul nord-coreean, lagărul conține prizonieri politici [4] [5] . Descoperit în 1959 [6] . Situat în județul Yodok , provincia Hamgyongnam-do , ocupă și o parte din județul Taeheung, provincia Pyongannam-do [7] . Coordonatele taberei sunt 39°40′27″ s. SH. 126°51′05″ E e. .
Potrivit poziției oficiale nord-coreene, nu există lagăre pentru prizonieri politici în RPDC, iar rapoartele despre existența acestora, precum și despre încălcări ale drepturilor omului în Coreea de Nord , sunt o născocire pregătită de „marionetele sud-coreene” și „dreapta japoneză”. -reacționarii aripii” [8] .
Organizația neguvernamentală Comitetul pentru Drepturile Omului din Coreea de Nord estimează că în lagăr sunt aproximativ 45.000 de prizonieri [9] . Yodok este un obiect închis, așa că sursele primare de informații despre acesta sunt mărturiile foștilor deținuți de lagăr, imagini cu camere ascunse prezentate de FujiTV și numeroase imagini prin satelit. Potrivit presei sud-coreene, în ianuarie 2010, în Coreea de Sud locuiau 254 de foști prizonieri Yodok, dar nu toți, din diverse motive, oferă detalii despre viața lor în lagăr [10] .
Orientalistul rus Andrey Lankov crede că dintre toate taberele nord-coreene, Yodok este „cel mai liberal din punct de vedere al regimului, ceva între un lagăr în sens clasic și o zonă protejată pentru „coloniști speciali”” [1] .
La 7 noiembrie 2014, publicația online sud-coreeană Daily NK a raportat că, conform rapoartelor informatorilor nord-coreeni ai agenției, Yeodok a fost desființat în toamna lui 2014, iar prizonierii au fost transferați în lagărele nr. 14 ( Kaecheon ) și Nr. 16 ( Hwaseong [11] ).
Datorită caracteristicilor obiectului, informațiile despre Yodok sunt primite neregulat. Mai jos este o listă a informatorilor prizonierilor; toate informațiile pe care le citează se referă la durata petrecută de informatori în tabără.
| Nume | Original | În Yodok | Zona din Yodok |
|---|---|---|---|
| Kim Young Sun | 김영순 | din 1970 până în 1979 [12] | Zona de revoluționare |
| Kang Cheolhwan | 강철환 | din 1977 până în 1987 [4] | Zona de revoluționare |
| Ahn Hyuk | 안혁 | din 1986 până în 1989 [13] [14] | Zona de revoluționare |
| Kim Taejin | 김태진 | din 1988 până în 1992 [15] | Zona de revoluționare |
| Lee Yong Guk | 이영국 | din 1995 până în 1999 [16] | Zona de control absolut |
| Kim Eunchul | 김은철 | din 2000 până în 2003 [17] | Zona de revoluționare |
| Jung Kwanil | 정광일 | din 2000 până în 2003 [18] | Zona de revoluționare |
În 1957 , după ce Kim Il Sung și-a învins în cele din urmă toți rivalii politici interni, Comitetul permanent al Comitetului Central al Partidului Muncitorilor din Coreea a adoptat o decizie „Cu privire la transformarea luptei împotriva elementelor contrarevoluționare într-un plan național, integral. mișcarea de partid”, care a pus bazele sistemului nord-coreean lagărelor de concentrare [19] .
În 1958, în județul Yodok a fost înființată o așezare pentru exilați . Un an mai târziu, în locul său a fost înființat lagărul de concentrare Yodok [20] , la momentul înființării sale era format din cinci lagăre: Pyeongjeongni ( Kor. 평전리 ), Kuumni ( Kor. 구읍리 ), Daesunni ( Kor. 대숙리 ). ), Daesongni ( Kor. 대석리 ) și Yongpyeongni ( Kor. 룡평리 ) [3] . La mijlocul anilor 1960, locuitorilor din județul Yodok li s-a ordonat să părăsească județul [21] .
Yodok este situat într-o vale în mijlocul unui lanț muntos. La nord de tabără se află vârfurile Paeksan ( Kor. 백산 , 1724 m) și Modosan ( 모도산 , 1883 m), la vest sunt vârfurile Deoksan (덕산 , 1517 m) și Byeongpusan , 삳4 풍 (1517 m) ), la est sunt Chebonnyeon ( 채봉령 , 1250 m) și Maedeungsan ( 매등산 , 1152 m). Râurile Yongheungang ( 룡흥강 ) și Ipsokcheon ( 립석천 ) [22] curg prin tabără .
Singura intrare în tabără este situată în partea de sud-vest, în spatele pasului Wolwangnyeong ( coreean 월왕령 ). Acesta din urmă, conform lui Kang Cheol-hwan, are porecla „Pass of Tears” ( Kor. 눈물의 고개 ) [23] . Prin trecătoare trece un drum construit în perioada colonială , prin care se realizează comunicarea între lagăr și restul lumii.
Fostul prizonier Yeodek, Kang Cheolhwan, afirmă în memoriile sale că Yeodeok este împărțit în „zonă de control absolut” ( Kor. 완전통제 구역 , wangjeong tongjae guyok ) pentru condamnări pe viață și „zonă de revoluționare” ( Kor. 전통제 구역 , wangjeong tongjae guyok ) sunt uneori eliberate. Zona de revoluționare, la rândul său, este subdivizată în locuri de tabără ( kor. 리 , literal - sat) Ipsok ( kor. 립석리 ), Gueup ( kor. 구읍리 ) pentru familiile de repatriați din Japonia și Daesuk ( kor. 대숙리 ) pentru prizonieri singuri. Alte divizii sunt Pyeongjong ( 평전리 kor. ), Yongpyeong ( 룡평리 kor. ), lagărul Goeup unde se execută pedepsele cu moartea și alte lagăre pentru prizonierii pe viață, care aparțin „zonei de control absolut” . . .
Zonele de revoluționare închise sunt considerate „corectabile”, zonele de control absolut – „incorigibile”.
Potrivit lui Kim Eunchul, lagărul a suferit o reformă administrativă în 2000 care a făcut din cea mai mare parte a teritoriului lagărului o „zonă de control absolut”.
Nu există „zone de revoluționare” în toate celelalte tabere nord-coreene [24] .
Potrivit unui alt fost deținut de lagăr, Lee Yongguk, care își ispăși pedeapsa în lagărul Daesuk, în Daesuk trăiesc aproximativ 1.000 de oameni. Tabăra este împărțită în 6 departamente; fiecare dintre ele este înconjurat de un gard de sârmă de patru metri, prin care trece curentul electric. În fiecare departament trăiesc aproximativ 170 de prizonieri [16] .
Potrivit organizației sud-coreene pentru drepturile omului „Grupul pentru Democratizarea Coreei de Nord” ( kor. 북한민주화네트워크 ), Yodok este subordonat Direcției a șaptea a Ministerului Protecției Securității din Statul RPDC [25] .
Kang Cheol Hwan raportează următoarele cerințe pentru paznicii taberei:
Yodok este unul dintre lagărele de prizonieri politici [4] [5] . Atât persoanele care au săvârșit o infracțiune politică minoră, cât și membrii familiei infractorilor politici mai serioși ispășesc pedeapsa în aceasta (de regulă, criminalul însuși este fie împușcat, fie trimis în zona de control absolut, în timp ce membrii familiei sale locuiesc în zonă. de revoluţie). În RPDC, deținuții politici sunt de obicei trimiși într-un lagăr fără proces sau anchetă - o persoană este pur și simplu arestată și trimisă într-un lagăr [19] . De exemplu, Kang Cheol-hwan descrie arestarea sa astfel: într-o zi, ofițerii de securitate au venit la casa lor (Kang avea 9 ani în momentul arestării sale) și au început o percheziție. După ce mama lui Kang și-a exprimat indignarea, unul dintre membrii personalului i-a ordonat să tacă și a citit cu voce tare un ziar în care se spunea că bunicul lui Kang Cheol-hwan a comis trădare și, prin urmare, familia lui ar trebui exilată în Yeodek [27] .
Mai jos este o listă a prizonierilor Yodok de seamă, cu o scurtă biografie a fiecăruia.
Kang Cheol HwanKang Cheolhwan ( coreeană: 강철환 ? ,姜哲煥? ) a fost prizonier în Yeudok din 1977 până în 1987. În perioada dominației coloniale japoneze, bunicii săi locuiau în Kyoto , unde bunicul său deținea un lanț de cazinouri , iar bunica sa a fost activistă în Partidul Comunist Japonez . După înfrângerea Imperiului Japonez în al Doilea Război Mondial , Coreea și-a câștigat independența față de acesta, iar sub influența bunicii ei, familia sa mutat în RPDC .
Câțiva ani mai târziu, bunicul a fost arestat brusc, iar întreaga sa familie, cu excepția mamei lui Kang Cheol-hwan, a fost trimisă la Yeodek, respectând principiul răspunderii colective. Kanu avea 9 ani la momentul arestării sale. Mama lui Kang Cheol-hwan a rămas în libertate în conformitate cu același principiu - tatăl ei a fost un erou al RPDC . După ce a fost eliberat din tabără, Kang Cheol-hwan a trăit o perioadă în orașele Pyeongseong și Hamheung . Apoi a început să asculte radioul sud-coreean. De la un ofițer de securitate pe care îl cunoștea, Kan a aflat că unul dintre prietenii lui l-a denunțat și a decis să fugă din țară. În 1992, împreună cu prietenul său Ahn Hyuk, a traversat râul Yalu (granița dintre RPDC și China ) și a trăit de ceva timp în China ca imigrant ilegal. Ambasada Coreei de Sud la Beijing nu a vrut să-l ajute pe Kan, așa că a ajuns în Coreea de Sud fără ajutorul lor pe o navă de contrabandist pe care a cunoscut-o în China și de atunci trăiește în Coreea de Sud.
Kang Cheol-hwan este autorul cărții autobiografice Song of the Concentration Camp ( coreeană 수용소의 노래 ). Împreună cu activistul francez pentru drepturile omului Pierre Rigulo, Kang a scris cartea Pyongyang Aquariums ( în franceză: Les Aquariums de Pyongyang ), o versiune a Cântecului destinat străinilor. „Pyongyang Aquariums” a fost tradus în mai multe limbi ale lumii.
În 2005, Kang Cheol-hwan a fost invitat să se întâlnească cu președintele american George W. Bush ; acesta din urmă a vorbit laudat despre memoriile sale [28] . Din 2010, Kang lucrează ca jurnalist pentru ziarul Joseon Ilbo .
Parcul SeungjinPark Seungjin ( coreeană: 박승진 ? ,朴勝振? ) este un fost jucător de fotbal . A jucat pentru echipa RPDC la Cupa Mondială a Angliei din 1966 . Apoi nord-coreenii au reușit să-i învingă pe italieni cu scorul de 1: 0 , la acea vreme una dintre cele mai puternice echipe din lume. După victorie, fotbaliștii nord-coreeni au organizat un meci amical de băutură. Cu toate acestea, echipa RPDC a pierdut următorul meci cu Portugalia - 3:5, în ciuda faptului că în timpul meciului a condus scorul - 3:0. Pentru această înfrângere, toți jucătorii, cu excepția unuia care nu a participat la băutură, au fost exilați în tabără, printre ei fiind și Park Seungjin [29] . Când Kang Cheol Hwan a ajuns în tabără, Park era acolo de 12 ani. După 10 ani, când Kang a fost eliberat, Pak era încă în lagăr. Odată a fost prins furând cuie și ciment. Park a început să nege implicarea sa în crimă și a lovit puternic gardianul. A fost condamnat la trei luni într-o celulă de pedeapsă. Faptul că Park Seungjin a reușit să supraviețuiască, Kang Cheolhwan consideră un caz excepțional [30] .
Ahn HyukAhn Hyuk ( Kor. 안혁 ? ,安革? ) a trecut ilegal granița nord-coreeană-chineză în 1986 . La întoarcere a fost arestat. A petrecut trei ani în Yodoka [14] . În 1992, a fugit din Coreea de Nord cu Kang Cheol-hwan.
Kim TaejinKim Taejin ( coreeană: 김태진 ? ,金泰鎭? ) a fost trimis la Yeodok pentru că a găsit o Biblie în posesia sa , despre care i s-a spus că era trădătoare în Coreea de Nord . Kim a petrecut patru ani în lagăr [15] . A fugit din Coreea de Nord în 1992 [31] .
Kim Young SunKim Youngsun ( coreeană: 김영순 ? ,金英淳? ), născută Kim Youngja ( coreeană: 김영자 ? ,金英子? ) a fost prizonier la Yeodoka între 1970 și 1979 . A fost arestată la 1 august 1970 la gara Phenian - Kim urma să plece într-o călătorie de afaceri la Sinuiju - după care a fost exilată la Yodok împreună cu familia ei. Motivul arestării ei s-ar fi datorat evadării soțului ei, Lee Tongmyeong, în China. Copiii și părinții ei au murit în tabără. Kim Yongsun a fugit din Coreea de Nord în 2002 [32] .
Lee YonggukLee Yongguk ( coreeană: 이영국 ? ,李榮國? ) s-a născut în județul Musan, provincia Hamgyongbuk-do . După ce a absolvit liceul, a servit în armata populară coreeană și a fost gardă de corp pentru Kim Jong-il . Treptat, Lee a devenit deziluzionat de sistemul socio-politic al Coreei de Nord și în 1989 a decis să fugă din Coreea de Nord în China. După ce a evadat pe 28 noiembrie a aceluiași an, Lee Yongguk a întâlnit un bărbat pe nume Kim Yongho, care s-a identificat ca angajat al ambasadei sud-coreene din China. Lee l-a crezut și a povestit mai multe episoade din viața personală a lui Kim Jong Il. Pe 3 decembrie, Kim l-a luat, dar l-a dus la ambasada RPDC - de fapt, era angajat al serviciilor speciale nord-coreene. Lee Yong Guk a fost dus la Phenian, arestat, torturat cu brutalitate și condamnat la moarte. Cu toate acestea, sentința nu a fost executată: Lee a fost exilat în Yeodok în zona de control absolut, unde a fost din 25 aprilie 1995 până în 5 ianuarie 1999 . După eliberare, Lee a fugit din Coreea de Nord. Lee Yong Guk este autorul cărții I Was Kim Jong Il 's Bodyguard
Kim EunchulKim Eunchul ( Kor. 김은철 ? ,金殷哲? ) a fugit din Coreea de Nord în China în aprilie 1999 pentru a scăpa de foamete . În noiembrie același an, Kim și un grup de alți refugiați au trecut ilegal granița ruso-chineză, după care au fost arestați și extrădați în RPC, care, la rândul său, i-a deportat pe refugiați în Coreea de Nord. La momentul arestării sale, Kim Eunchul avea 20 de ani. Kim a petrecut trei ani în tabără, după care a fugit din nou din țară. Kim Eunchul a sosit în Coreea de Sud în martie 2003 [17] [33] .
Yodoka are o politică familială dublă. În „zona revoluționării” prizonierii locuiesc împreună cu familiile lor (ceea ce, însă, nu se aplică lagărelor „pentru incorigibili”) [7] . Așadar, familia lui Kang Cheol Hwan - bunica, sora, unchiul, tatăl și el însuși - a avut ocazia să trăiască împreună. Aveau două camere în cazarmă; în plus, au folosit acele lucruri pe care li s-a permis să le ia de la Phenian .
Totuși, această politică nu poate fi numită vizând conservarea familiei, întrucât statul suprimă sever toate relațiile dintre condamnați și membrii familiilor acestora care rămân în libertate [34] . Așadar, mama lui Kang Chul-hwan a fost nevoită să divorțeze de tatăl ei, amenințând-o cu exilarea în lagăr (la care, dacă refuza, rudele ei ar fi trebuit să fie supuse). Orice corespondență între condamnați și rudele lor în sălbăticie este interzisă.
În plus, relațiile sexuale în afara familiei sunt interzise în Yodoka [35] . Dacă acest lucru se întâmplă totuși, bărbatul ar trebui să fie închis într-o celulă de pedeapsă , iar femeia este obligată să descrie în detaliu experiența sexuală în prezența tuturor prizonierilor, după care, dacă rămâne însărcinată, este obligată să avorta [36] . Cu toate acestea, Kang Cheol-hwan notează că uneori femeile au reușit să evite avortul. Așadar, una dintre ele a reușit să ascundă sarcina, iar după nașterea copilului, a refuzat să o dea gardienilor. În prezența altor prizonieri, ea a spus că gardienii nu au dreptul să omoare un copil care nu a comis nicio infracțiune, că acest lucru este contrar Constituției RPDC și că, dacă Kim Il Sung ar afla despre asta , ar fi fii foarte suparat. Drept urmare, i s-a permis să păstreze copilul.
În practică, administrația taberei suprimă nu numai sexul, ci și manifestările de iubire. Kang Cheol-hwan spune o poveste de dragoste între un gardian și un prizonier - nepoata femeii care și-a putut salva copilul: după ce autoritățile lagărului au aflat că prizoniera este însărcinată de la gardian, aceasta din urmă a fost pedepsită. celulă. Paznicul a reușit să supraviețuiască doar pentru că prietena lui a introdus clandestin șobolani și broaște în celulă. La momentul eliberării, fostul gardian cântărea sub 40 de kilograme. Potrivit lui Kan, în 1989, cuplul a fost eliberat din lagăr și s-au căsătorit [37] .
Datorită unui alt refugiat RPDC, Jeon Seong-san, această poveste a devenit cunoscută în lumea occidentală. Jung Seong-san a fugit din Coreea de Nord în 1995 . În 2002, a aflat că tatăl său a fost ucis public cu pietre. Căutând o modalitate de a-și exprima sentimentele, Jeon a creat muzicalul Yodok Story ( în engleză: Yoduk Story ). A fost amenințat cu moartea; în plus, a fost presat de guvern[ ce? ] . Când Chung s-a trezit fără fonduri pentru a pune în scenă, și-a donat rinichiul pentru 20.000 de dolari și a montat un musical care a jucat la Strathmore Music Center din Washington în 2006 . Musicalul este jucat de coreeni, inclusiv de refugiați din nord [38] .
Kang Cheol-hwan relatează că mesele în Yeo-deok erau pregătite acasă, dar din cauza faptului că hrana familiei avea voie să o ia în tabără s-a epuizat rapid, iar rațiile din tabără erau foarte rare (pentru adulții care lucrau din greu, 600 de grame de porumb per zi, în rest - 500 [39] ), hrana era în mod constant deficitară. Prizonierii recurgeau la diverse metode de obținere a hranei: unii furau porumb, unii creșteau șobolani acasă, unii cultivau hrană în grădinile lor mici, unii mâncau iarbă și frunze [7] [40] . Kang Cheol Hwan își amintește cum obișnuia să prindă șobolani, care erau principala sursă de carne pentru familie. Uneori prizonierii mâncau șerpi [41] .
Nutriția a lipsit cronic și au existat cazuri frecvente de boală asociată cu lipsa de vitamine și moartea prin foame [42] [43] .
În cazul morții unui prizonier, gardienii ordonă altor prizonieri să îngroape mortul în munți din lagăr [44] . Deținuții executați erau înmormântați direct la locul execuției.
Potrivit lui Kang Cheolhwan, în lagăr există o carieră de calcar, o carieră de piatră și o mină de aur, unde lucrează prizonierii [4] [45] . La acesta din urmă lucrau aproximativ 800 de bărbați, acolo au avut loc adesea accidente, așa că prizonierii au încercat cu orice preț să evite să fie trimiși la mină. Femeile necăsătorite și persoanele în vârstă sunt scutite de muncă [7] .
Tabăra are și distilerii. Aici condițiile sunt mai ușoare decât în restul lagărului: munca la fabrică nu era atât de grea și, în plus, se putea fura niște alcool. Fabrica producea trei tipuri de băuturi alcoolice tari. Două dintre ele - din cereale și ghinde - erau destinate exportului, iar al treilea - din șerpi - pentru paznicii de lagăr. O astfel de băutură a fost numită „vodcă Yedok” ( Kor. 요덕 술 , Yodok sul ) de către deținuți. Un alt fost prizonier Yodok, Ahn Hyuk ( coreeană: 안혁 ), raportează că în lagăr există și locuri de muncă pentru a exporta lemn în Japonia [46] .
Toate lucrările au avut loc în interiorul taberei [4] [16] .
În Yodok, se practică un „sistem de brigadă” - prizonierii sunt împărțiți în brigăzi, iar rezultatul muncii fiecărui prizonier a fost numărat în funcție de rezultatele brigăzii. Drept urmare, prizonierii înșiși se împing reciproc la muncă. Potrivit lui Lee Yongguk, în tabără sunt trei sărbători - 1 ianuarie ( Anul Nou ), 16 februarie ( ziua de naștere a lui Kim Jong Il ) și 15 aprilie ( ziua de naștere a lui Kim Il Sung ) [16] .
Copiii din Yodok merg la școală, dar aceasta nu poate fi numită educație în sensul deplin al cuvântului, deoarece educația, cu rare excepții, se rezumă la îndoctrinare (studiarea vieții și a discursurilor lui Kim Il Sung și Kim Jong Il) și batjocorirea profesorilor. peste copii. Kang Cheol-hwan notează următoarele cazuri:
În același timp, Kang Chul-hwan relatează că unul dintre profesori, Kim Ki-un ( kor. 김기운 ) a tratat copiii în mod diferit: i-a numit pe nume, nu i-a bătut și a vorbit cu o voce calmă. Când s-au întâlnit prima dată, i-a dat bomboane lui Kang Cheol Hwan. Când Kim Kiun și-a început primul curs la școală, el s-a prezentat, a promis că îi va ajuta pe cei care au probleme și a întrebat dacă există întrebări. Școlarii, neobișnuiți cu un asemenea tratament, au rămas tăcuți surprinși. Kang Cheol-hwan spune că dintre toți oficialii de lagăr pe care i-a întâlnit, Kim Kee-woon a fost singurul care s-a comportat ca un om [50] .
Culegeri de critică și autocriticăÎn tabără se țineau regulat „Întâlniri de critică și autocritică”. Gardienii au adunat prizonierii, după care unii dintre ei au fost nevoiți să iasă cu autocritică. Kang Cheol Hwan dă această performanță ca exemplu:
La celebra conferință din 28 martie 1948, Marele nostru Conducător a stabilit că tinerețea noastră ar trebui să fie întotdeauna cea mai energică din lume: atât la muncă, cât și la studiu. Dar în loc să fiu atent la aceste gânduri înțelepte ale tovarășului senior Kim Il Sung, am întârziat de două ori la apel nominal. Eu, și numai eu, sunt responsabil pentru această întârziere, care arată disprețul meu față de gândurile strălucitoare ale Marelui Conducător. De acum înainte, mă voi trezi cu o jumătate de oră mai devreme și mă voi acomoda după instrucțiunile lui. Reînnoit, voi deveni un fiu fidel al revoluției lui Kim Il Sung și Kim Jong Il [51] .
Dacă șefului i s-a părut că prizonierul a funcționat satisfăcător, atunci ar putea trece la următoarea fază - să critice un alt prizonier. În cazul în care cel criticat nu și-a recunoscut vinovăția, criticilor s-a alăturat un alt deținut, apoi un al treilea și așa mai departe. Kang Cheol-hwan notează că nu avea rost să se apere, deoarece o astfel de întâlnire a continuat până când prizonierii și-au mărturisit vinovăția. Conform observațiilor lui Andrey Lankov , întâlniri similare au avut loc și în sălbăticie [52] .
Campanii ideologiceKang Cheolhwan relatează că o dată la câteva luni, superiorii lui Yeudok organizau campanii sub sloganul „Să facem dolari pentru Kim Il Sung!”, în timpul cărora prizonierii trebuiau să recolteze lemn de esență tare exotică, să recolteze ginseng sălbatic și așa mai departe. Mărfurile produse în timpul campaniei au fost destinate vânzării pe piața externă [53] . Campanii similare au fost desfășurate în sălbăticie și au fost cauzate de problemele financiare pe care le-a experimentat și se confruntă RPDC.
În Yodoka, există oficial următoarele tipuri de pedepse [4] :
În celula de pedeapsă , prizonierii sunt în genunchi, nu au voie să vorbească. Dacă vor să meargă la toaletă, să ridice mâna stângă, dacă se simt rău, să ridice mâna dreaptă. Nu sunt permise alte gesturi. Kang Chul-hwan consideră că este un caz excepțional când o persoană a supraviețuit trei luni într-o celulă de pedeapsă și a rămas în viață [30] .
Pedeapsa cu moarteaPedeapsa cu moartea - împușcare sau spânzurare - se aplică de obicei pentru o tentativă de evadare sau o atentare la viața unui gardian [54] [55] . Cu toate acestea, cel puțin o dată, potrivit lui Kang Cheol-hwan, un bărbat a fost împușcat pentru că a furat mâncare - 650 de grame de porumb.
Înainte de execuție, șeful lagărului a anunțat condamnarea la moarte. Apoi a spus: „Partidul a vrut să-l ierte pe acest criminal. Ea i-a dat șansa de a se reforma aici, în Yodok. El a trădat încrederea partidului și a meritat să moară”. Deținutul era legat de un stâlp, în fața căruia era o groapă săpată anterior. Atunci șeful plutonului de execuție a dat ordinul „Pregătește-te! În trădătorul Patriei - foc! ( Kor. 사격 준비! 조국의 반역자 … 향하여 쏴! ) Împuşcăturile au rupt frânghia cu care condamnatul a fost legat de stâlp, după care trupul i-a căzut în groapă. Groapa a devenit mormântul lui. După aceea, șeful a anunțat: „În numele poporului, un trădător al națiunii a fost executat ” ( Kor .
Kang Cheol-hwan și Lee Yong-guk notează că unii deținuți au încercat să-și exprime protestul împotriva ordinului din lagăr. Pe lângă cele de mai sus, se pot distinge următoarele cazuri.
Tentative de asasinat asupra gardienilorPotrivit lui Kang Cheol-hwan, a existat cel puțin un caz de tentativă de asasinat asupra unui gardian din lagăr: la văzut că gardianul scuipă în fața fiului său, un deținut l-a lovit în cap cu o piatră, provocându-l pe acesta din urmă să moară. pe loc. Prizonierul a fost executat și familia sa s-a mutat în Yongpyeong [37] .
EvadareKang Cheol Hwan raportează mai multe cazuri de evadare din lagăr, dar în marea majoritate a cazurilor s-au încheiat cu eșec. Evadarile au fost îngreunate de poziția geografică a castrului: este situat într-o vale bine păzită. În plus, pentru a ajunge la graniță, prizonierul a trebuit să depășească multe bariere administrative: de exemplu, a fost necesar să obțină mai multe permise de părăsire a provinciei, lucru foarte dificil chiar și pentru un cetățean liber al RPDC. După ce fugarul a fost găsit, acesta a fost împușcat public [54] . Kang Cheol-hwan a trebuit să fie prezent la paisprezece execuții.
Strigăte la execuțieUneori, prizonierii care erau conduși la execuție încercau să țipe ceva ofensator la adresa regimului nord-coreean sau să-și proclame cu voce tare nevinovăția. Totuși, în acest caz, aceștia au fost puternic bătuți înainte de a fi executați [58] .
Eliberarea prizonierilor se facea de obicei în zilele de sărbătoare. Prizonierii au fost adunați, după care au ascultat discursul șefului securității despre măreția lui Kim Jong Il . Apoi ar fi trebuit să cânte „The Song of Commander Kim Il Sung”. După aceea, șeful securității a raportat că unele familii vor fi eliberate din tabără și a citit lista. Motivul oficial al eliberării a fost „decizia milostivă” a lui Kim Il Sung și Kim Jong Il, care au văzut „gradul suficient de reeducare” care a fost atins de acei prizonieri care urmau să fie eliberați. Prizonierilor nu li se spune niciodată câți ani vor petrece în lagăr. A. N. Lankov consideră că „aparent, durata închisorii nu este limitată în niciun fel și eliberarea depinde numai de arbitrariul autorităților” [19] . Kang Cheol Hwan sugerează că familia sa a fost eliberată după moartea bunicului său.
Apoi, un reprezentant al unui grup de prizonieri care urmau să fie eliberați a ținut „discursuri de mulțumire”:
Datorită milei Marelui nostru Lider, tovarășul Kim Il Sung, vom fi eliberați în ciuda crimelor noastre din trecut. Mulțumim sincer Partidului și vom face tot ce ne stă în putere pentru a deveni demni de decizia sa. În plus, mulțumim liderilor taberei Yodok, care ne-au ajutat să înțelegem gravitatea crimelor noastre, ne-au reeducat pe noi și familiile noastre, ne-au hrănit și îngrijit, reflectând pe deplin ideile de patriotism și revoluție [59] .
După aceea, un reprezentant al celor care au rămas în tabără a rostit un discurs:
Partidul ne oferă încă o șansă de a ne îmbunătăți. În numele tuturor celor care rămân aici, vreau să ofer recunoștința noastră și să promit că vom munci și mai mult pentru a fi demni de eliberare cândva [59] .
A doua zi, cei eliberați au fost chemați la biroul de securitate al lagărului ( Kor. 보위부 , Powibu ), unde au semnat un document de confidențialitate cu privire la Yodok [60] . După una sau două săptămâni, erau scoși din lagăr în satul cel mai apropiat, unde se întocmeau actele necesare foștilor prizonieri [61] .
În prezent, „Zona Controlului Absolut” este extrem de puțin studiată: singurul refugiat – fost prizonier al acestei zone din Yodok – este Lee Yong Guk.
Potrivit mărturiei sale, precum și a zvonurilor care au circulat în „zona revoluționării”, condițiile din „zona controlului absolut” sunt mult mai dificile. Potrivit lui Kang Cheol-hwan, unul dintre gardienii lui Yeudok a numit „zona de revoluție” un paradis pentru prizonierii „zonei de control absolut”.
Ca și în alte lagăre, în zona de control absolut, prizonierii sunt condamnați la viață. Ziua de lucru este de la 16 la 18 ore [7] . Lee Yong Guk a raportat despre munca în câmpurile forestiere și de porumb [16] .
Toți prizonierii zonei de control absolut sunt împărțiți în trei clase, de care depinde dimensiunea rației. Începătorii au fost repartizați în clasa a treia, în viitor au avut șansa de a-și îmbunătăți clasa prin elaborarea normelor: de exemplu, dacă un prizonier îndeplinea norma timp de un an, el a fost repartizat în clasa întâi.
Spre deosebire de „zona de revoluționare”, zona de control absolut lipsește complet de urmăriri ideologice, precum și de portretele liderilor nord-coreeni: prizonierii sunt considerați „incorigibili” și, prin urmare, nedemni de inițiere în ideologia RPDC.
Potrivit lui Lee Yongguk, tortura a fost adesea folosită asupra prizonierilor din zona de control absolut. Deci, Lee relatează următorul episod: unul dintre prizonieri, Han Seung Chul, a găsit sare în buzunar. A fost legat de o mașină și târât de-a lungul pământului timp de 4 kilometri, până când pielea i-a fost jupuită de pe corp și Khan a murit. După execuție, prizonierii au fost nevoiți să se apropie de cadavru și să-l atingă. Unul dintre ei, An Suneong, a început să strige că o persoană nu trebuie ucisă atât de crud doar pentru că s-a găsit sare pe el. Ana a fost împușcată pe loc. Lee Yongguk relatează că Ahn a criticat înainte regimul nord-coreean: de exemplu, a fost trimis în lagăr pentru că i-a numit pe Kim Il Sung și Kim Jong Il „ fasciști brutali , mai rău decât colonialiștii japonezi ” [16] .
Lee Yong Guk a fost lansat în 1999. Acest lucru s-a întâmplat astfel: la întâlnire, prizonierilor li s-a spus că, conform ordinului lui Kim Jong Il, un prizonier va fi eliberat o dată pe an, iar în 1999 acea persoană va fi Lee Yongguk [62] . De când Li a fost eliberat primul, nu se știe dacă aceasta a fost o reformă sau dacă a fost un caz excepțional.
Yodok este menționat în raportul Raportorului Special privind situația drepturilor omului în RPDC , Witit Muntarbhorn , prezentat de acesta Adunării Generale a ONU . Muntarbhorn a declarat următoarele:
În timp ce autoritățile de la adunarea generală declară că drepturile omului sunt respectate în țară , diverse surse raportează existența unor lagăre gigantice pentru prizonierii politici și familiile acestora, care sunt adesea ținute acolo pe viață. Lagărele notorii includ Kaecheon , Yeodok , Hwaseong , Bukchang , Hoeryong și Chongjin . Prizonierii mor adesea de foame, muncă sclavă, atrocități și cruzime.
Text original (engleză)[ arataascunde] În timp ce autoritățile au susținut la sesiunea de revizuire periodică universală că drepturile omului sunt respectate în țară, diferite surse indică un conglomerat de lagăre uriașe pentru prizonierii politici și familiile acestora, care sunt adesea ținute acolo pe perpetuitate. Kaechon, Yodok, Hwasong, Bukchang, Hoeryong, Chonjin sunt câteva dintre taberele infamiei. Viețile deținuților se pierd prea ușor din cauza foametei și a muncii sclavilor, a brutalității și a atrocității. [63]Musicalul a fost creat de refugiatul nord-coreean Jeong Seong-san și se bazează pe poveștile deținuților din lagăr precum Kang Cheol-hwan . Acțiunea are loc într-un lagăr de concentrare. Personajul principal al musicalului este cântăreața nord-coreeană Kang Yong-hwa, care a fost exilată într-un lagăr de concentrare pe principiul răspunderii colective: tatăl ei a fost acuzat de spionaj pentru Coreea de Sud [64] [65] [66] . Potrivit refugiaților, muzicalul transmite în mod adecvat atmosfera vieții din lagăr [67] . Musicalul a avut premiera în 2006 la Seul [2] . În 2010, organizatorii musicalului au anunțat începerea unui turneu mondial [68] .
Filmul norvegian Yodok Stories este despre Jeon Seongsan și povestea din spatele producției musicalului Yoduk Story [69] . Regizorul filmului este Andrzej Fidyk ( polonez Andrzej Fidyk ). Premiera a avut loc în octombrie 2008 . Yodok Stories a câștigat un premiu la Festivalul Internațional de Film de la Bergen [69] [70] . Site-ul oficial al filmului este https://web.archive.org/web/20090316030104/http://www.yodokfilm.com/ .