Alfabetul lidian

Versiunea actuală a paginii nu a fost încă examinată de colaboratori experimentați și poate diferi semnificativ de versiunea revizuită pe 6 octombrie 2020; verificările necesită 4 modificări .
Alfabetul lidian
Tipul scrisorii scriere vocală consonantă
Limbi Lydian
Poveste
Locul de origine Lydia (coasta de est a Asiei Mici )
data creării în jurul secolului al VIII-lea î.Hr
Perioadă secolele VIII-III î.Hr
Origine Alfabetul fenician
Dezvoltat în Nu
legate de Alfabetul grecesc , Alfabetul Asia Mică , Alfabetul frigian
Proprietăți
stare a dispărut
Direcția scrisului de la dreapta la stânga (mai ales), de la stânga la dreapta (rar) boustrophedon (1 exemplu)
Semne 26 de litere
Interval Unicode U+10920—U+1093F
ISO 15924 Lydi

Alfabetul lidian a fost folosit pentru a scrie limba lidiană . În exterior, literele semănau cu greaca, dar asemănarea este înșelătoare - se pare că lidianul provine din alfabetul fenician în paralel cu grecul.

Textele lidiene timpurii puteau fi scrise în ambele direcții, fie de la stânga la dreapta, fie de la dreapta la stânga. Textele ulterioare sunt scrise exclusiv de la dreapta la stânga, un text este boustrophedon . Cuvintele sunt separate unele de altele prin spații (punctele sunt folosite în loc de spații într-un text). O caracteristică unică a scriptului lidian este ghilimelele triunghiulare.

Decriptat la începutul secolului XX de un grup de cercetători datorită prezenței mai multor bilingvi. Contribuția cea mai semnificativă a avut-o nemții Paul Cale și Ferdinand Sommer , italianul Piero Merigi [1] .

Lista semnelor

Alfabetul lidian [2] [3] este strâns înrudit ca origine cu celelalte alfabete din Asia Mică și, într-o măsură mai mică, cu alfabetul grecesc. Conține 26 de caractere. Spre deosebire de alfabetul carian, unde semnul pentru sunetul f provenea din greacă Φ , semnul lidian pentru sunetul f avea forma 8 , ca și în alfabetul etrusc (acest semn, se pare, a fost împrumutat din grafia sud-araba ).

Alfabetul lidian și variantele interpretării sale [4] :

Nu. Scrisoare Transliterare interpretarea lui Melchert Interpretarea lui Gerard
unu A / a / [ a ]
2 b / p / [ p ]
3 g / k / / g / [ g ]
patru d / ð / [ ð ]?
5 e / e / [ eː ]
6 v , w / v / [ w ], [ v ]?
7 i / eu / [ i ], [ e ]
opt y / eu / [ i ]
9 k / k / [ k ], [ g ]
zece l / l / [ l ]
unsprezece m / m / [ m ]
12 n / n / [ n ]
13 o / o / [ oː ]
paisprezece r / r / [ r ]
cincisprezece S / s / [ s ]
16 t / t / [ t ]
17 u / u / [ u ]
optsprezece f / f / [ f ]
19 q /kʷ/ [kʷ]? [kw]?
douăzeci s / ç / [ ʃ ]?
21 τ / t͡s / [ t͡ʃ ]?
22 A /A/ [A]?
23 ẽ /A/ [ẽ]?
24 λ / ʎ / [ ʎ ]
25 v [ⁿ]?
26 c /dz/ [ts]?

În plus, au existat două digrafe, aa și ii, care sunt considerate alofoni ale lui a și i, motivele sunt neclare [5] .

Alfabetul paralidian

În Lidia antică a existat și o scriere lidiană similară, atestată de o singură inscripție pe o piatră de pe peretele Sinagogii din Sardes ( Sinagoga Sardis ), denumită din acest motiv „paralidian”.

Alfabetul lidian în Unicode

Alfabetul lidian este inclus în versiunea 5.1 a standardului Unicode , în intervalul U+10920 - U+1093F.

Note

  1. ↑ Johannes Friedrich. Descifrarea scripturilor și limbilor uitate. Dezvăluind limba lidiană . Data accesului: 6 noiembrie 2015. Arhivat din original pe 2 octombrie 2015.
  2. ↑ Adiego (2007) pagina 769.
  3. ↑ Everson (2006).
  4. ↑ Rizza A. Limba lidiană // Limbi relicve indo-europene din Asia de Vest și Centrală. - M. : Academia, 2013. - S. 77. - 512 p. — (Limbi ale lumii). - ISBN 978-5-87444-370-2 .
  5. ↑ Gerard (2005) pagina 34.

Literatură

Link -uri