Carcano, Giulio

Giulio Carcano
ital.  Giulio Carcano
senator al Regatului Italiei
15 mai 1876  - 29 aprilie 1894
Monarh Victor Emmanuel II , Umberto I
Naștere 7 august 1812 Milano , Imperiul Austriac( 07.08.1812 )
Moarte 29 aprilie 1894 (81 de ani) Lesa , Italia( 29.04.1894 )
Tată Vincenzo Carcano
Mamă Carolina Carcano
Soție Julia, născută Fontana
Copii Maria
Educaţie Universitatea din Pavia
Profesie avocat , scriitor
Activitate politician , scriitor
Atitudine față de religie catolicism
Premii
Ofițer al Ordinului Sfinților Mauritius și Lazăr Comandant al Ordinului Coroana Italiei
 Fișiere media la Wikimedia Commons

Giulio Carcano ( italian  Giulio Carcano ; 7 august 1812 , Milano , Imperiul Austriac  - 29 aprilie 1884 , Lesa , Italia ) este un politician și scriitor italian .

Biografie

Născut într-o familie patriciană milaneză.

După ce a absolvit Universitatea din Pavia cu o diplomă în drept civil și canonic, a intrat în serviciul public austriac la Brera.

Între 1844 și 1849 a fost bibliotecar adjunct al Bibliotecii Braidense din Milano.

În martie 1848, a preluat funcția de secretar al guvernului provizoriu al Lombardiei .

A fost profesor de literatură la Institutul Robbiati

În anii 1859-1867 și în anii 1876-1884 a fost consilier comunal al Milanului.

Din decembrie 1866 până în septembrie 1867 a fost membru al Comitetului pentru învățământul superior și secundar.

La 14 noiembrie 1867 a fost membru extraordinar al Consiliului Suprem pentru Învăţământul Public.

De la 22 martie 1868 până la 23 ianuarie 1873 - membru titular al Consiliului Suprem al Educației.

Din 8 septembrie 1857 a fost membru corespondent, iar din 29 septembrie 1860 până în 21 iunie 1868 a fost membru cu drepturi depline al Institutului Lombard de Știință și Literatură din Milano. Vicepreședinte (1864-1865 și 1880-1881), apoi președinte (1866-1867 și 1882-1883) al acestei societăți.

Numit senator al Regatului Italiei la 15 mai 1876, confirmat în funcție la 6 iunie 1876 și a depus jurământul la 17 iunie 1876.

Membru al Academiei Științifice și Literare din Milano și membru al Comitetului Național pentru Istoria Renașterii .

Creativitate

A debutat cu colecția Poezii către mama ( italiană:  Versi alla madre ; 1830 ). El este cel mai bine cunoscut pentru romanul său Angela Maria ( în italiană  Angiola Maria ; 1839 ), care a trecut prin 17 ediții, conform Enciclopediei lui Brockhaus și Efron , a fost pus de contemporani la egalitate cu Logodnicia de Alessandro Manzoni , - această lucrare a mărturisit. la apariţia treptată a unor tendinţe realiste în cadrul direcţiilor romantice. A publicat și cărțile „La Nunziata” ( 1849 ), „Damiano. Povestea unei familii sărace" ( 1850 ), " Biografia del Muratori " ( 1856 ), " I Fanciulli di Valsugana " ( 1881 ), " Novelle campagnuole " ( 1871 ), tragedia " Valentina Visconti " ( 1870 ), un studiu din „ Dante și Shakespeare ( 1865 ), două discursuri despre Manzoni ( 1873 ). Scrisorile sale, cu o prefață de Giovanni Rizzi , au apărut la Milano în 1887. În plus, timp de aproape 40 de ani, Carcano s-a angajat în traduceri italiene ale lui Shakespeare, publicând în cele din urmă lucrările colectate ale dramaturgului britanic.

Premii

Link -uri