Maddah

Meddah ( tur . Meddah ) este un povestitor tradițional turc care a jucat în fața unui grup mic de spectatori, de exemplu, în fața unui  public de la cafenea . Această formă de spectacol a fost deosebit de populară în Imperiul Otoman  din secolul al XVI-lea. Spectacolul a fost dedicat în principal unui subiect, iar meddah a jucat diverse personaje și, de regulă, a atras atenția publicului asupra aspectului moral al poveștii. Meddahii au folosit recuzită, cum ar fi o umbrelă, basma sau diverse acoperiri pentru cap pentru a semnala schimbarea rolului. Ei și-au manipulat vocea cu pricepere, imitând diferite dialecte . Timpul de prezentare nu a fost limitat; un meddah bun a știut să ajusteze povestea în funcție de interacțiunea cu publicul.

Prezentare generală

Meddahii erau, de regulă, artiști rătăcitori, a căror cale se întindea de la un oraș important la altul, de exemplu, de-a lungul orașelor  din Drumul Mirodenilor . Tradiția spune că această tradiție datează din timpul lui  Homer . Metodele meddachi au fost asemănătoare cu cele ale vechilor naratori ambulanți din Iliada și Odiseea . Printre Meddahi, cele mai populare povești au fost „Farhad și Shirin” și „ Layli și Majnun ”. Repertoriul meddahi a inclus și povești non-ficționale, modificate în funcție de public, de artist sau de situația politică.

În Istanbul, meddakhs erau cunoscuți pentru că foloseau instrumente muzicale în spectacolele lor.

În 2008, arta meddahi a fost inclusă pe lista Capodoperelor Patrimoniului Cultural Oral și Imaterial al Umanității .

Istorie

Inițial, meddakh au interpretat povești religioase și eroice [1] care își au rădăcinile în tradițiile literaturii orale turcești. Deși depindea în mare măsură de tradițiile nomazilor și șamanilor turci dobândite în Asia Centrală , a fost influențată și de tradițiile arabe și persane din secolele XI-XIII. Ca urmare, a fost dezvoltat teatrul unui actor [2] [3] . Acești artiști, care au interpretat în mare parte povești epice, erau cunoscuți ca kyssakhans . Poveștile lor au inclus teme islamice puternice, care aveau ca scop întărirea credinței musulmanilor și încercarea de a converti nemusulmanii la islam. Asemenea kyssahani au existat pe vremea selgiucizilor  și, de regulă, s-au specializat în epopee arabă și persană: povești despre Ali și Hamza , povești din cele O mie și una de nopți . Repertoriul lor sa extins de-a lungul timpului pentru a include povești noi precum Battal Ghazi [4] .

Tradițiile Kyssakhanilor au fost continuate în perioada Imperiului Otoman, așa cum demonstrează documentarea lucrării unui Kyssakhan pe nume Mustafa în palatul sultanului  Mehmed al II-lea . În același timp, toți povestitorii au început să fie numiți meddah, iar poveștile lor au devenit din ce în ce mai laice. Au început să imite animale și să facă  insinuări pentru a atrage atenția publicului. Poate că acest lucru s-a întâmplat după ce clerul a interzis orice mențiune despre sfinți în aceste povești. Spectacolul meddah a început să fie un spectacol de teatru bazat pe satiră . Temele lor au inclus povești eroice, precum și povești din viața de zi cu zi, feuilletonuri, parodii ale unor oameni celebri, batjocură de moralitatea publică și critici la adresa funcționarilor, uneori chiar a sultanului.

În secolele XVI-XVIII, meddakh-ii și-au sporit influența în societate. Erau încă populare la începutul secolului al XX-lea, dar până la jumătatea secolului tradițiile lor au dispărut treptat. Unele dintre tradițiile meddahi au fost adoptate  de ashiki [5] .

Note

1. ↑ Halman, Talat Sait. İbrahim cel nebun și alte piese de teatru  (neopr.) . — Syracuse University Press . - C. xiii-xiv. — ISBN 9780815608974 .
2. ↑ Kaim, Agnieszka Aysen. SÖZLÜ EDEBİYAT VE GÖSTERİ KÜLTÜRÜNÜN BULUŞMA NOKTASI: „MEDDAH” TEK KİŞİLİK TİYATRO  (germană)  // Revista Universităţii din Ankara Facultatea de Limbă, Istorie şi Geografie : magazin. - 2006. - Bd. 46 , nr. 1 . - S. 271-282 .
3. ↑ Meddah , Islam Ansiklopedisi , voi. 28, Türk Diyanet Vakfi, 2003, pp. 293-4 , < http://www.islamansiklopedisi.info/dia/pdf/c28/c280176.pdf > . Arhivat pe 2 februarie 2017 la Wayback Machine 
4. ↑ Bahadıroğlu, Diba Seyirlik Halk Oyunlarından Meddah ve Meddahlık Geleneği . makaleler.com. Preluat la 16 aprilie 2018. Arhivat din original la 14 mai 2016. (nedefinit)
5. ↑ Çevik, Mehmet. SCHIMBARE CULTURALĂ, TRADIȚIE ȘI POVESTIVĂ TURCĂ FOLKORĂ  (engleză)  // Studii turcești: jurnal. - 2014. - Vol. 9 , nr. 12 . - P. 113-123 .  (link indisponibil)

Dicționare și enciclopedii	Britannica (online) TDV Islam Ansiklopedisi