| araucana | |
|---|---|
| | |
| Gen | epic |
| Autor | Alonso de Ercilla y Zúñiga |
| Limba originală | Spaniolă |
| Data primei publicări | 1569 |
| Fișiere media la Wikimedia Commons | |
Araucana ( în spaniolă: La Araucana ) este o poveste despre cucerirea spaniolă a pământurilor araucanilor , care au trăit pe teritoriul Chile modern . Scrisă de Alonso de Ercilla y Zúñiga ( spaniolă: Alonso de Ercilla y Zúñiga ; 1533-1594, poet spaniol de origine bască ) în timpul războiului din Araucan ( spaniolă : Guerra de Arauco ). Poezia a fost foarte populară la sfârșitul secolului al XVI-lea, în mare parte datorită faptului că autorul a fost atât martor, cât și participant la evenimente, ca patriot înflăcărat și catolic zelos. Interesantă este descrierea naturii și a peisajelor locale din Araucania , obiceiurile și cultura.
„Araucana” - un poem eroic destul de lung în 37 de cântece - o poveste în versuri a războiului din Chile , transcrisă în octave jurnalul unei expediții la care a participat autorul. Este curios că autorul îi descrie pe liderii araucanieni cu mai multă simpatie decât conchistadorii (de exemplu, liderul ( toki ) al araucanilor Kaupolikan este înfățișat ca curajos și nobil). Ersilya scrie despre indieni: „Araucanii sunt Ahile de spirit, curaj și putere” [1] .
Ercilla a îmbogățit limba spaniolă cu cuvinte noi, folosind adesea italiana pentru aceasta .
„Araucana” începe cu o poveste despre cauzele răscoalei Araucanilor și se termină cu victoria asupra indienilor a guvernatorului, Don Garcia Hurtado de Mendoza.
Prima melodie spune despre locația Chile și statul indian Arauco (Estado de Arauco); tradițiile și tehnicile militare ale locuitorilor locali; Cuceriri spaniole înainte ca Arauco să se răzvrătească. Iar cântecul final 37 descrie modul în care regele Don Felipe cucerește regatul Portugaliei.
În general, în tot ceea ce descrie Ersilya, există o mulțime de detalii fictive. În ciuda faptului că „Araucana” este o poezie eroică, nu există niciun erou central în ea, iar autorul nu respectă regulile de compunere a poemelor eroice. Cu toate acestea, în formă metrică, moralitate, chiar și în asemănarea episoadelor, Ercilla îi amintește din când în când pe Ariosto și „ Roland furios ” al său . Spre deosebire de Ariosto , autorul încearcă să nu înfățișeze doamne galante, experiențe amoroase, curți și obiceiuri cavalerești, ci o adevărată luptă pentru colonii. Cu toate acestea, el nu face față acestei sarcini și este nevoit să introducă în poezie episoade care nu se deosebesc cu nimic de cele ale lui Ariost [2] .
Prima parte a poemului, pe care Ersilya a compus-o încă pe câmpurile de luptă, lovește nu numai prin claritate geografică, cronologică, ci și cu patos umanist. Avântat de spiritul eroismului și de cultul onoarei, poemul Ersiliei este un fenomen tipic al literaturii spaniole .
Sistemul metric al „Araucanilor” este o octava cu aranjarea rimelor conform sistemului ABABABCC :
...Cântă-ți B O să povestesc despre isprăvile nenorocitului A Războinici spanioli din acel ținut, B Acolo unde locuiau oamenii necuceriți, C Înrobit de mâna spaniolă. C Voi spune o poveste despre trib, A Nerecunoscând puterea regală, B Cunoscut de toată lumea în afacerile militare, A Reflecta victorios toate nenorocirile. B (Tradus de S. Protasyev) [3]
Octavele au venit în Spania din Italia și s-au impus în poezia epică și parțial în versurile civile ale secolului al XVI-lea. În „Araucan” caracteristică vremii era îmbinarea unor astfel de elemente de „creare a imaginii”, precum comparații extrase din lumea animală și vegetală a Americii ( „ca un caiman flămând” ), cu cele mitologice și datând din istoria antică .
Poemul epic de Ercilla y Zúñiga ia adus laurii lui Vergiliu spaniol sau chiar lui Homer . Cervantes i-a numit pe Araucana „cel mai bun (dintre cărți) text eroic scris în spaniolă”. Voltaire a scris despre imaginea liderului Araucanilor , Kolokolo, ca personaj epic tipic eroic în Eseul său de poezie epică , preferând-o pe alocuri Iliadei [4] Dramaturgii spanioli Lope de Vega , Gaspar de Avila, Ricardo de Turia a compus comedii bazate pe poeziile Ersiliei de-a lungul secolului al XVII-lea. În perioada romantică , ea a intrat în atenția lui François Chateaubriand . În secolul al XIX-lea, „Araucana”, ca urmare a războaielor de independență din America de Sud, a devenit epopeea națională a Chile . Acest poem este esențial pentru literatura Renașterii spaniole , literatura Americii Latine și în special Chile .
În poem, indienii, rezistând jugului străin, apar nu numai ca personalități eroice, ci ca un întreg unic, ca o imagine a unui popor nemuritor. În acest sens, există un anumit punct de vedere comun în reprezentarea vechilor spanioli în Numancia lui Cervantes.
În ceea ce privește amploarea ideii, profunzimea și complexitatea sentimentului pe care autorul îl pune în descrierea marilor evenimente istorice, „Araucan” are ceva în comun cu „Lusiadele” de Camões. Creația colegei portugheze Ersilya, care a cântat isprava lui Vasco da Gama, și cronologic foarte apropiată de Araucan (1572).
No las damas, amor, no gentilezas de caballeros canto enamorados; ni las muestras, regalos ni ternezas de amoros affectos and cares: mas el valor, los hechos, las proezas de cei españoles esforzados, que a la cerviz de Arauco, no domada, pusieron duro yugo por la espada.
Începutul poeziei „Araucan”
Ersilya avea un adept și un rival. La câțiva ani după apariția ultimei părți din „Araucany”, în 1596, a fost lansată o altă lucrare care pretindea a fi o descriere epică a evenimentelor cuceririi chiliane - „The Tamed Arauco ” (Arauco Domado) [5] [ 6] . Autorul său a fost Pedro de Onya (Pedro de Oña; 1570-1643). „Arauco îmblânzit” (Arauco Domado) este cel mai mare poem de cucerire în ceea ce privește numărul de versuri, este aproape în întregime dedicat exaltării liderului spaniolilor de Mendoza (mai târziu vicerege al Peru ), pe care Ersilya în mod fundamental nu îl face. chiar menționează în poemul său.
În 1971, regizorul spaniol Julio Coll (Julio Coll; 1919-1993) filmează drama militaro-istoric Araucana după poezia cu același nume a Ersiliei. Conform scenariului filmului, în vara anului 1540, sub împăratul Carlos al V-lea, Don Pedro de Valdivia se întoarce la Cuzco dintr-o campanie spre sud cu cinci soldați răniți. Ei sunt singurii supraviețuitori. Câteva zile mai târziu, după ce și-a revenit după rănile sale, Pedro de Valdivia decide să facă o altă încercare de cucerire a Chile .