„Severitatea legilor rusești este atenuată de opționalitatea aplicării lor” (opțiuni: „Severitatea / imperfecțiunea legii ruse este diminuată / compensată prin posibilitatea neexecutării acesteia” ; „În Rusia, ferocitatea / cruzimea a legilor este moderată de neaplicarea lor pe scară largă” ) - o expresie populară înaripată a limbii ruse , atribuită mai multor scriitori ruși din secolul XIX [1] [2] , dar în această formă (precum și expresiile „ bea și fura ", " proști și drumuri ") absente în corpus lucrărilor lor. Mai rar, zicala este considerată neautorizată [3] .
O expresie plimbătoare, care, din lipsa originalului autorului, a devenit variabilă. Unul dintre fenomenele de nihilism juridic și paradoxul realității socio-politice rusești, care menține sistemul de guvernare al țării într-un echilibru instabil, care marchează inconsecvența atât a societății civile ruse, cât și a puterii politice a Rusiei cu normele guvernării. lege .
Publicistul Nikolai Dorofeev explică prevalența frazei prin relevanța ei atât în antichitate (conform legendei, chiar și Petru I și-a încălcat propriul decret privind interzicerea construcției cu piatră în provincii pentru a accelera o astfel de construcție în noua capitală ) [1] ] , iar în Rusia modernă: „Trebuie să admitem că opționalitatea executării legii este încă norma de comportament pentru ruși” [4] . În ciuda utilizării pe scară largă a acestei expresii în literatură, nu există o înțelegere comună cu privire la originea sursei sale. Cel mai adesea, autorul zicalului este Mihail Evgrafovich Saltykov-Shchedrin [5] [6] [7] [8] [9] .
Ideea aforismului ca creație a unui celebru satiric rus este atât de înrădăcinată în conștiința publică, încât chiar și în publicațiile educaționale pentru pregătirea elevilor de liceu pentru examenul de stat unificat (autor L. N. Cherkasova [10] , autor O. V. Ilyina [11] , autorii P. A. Baranova și S.V. Shevchenko [12] ) au primit afirmații care îl indică pe M.E. Saltykov-Șchedrin drept adevăratul lor autor: „Severitatea legilor rusești este atenuată de opționalitatea implementării lor” și „Cele mai proaste legi din Rusia, dar acest neajuns este compensate de faptul că nimeni nu le face”.
Declarațiile „În Rusia, severitatea legilor este moderată de neexecutarea lor” și „Severitatea legilor rusești este atenuată de neobligația de a le pune în aplicare”, deoarece sunt oferite studenților citate din P. A. Vyazemsky și M. E. Saltykov-Shchedrin. pentru a studia de către autorul manualului „Reglementarea juridică a combaterii spălării banilor, obținută prin mijloace penale” de A. V. Shashkova. Și dacă în primul caz, elevii pot găsi cu ușurință sursa citatului (deși într-o formă distorsionată) în Caietul nr. 2 al lui P. A. Vyazemsky, atunci în al doilea caz nu se oferă nimic pentru a căuta sursa citatului de M. E. Saltykov-Șcedrin [ 13] . Același lucru a făcut și autorul manualului universitar „Combaterea corupției” E. E. Rumyantseva [14] . Maxima considerată este menționată în studiul doctorului în științe filozofice P. L. Karabushchenko „ Viziuni elitologice ale lui M. E. Saltykov-Shchedrin”, deși fără o analiză istorică și critică: „În Rusia, populația sa ignoră fatal legea existentă. „Severitatea legilor rusești este atenuată de caracterul neobligatoriu al aplicării lor”. Și aceasta, de asemenea, a devenit o frază foarte răspândită, comună pentru că este ADEVĂRUL” [15] . Cu toate acestea, pe lângă Saltykov-Shchedrin, N. M. Karamzin [16] [17] [18] , P. A. Vyazemsky [19] , P. Ya. Chaadaev , A. I. Herzen [20] sunt adesea menționați printre posibilii autori. , marchizul de Custine [21] [22] și chiar Petru cel Mare [23] .
Potrivit K. V. Dushenko , cu referire la P. A. Vyazemsky, cea mai veche formă a acestei zicale îi aparține diplomatului rus P. I. Poletika (1778-1849), un funcționar al Ministerului Afacerilor Externe și Arzamas . În „Caietul” său din anii 1810, Vyazemsky amintea: „Se pare că Poletika a spus: „În Rusia, există salvare de măsurile proaste luate de guvern: execuția proastă” [24] . K. V. Dushenko informează în continuare că acest aforism poate avea rădăcini în textele vest-europene. Doamna de Stael spune: „Cea mai coruptă combinație este combinarea unei legi sângeroase cu o execuție binevoitoare”. Astfel, manipularea liberă a legilor nu este apanajul exclusiv al rușilor: „În Anglia, legile sunt atât de respectate încât nu le schimbă niciodată. Dificultățile sunt înlăturate prin neîndeplinirea lor. K. V. Dushenko numește ultima zicală anonimă [25] , deși în cartea lui N. Ya. Khoromin „Enciclopedia gândirii”, pe care o citează, aforismul este atribuit lui Oliver Goldsmith și sună astfel: „Respectul în fața legii este o vorbă englezească. În Anglia, legile sunt atât de respectate încât nu le schimbă niciodată. Ei scapă de dificultate neîmplinindu-le... Încetează să le acorde atenție. În aceeași ediție există un aforism al lui Thomas Macaulay , apropiat ca înțeles de afirmația lui Oliver Goldsmith: „A insista asupra aplicării legilor antice și învechite care se află în statutele noastre este ca și cum ai forța oamenii din vremea noastră să locuiască în case și folosiți uneltele strămoșilor noștri care au trăit mai multe generații înaintea noastră” [26] .
Apoi există un decalaj de o sută șaptezeci de ani în istoria aforismului. Deși în manualul pentru studenții care studiază în specialitatea „jurisprudență” „Istoria statului și dreptului Rusiei”, publicat la Moscova în 1998 de o echipă de autori formată din S. G. Kara-Murza și V. M. Kuritsyn , editat de S. A. Chibiryaev, există este un fragment cu o zicală notorie care se referă la periodicele din ziare din 1909: „ „Da, mireanul s-ar sufoca sub jugul legilor noastre de poliție, dacă nu ar fi posibil să le plătim”, nota într-unul din cele pre-revoluționare. ziare [27] . Severitatea legilor rusești a fost atenuată de opționalitatea implementării lor, a conchis autorul. De fapt, nu există ultimele cuvinte în ziar [28] . Legătura către acest fragment duce la un articol al guvernatorului militar Primorye V.E. Articolul a fost dedicat necesității reformei poliției și conținea declarații destul de neașteptate despre mita și ostilitatea poliției față de aceștia în societate. În loc de cuvintele „Severitatea legilor rusești…”, articolul conținea următorul raționament al lui V. E. Flug [29] :
Este necesar să smulgem rădăcina răului care l-a făcut pe profan să-și piardă toată încrederea în poliție și să o tratăm cu ostilitate nedisimulata, iar până atunci poliția și societatea vor forma două tabere ostile, iar acest fenomen nefiresc nu se va schimba în bine. , nu numai printr-o creștere parțială a conținutului rangurilor individuale, ci și printr-o creștere multiplă a acestui conținut. Nimeni să nu creadă că profanului nu îi place poliția pentru că în cele mai multe cazuri ei pot fi cumpărați . Da, mireanul s-ar sufoca sub jugul legilor noastre de poliție, dacă nu ar fi ocazia să le plătim. Creați legi polițienești noi, adecvate timpului, dați poliției putere deplină, dar acordați această putere nu sub control administrativ, ci sub controlul instanțelor de judecată, creați legi privind inviolabilitatea persoanei aflate sub protecția aceleiași instanțe și asigurați-vă că că va apărea imediat încrederea publicului în poliție.
- „Cuvântul viu”, 1909, 17 februarieUn bun exemplu de funcționare în Rusia a principiului „severitatea legilor este atenuată de opționalitatea aplicării lor” a fost demonstrat de Yu . Dar iarna, un butoi cu apă îngheață, și nu este de nici un folos, dar inspectorul de pompieri se plimbă și, dacă nu se găsește un butoi de incendiu, amendează pe vinovați. Țăranii se justifică spunând că în caz de incendiu sunt programate acțiunile pompierilor, însă funcționarul este inexorabil – nu el a fost cel care a întocmit instrucțiunile de incendiu. Și atunci țăranii încep să-l convingă pe inspectorul fără compromisuri la un compromis - să plătească nu toată amenda, ci măcar o parte din ea. „Se pare că este instrucțiunea corectă, scrisă de un tip înțelept, la Sankt Petersburg, care a aprobat această instrucțiune cu bune intenții, țarul leneș și aplicarea cu pricepere a ei de către birocrații locali. Atât aceia, cât și alții cu bani, și amândoi - sub pretextul protejării oamenilor, jefuiesc oamenii cu pricepere. Dar pentru ca un astfel de jaf să devină posibil, a fost necesar să se distrugă democrația rusă, a fost necesar să se distrugă comunitatea rusă, pentru că într-o comunitate tradițională lumea pur și simplu nu și-ar permite să fie testată, deoarece era doar obligată să plătiți taxe și recrutați recruți și nimeni nu s-a atins de restul treburilor comunității” [30] .
Fără originalul ei , zicala autorului, odată auzită de undeva și repetată de multe ori, și-a pierdut acuratețea, a devenit un truism , o zicală, un adevăr năucit care nu se reține decât aproximativ. Au apărut mai multe variante de exprimare, sinonimia a afectat diferite componente ale formulării: severitate, severitate, ferocitate, cruzime, rigiditate, imperfecțiune, atrocitate (în versiunea lui Dmitri Bykov); înmoaie, răscumpără, plătește, diminuează, moderează (variante arhaice) compensează (variante modernizate); opționalitate, neglijență, inexactitate, laxitate ; posibilitate de neconformitate / neconformitate generală / neconformitate generalizată ; optiuni cu inversare : legi rusesti / legi rusesti . Structura frazei variază, de asemenea, în unele cazuri: „Strictețea legilor rusești” și „stricitatea legilor din Rusia” și așa mai departe. Expresia permite vorbitorilor nativi să o modifice în mod flexibil în aplicarea într-o situație specifică, să o încarce cu componente opționale: „ Severitate excesivă / inutilă / absurdă a legilor dure rusești / ruse (,) care / întotdeauna / după cum știți / cel mai adesea / în întregime / de obicei / destul de / adesea / sistematic / mai mult decât / din fericire / oarecum înmuiat doar de opționalitatea executării lor . O referire la Saltykov-Shchedrin sau un alt scriitor poate fi fie absentă, fie prezentă, iar în al doilea caz această pseudo-atribuire devine parte a întregului aforism [31] . A apărut și o expresie similară, dar complet independentă, despre care se presupune că a scris tot de M.E. Saltykov-Shchedrin: „Cele mai proaste legi din Rusia, dar acest neajuns este compensat de faptul că nimeni nu le respectă”. Totuși, ca și în cazul zicalului „Strictețea legilor rusești...”, sursa sa nu este dată nicăieri [10] .
Unul dintre cele mai timpurii ecouri ale zicalului din literatura rusă modernă poate fi considerat următoarea aluzie ironică a lui Fazil A.P.”: managerulSandro din Chegemîn romanul „Iskander corespondență secretă ? - […], dar „managerul” a înghețat și mai mult, parcă șocat de frumusețea tragică a independenței legilor rusești” [32] . În prima ediție a romanului din revista Novy Mir din 1973, acest ridicol alegoric al „independenței” legilor rusești nu exista încă. E. E. Zhigarina , care studiază existența vechilor proverbe în context modern, clasifică variantele aforismului „Severitatea legilor rusești...” printre cele care și-au pierdut adevăratul autor, ea subliniază că aforismul este atribuit fie lui P. A. Vyazemsky, sau într-o formă modificată - M. E. Saltykov-Shchedrin [33] .
De la sfârșitul anilor 1980, această expresie a fost citată în mod regulat de oameni de știință celebri, scriitori, artiști, politicieni, economiști, personalități culturale cu autoritate ( Dmitri Bykov , Pavel Basinsky , Arkady Inin [34] , Evgeny Yasin , Konstantin Ernst [35] , Andrey Belousov , [36 ] , etc.), dar referirile monotone de actualitate la aforism nu adaugă claritate atribuirii acestuia. Din acest motiv, și pentru a evita confuziile, unii publiciști și jurnaliști înlocuiesc indicația unui autor anume al zicalei cu un eufemism generalizat : „ Clasicul spunea:” Severitatea legilor rusești este întotdeauna compensată de nerespectarea lor sistematică. „” [37] sau o construcție impersonală: „Totuși, în secolul al XIX-lea se spunea: „Severitatea legilor rusești este răscumpărată prin opționalitatea implementării lor”” [38] . Și Yevgeny Yasin, într-un interviu pentru ziar cu Komsomolskaya Pravda în 2002, atribuind citatul lui M.E. Saltykov-Shchedrin [39] , în timp ce se pregătea pentru publicarea lucrării sale fundamentale „New Era - Old Anxieties: Political Economy” în 2004, a fost forțat să clarificați paternitatea aforismului. De data aceasta s-a referit la P. I. Poletika [40] .
Semantica expresiei „Severitatea legilor ruse este atenuată de opționalitatea executării lor” implică sensul direct al expresiei și nu conține nicio alegorie , prin urmare utilizarea expresiei se referă la domeniul aplicării legii în limba rusă. legile de-a lungul perioadei istorice a legislației ruse și reflectă o viziune pesimistă asupra capacității rușilor de a construi relații juridice rezonabile, care s-a reflectat și în proverbul „ legea este ca o bară de tracțiune: unde te întorci, s-a dus acolo ” [41] .
Fostul primar al Moscovei, Yuri Luzhkov , a încercat să interpreteze esența acestui paradox în felul următor. Metoda de gestionare a vieții economice și economice în țările civilizate este aceea că ordinele de sus sunt îndeplinite strict de puterea executivă. Această metodă are o mulțime de avantaje doar dacă cadrul legal este rezonabil. Cu un management incompetent, această metodă poate duce rapid la prăbușirea statului. În Rusia, metoda de guvernare a țării este diferită: „fiecare ordin individual este executat prost, dar întregul sistem în ansamblu este mai stabil. Pentru că s-a adaptat să supraviețuiască în condiții de management prost” [42] .
Îmi amintesc că în anii șaizeci, Hrușciov a ordonat tuturor fermelor colective să planteze porumb . Dacă s-ar întâmpla ceva asemănător în Occident, unde un oficial lucrează după schema clasică, consecințele ar fi catastrofale. Și aici - nimic. Toată lumea a luat sub vizor, dar nimeni nu s-a gândit să trateze comanda ca pe o rețetă.
- Yuri Luzhkov, „Legile lui Parkinson” rusești”Sistemul de guvernare din Rusia în anii 1990, conform lui Yu. M. Luzhkov, a funcționat exact conform acestei scheme. Când reformatorii radicali din anii nouăzeci au introdus o economie de piață în Rusia folosind terapia șocului , sistemul de management economic a reacționat la inovații aproximativ în același mod. Legile au fost adoptate rapid [42] :
rapoarte au ajuns la FMI că suntem deja în plină floare a unei economii de piață - privatizare continuă, burse de valori , faliment , patruzeci de barili de prizonieri. Dar, de fapt, schimburile nu sunt schimburi, iar privatizarea este cel puțin asociată cu ideea de proprietar, iar falimentul este mai degrabă doar o modalitate de redistribuire a proprietății . Nu vorbesc despre concepte precum infrastructura și cu atât mai mult despre etica pieței.
- Yuri Luzhkov, „Legile lui Parkinson” rusești”Raționamentul lui Yu. M. Luzhkov reflectă oarecum gândul lui Dmitri Bykov : „Datorită brutalității legilor ruse și a atitudinii corespunzătoare față de acestea, ele pot fi doar ocolite și nu au fost încă inventate metode mai eficiente decât aceasta. economia subterană totală. Corupția îndeplinește două mari funcții. Vă permite să supraviețuiți în Rusia și să o gestionați cumva - fără aceasta, totul se va prăbuși, ca un grătar fără frigărui” [43] .
T. L. Mironova consideră că respectarea obligatorie a legilor în Rusia este cauzată de decalajul social-politic dintre popor și guvernul anti-popor, poporul nu poate face ceea ce este contrar naturii lor și nu corespunde spiritului național original [3] ] .
Tot ce vin autoritățile sub formă de decrete, legi, circulare, nu este altceva decât o crustă subțire de gheață pe repezirile puternice ale râului poporului. Această crustă poate sta ca o bucată fragilă de sticlă, poate rezista timp de o oră peste curent, dar lățimea și puterea obiceiurilor și ritualurilor populare o vor sparge cu siguranță, o vor sfărâma în mici fragmente, o vor îneca sau o vor spăla pe țărm.
- T. L. Mironova, „Armura memoriei genetice”Economistul E. G. Yasin are o opinie opusă cu privire la motivul prevalenței frazei lui P. I. Poletika. În opinia sa, lipsa unei culturi juridice este o veche tradiție națională care trebuie eliminată treptat. El explică fenomenul de ignorare a legilor adoptate prin absența sancțiunilor pentru neexecutarea acestora sau prin ineficacitatea acestora în cazurile în care încălcarea legii adoptate este mai benefică din punct de vedere economic decât implementarea acesteia. Economistul numește motivele pentru care aplicarea statului de drept în Rusia la începutul secolului XXI a devenit ineficientă: ineficacitatea protecției judiciare din cauza imperfecțiunii sistemului juridic actual; duplicarea reciprocă a activității instanțelor de jurisdicție generală și a instanțelor de arbitraj; luarea în considerare a cazurilor similare în instanțele de arbitraj și instanțele de jurisdicție generală , care este asociată cu atribuirea părților în litigiu fie către persoane fizice , fie către persoane juridice , ceea ce, potrivit lui E. G. Yasin, nu oferă o practică unificată de aplicare a legii . Nu există o specializare a instanțelor pe diverse categorii de cauze, menită să asigure competența necesară a judecătorilor atunci când au în vedere dispute economice dificile. Printre alte probleme ale sistemului juridic rus, E. G. Yasin subliniază aglomerația instanțelor din diferite instanțe, lipsa independenței justiției, menită să protejeze interesele investitorilor . Și, drept urmare, antreprenorii se sustrage adesea de la litigii, nefiind siguri că instanțele de judecată îi pot proteja efectiv, drept urmare incriminarea relațiilor economice din țară este în creștere, iar activitatea antreprenorială este în scădere. Executarea hotărârilor judecătorești ridică, de asemenea, multe întrebări, executorii judecătorești nu sunt înzestrați cu competențe suficiente pentru a colecta efectiv bunurile debitorilor , drept urmare, căutarea acestor bunuri se află pe umerii reclamantului , care a suferit deja prejudicii de la debitor [40]. ] .
Evaluarea nihilismului juridic în Rusia în ansamblu se referă la monografia lui V. N. Gulyakhin. El începe cu citatul „ Strictețea B.A.legilor rusești…”, pe care îl atribuie lui M.E. Saltykov-Șchedrin și continuă cu referire la opinia Dar atitudinea nihilistă a poporului rus față de realitatea juridică se manifestă cel mai clar în proverbe și zicale: „Dacă toate legile ar fi înecate și judecătorii ar fi topi”, „Legile sunt sfinte, dar avocații sunt adversari”, „ Un judecător este ca un tâmplar: orice vrea, el va tăia „,“ În fața instanței, toată lumea este egală: toată lumea este vinovat fără răscumpărare etc. ” Cu toate acestea, în lista lungă de referințe și în notele de subsol ale monografiei lui V. N. Guliyakhin, nu există nicio referire la sursa din lucrările lui M. E. Saltykov-Shchedrin [44] .
Argumentând despre esența și principalele trăsături ale nihilismului juridic, A. N. Zryachkin găsește o asemănare cu spusele lui Shchedrin în gândurile lui A. I. Herzen, V. O. Klyuchevsky , B. A. Kistyakovsky, V. S. Solovyov , I. A. Ilyin și alții [45] . Scriitorul și avocatul Alexander Kirpichnikov este unul dintre puținii comentatori ai frazei care se oprește asupra tezei severității legilor rusești, și nu opționalității acestora [46] . După cum se poate observa din aceste exemple, această maximă este folosită cel mai pe scară largă în munca lor de către politologi, sociologi, avocați, criminologi, publiciști și economiști. Savanții Shchedrin abordează acest paradox mult mai rar. Așadar, autorii cărții „Fă cunoștință cu M. E. Saltykov-Șchedrin” P. P. Barashev, E. P. Demina, G. B. Pronchev, luând în considerare exemple de satira lui Shchedrin, citează, printre altele, aforismul despre severitatea legilor rusești, fără a preciza din ce lucrare aceasta citatul este reprodus [47] .
Doctor în științe filologice T. L. Mironova și candidatul în științe filologice E. E. Zhigarina nu îl consideră pe M. E. Saltykov-Shchedrin drept singurul autor posibil al acestui aforism, iar K. V. Dushenko nu-l menționează deloc printre autorii posibili. Pavel Basinsky , în articolul său jubiliar dedicat aniversării a 200 de ani de la M. E. Saltykov-Shchedrin, amintește de aforismul scriitorului în cauză, dar nu exprimă niciun argument evident în favoarea paternului său [48] [K 1] . Variante de aforism care indică în formulare proprietatea asupra legilor problematice ale Rusiei domină în mod clar, deși există exemple de utilizare într-o formă mai universală, iar apoi jurnaliștii au ocazia să vorbească despre imperfecțiunea istorică a legilor în principiu, dar autoritatea lui Saltykov-Șchedrin în acest caz este omis: „„Severitatea legilor compensată de caracterul neobligatoriu al executării lor. China a trecut și ea prin asta și și acum rămân niște lacune” [50] . Dintre prozatorii, cu excepția lui Fazil Iskander, aforismul a fost folosit de Yu. V. Krasavin („New Korcheva”, „ New World ”, 1997) [51] .