Terminalii | |
---|---|
| |
Tip de | roman antic |
Sens | în cinstea zeității granițelor și granițelor |
data | 23 februarie |
Terminalia ( lat. Terminalia ) - o sărbătoare romană antică celebrată pe 23 februarie - în ultima zi a vechiului an roman - în cinstea Termenilor , zeităților granițelor și marcajelor de hotar care împărțeau pământul ( terminus în latină - „piatră de graniță”, „stâlp” , „reper”) [1] .
Înființarea cultului Termenilor - zeitățile granițelor, sub patronajul cărora se aflau pietrele și stâlpii de hotar - este atribuită celui de-al 2-lea rege al Romei Antice Numa Pompilius , care a domnit de la sfârșitul secolului al VIII -lea până la începutul secolului al VII -lea. secol. î.Hr e. A fost asociată cu ideea de sfințenie și inviolabilitate a proprietății private: o persoană care, pentru a pune mâna pe pământ străin, a îndrăznit să mute o piatră de hotar, a fost blestemată și, ulterior, supusă unei răspunderi asemănătoare cu cele penale [2] .
Pe lângă un număr mare de termeni, a existat și un cult al unui singur termen. Piatra care îl înfățișa a fost așezată în Templul Capitolin și simboliza inviolabilitatea granițelor Romei , precum și expansiunea constantă a acestora [3] .
De sărbătoarea Terminaliei, vecinii au îndeplinit împreună ritualuri de cinstire și sacrificare a Termenilor peste semnele de hotar: turnau miere, vin, lapte într-o groapă făcută lângă piatră, turnau cereale, depuneau plăcinte, sacrificau o oaie sau un porc, după ce pe care ţineau sărbători, cântau cântece dedicate Termenului. În general, vacanța a fost veselă și liniștită. Se făceau sacrificii și la ridicarea pământului și la instalarea semnelor, sfințindu-se astfel hotarele posesiunilor [4] .
Festivități romane antice : sărbători ( feriae ) și jocuri ( ludi ) | |
---|---|
|