Konstantinov, Vladimir Mihailovici (istoric)

Vladimir Mihailovici Konstantinov , pseudonim M. Airsky (1903-1967) - istoric sovietic , orientalist , japonist , specialist în domeniul relațiilor ruso-japoneze , istoria politicii externe a Imperiului Rus. Un angajat al corpului diplomatic al URSS, apoi al Academiei de Științe a URSS. Membru al Războiului Civil . Membru al RCP(b) din 1921.

Tatăl geografului A. V. Postnikov .

Biografie

Vladimir Konstantinov s-a născut la Irkutsk , fiul unui profesor, un revoluționar exilat. După ce a absolvit școala comercială din Irkutsk, a intrat în Departamentul de Est al Universității din Irkutsk în 1921. După ce a studiat jurnalismul la Kuzbass , a intrat la Institutul de Studii Orientale din Moscova în 1923, unde a absolvit Departamentul japonez al Facultății de Diplomație în 1927.

În 1924, s-a căsătorit cu o colegă de clasă, de asemenea studentă a departamentului de japoneză a Institutului de Studii Orientale din Moscova, Elena Alexandrovna Zykova (nume de fată), care mai târziu a devenit traducătoare și redactor de dicționare japoneză-rusă și ruso-japonez. Într-o căsătorie cu Elena Alexandrovna s-au născut două fiice [1] [2] .

În 1927-1933, împreună cu soția sa Elena, a lucrat ca interpret referent pentru atașatul militar sovietic la Tokyo , fiind în subordinea ambasadorului URSS în Japonia Alexander Troianovsky . În timpul mandatului său la ambasada sovietică, Konstantinov a urmat cursuri de istorie și literatură japoneză la Universitatea Waseda , unde a primit o diplomă în limba japoneză veche și istoria japoneză. Prin GRU a fost asociat cu grupul R. Sorge [3] .

La întoarcerea în patria sa, a studiat la Facultatea Specială a Academiei Militare a Armatei Roșii numită după M. V. Frunze , imediat după absolvire, la care a fost reprimat în 1938: a fost condamnat de Colegiul Militar al Curții Supreme a URSS. la 24 iunie 1941 la 20 de ani de închisoare pentru activităţi antirevoluţionare. Soția sa, Elena Aleksandrovna, a fost și ea condamnată pentru legătura cu un „dușman al poporului”, arestată și trimisă să-și execute mandatul la Potma (Mordovia) [1] [2] .

În timpul Marelui Război Patriotic, Vladimir Konstantinov a lucrat în „ organizații speciale ” pentru prizonieri la Chita în 1941-1942, iar apoi la Khabarovsk . Principala activitate a lui Konstantinov a fost de a descifra documentele secrete militare japoneze, în special, el a contribuit semnificativ la pregătirea documentelor pentru procesul Khabarovsk al criminalilor de război japonezi , care a avut loc în decembrie 1949. În 1952, a fost eliberat înainte de termen, dar încă câțiva ani a fost ținut în slujba KGB-ului pe teritoriul Khabarovsk ca traducător de japoneză și chineză. După eliberare, Vladimir Mihailovici nu s-a întors la soția sa Elena Alexandrovna, creând o altă familie [1] .

În lagăr, Vladimir Mihailovici s-a întâlnit cu Serafima Konstantinovna Kalish, ulterior au devenit soții. Ajutorul și sprijinul ei au devenit pilonul lui de mai mulți ani [4] . În 1956, a fost demobilizat din cauza unei boli. Aici a plecat să lucreze ca cercetător junior la Institutul de Studii Orientale al Academiei de Științe a URSS . În centrul cercetării sale de disertație, care a fost susținută în 1960, a folosit ceea ce a descoperit în Biblioteca de Stat. Manuscrisul lui Lenin „ Oroshiyakoku suimudan ” („Visele Rusiei”), care povestea despre soarta echipajului navei Shinsho-maru , căpitan de Daikokuya Kodaiu , care a fost salvat de ruși și ulterior întors în Japonia .

Fiind tradus de V. M. Konstantinov în rusă cu comentarii științifice adecvate, acest manuscris a devenit o contribuție unică la studiile interne japoneze . Apărarea cercetării sursă asupra acestui manuscris ca teză de doctorat a fost un triumf pentru studentul disertației, deoarece în 1960 Consiliul Academic al Institutului de Studii Orientale al Academiei de Științe a URSS , prin excepție, i-a acordat imediat lui Konstantinov gradul de Doctor în științe istorice.

În ultimii ani ai vieții sale, Konstantinov a pregătit pentru publicare o traducere a unei alte lucrări japoneze din secolul al XVIII-lea despre Rusia - cartea Hokusa Monryaku de Katsuragawa Hoshu . Publicarea propriilor memorii despre munca sa sub atașatul militar sovietic din Japonia a fost imposibilă din motive de secret, așa că unele informații despre munca lui Konstantinov erau cunoscute doar unui cerc restrâns de prieteni asemănători.

Lucrări principale

• Mărturii japoneze despre Rusia în secolul al XVIII-lea. // SV. 1958. Nr 2. S. 76-81
• Informații despre echipajul navei „Shinshomaru” // PrV. 1959. Nr 3. S. 129-133
• Oroshiyakoku suimudan (Visele Rusiei) . M., 1961 (text ed., trad.
• Scrisoare de la Daikokuya Kodai din Rusia către Japonia // China, Japonia: istorie și filologie. M., 1961. S. 200-205
• Katsuragawa H. Scurte știri despre rătăcirile în apele nordice / Traducere din japoneză, comentariu și aplicații de V.M. Constantinov. - Știință, 1978.
• Curs de limba japoneză / ed. M. Asika. M.-L., 1935.

Note

1. ↑ 1 2 3 Konstantinova Elena Alexandrovna ::: Amintiri din Gulag :: Baza de date :: Autori și texte . www.sakharov-center.ru _ Consultat la 15 aprilie 2022. Arhivat din original la 27 decembrie 2019. (nedefinit)
2. ↑ 1 2 A. V. Postnikov. Intelectualul rus Vladimir Mihailovici Konstantinov ca orientalist, diplomat și ofițer de informații . - 2015. - T. 2 . — S. 67–71 . (Rusă)
3. ↑ Aniversarea lui A.V.Postnikov la IIET RAS // Întrebări de istorie a științelor naturale și a tehnologiei. Nr 3. 2009. P. 165-171
4. ↑ Chknaverova A. A. Despre istoria relațiilor ruso-japoneze. - M. : Sputnik +, 2000. - S. 30-54.

Literatură

• Chugrov S. V. „Timpul zboară ca o săgeată...”: Despre viață și științific. activităţile lui V. M. Konstantinov (1903-1967) // Cuvânt despre profesori. pp. 34-46
• Konrad N.I. Konstantinov V.M.: Din litere / Vst. Art., comp. si aprox. S. V. Chugrova // Vostok. 1991. Nr 2. S. 84-88
• Lee V. Nedreptate // Orientul Îndepărtat (Khabarovsk). 1994. nr 7
• Lee V. I. Vise despre Rusia // Prostor. 1994, nr. 8
• Chknaverova A. A. Despre istoria relațiilor ruso-japoneze. Moscova: Sputnik+, 2000
• Chknaveryants A. A. Vladimir Mihailovici Konstantinov // Vostok. 2001. Nr 3. S. 131-138.
• Postnikov A. V. Intelectualul rus Vladimir Mihailovici Konstantinov ca orientalist, diplomat și ofițer de informații // Al Doilea Război Mondial: context, evenimente, materiale de lecții ale Internului. științific conf., dedicat La 70 de ani de la Marea Victorie asupra fascismului german și militarismului japonez: în 2 părți. ed. E. V. Drobotuşenko. 2015. S. 67-71.

Link -uri

• Oameni și soarte: un dicționar bibliografic al orientaliștilor — Victimele terorii politice în perioada sovietică (1917-1991)
• Biografie

În cataloagele bibliografice	LCCN : nr2001054575 VIAF : 3579073 WorldCat VIAF : 3579073