Terminalii

Terminalia ( lat.  Terminalia ) - o sărbătoare romană antică celebrată pe 23 februarie - în ultima zi a vechiului an roman - în cinstea Termenilor , zeităților granițelor și marcajelor de hotar care împărțeau pământul ( terminus în  latină  -  „piatră de graniță”, „stâlp” , „reper”) [1] .

Cultul termenilor

Înființarea cultului Termenilor - zeitățile granițelor, sub patronajul cărora se aflau pietrele și stâlpii de hotar - este atribuită celui de-al 2-lea rege al Romei Antice Numa Pompilius , care a domnit de la sfârșitul secolului al VIII -lea până la începutul secolului al VII -lea. secol. î.Hr e. A fost asociată cu ideea de sfințenie și inviolabilitate a proprietății private: o persoană care, pentru a pune mâna pe pământ străin, a îndrăznit să mute o piatră de hotar, a fost blestemată și, ulterior, supusă unei răspunderi asemănătoare cu cele penale [2] .

Pe lângă un număr mare de termeni, a existat și un cult al unui singur termen. Piatra care îl înfățișa a fost așezată în Templul Capitolin și simboliza inviolabilitatea granițelor Romei , precum și expansiunea constantă a acestora [3] .

Sărbătoare

De sărbătoarea Terminaliei, vecinii au îndeplinit împreună ritualuri de cinstire și sacrificare a Termenilor peste semnele de hotar: turnau miere, vin, lapte într-o groapă făcută lângă piatră, turnau cereale, depuneau plăcinte, sacrificau o oaie sau un porc, după ce pe care ţineau sărbători, cântau cântece dedicate Termenului. În general, vacanța a fost veselă și liniștită. Se făceau sacrificii și la ridicarea pământului și la instalarea semnelor, sfințindu-se astfel hotarele posesiunilor [4] .

Note

1. ↑ Obnorsky, 1901 , p. 957.
2. ↑ 23 februarie - Ziua terminalului . Snob (21 februarie 2014). Consultat la 5 februarie 2020. Arhivat din original pe 5 februarie 2020. (nedefinit)
3. ↑ Shtaerman, 1988 , p. 501.
4. ↑ Smith, 1875 , p. 1112.

Literatură

• Terminalia // Dicționar de antichități grecești și romane  (engleză) / W. Smith. — Ed. a 3-a. — Londra: John Murray, 1875.
• Termenul / E. M. Shtaerman  // Miturile popoarelor lumii  : Enciclopedia. în 2 volume / cap. ed. S. A. Tokarev . - Ed. a II-a. - M  .: Enciclopedia Sovietică , 1988. - T. 2: K-Ya. - S. 501.
• N. P. Obnorsky . Termen, zeu // Dicționar enciclopedic al lui Brockhaus și Efron  : în 86 de volume (82 de volume și 4 suplimentare). - Sankt Petersburg. , 1901. - T. XXXIIa.