Scrierea egeeană este un grup de scrieri înrudite de origine originală care au apărut în Creta în timpul civilizației minoice de la sfârșitul mileniului III - începutul mileniului II î.Hr. e. Mai târziu, scripturile înrudite ale Ciprului au provenit și din scripturile cretane , care și-au pierdut o serie de caracteristici ( ideograme și numere), dar au păstrat caracterul silabic al literei.
Scrierea cipriotă este cunoscută încă de la mijlocul secolului al XIX-lea. Principala activitate de decriptare a fost realizată de George Smith .
Scrierea Cretei a fost necunoscută până la sfârșitul secolului al XIX-lea, când au fost descoperite de A. Evans . În timpul vieții sale, Evans a publicat doar o mică parte din inscripții, sperând să le descifreze el însuși.
Linear B descifrat de M. Ventris și J. Chadwick în 1950. Inscripțiile de pe el sunt în greacă (vezi civilizația miceniană ) folosind numeroase ideograme, precum și abrevieri în limba minoică . Cu ajutorul lor, a fost posibil să se citească parțial inscripțiile realizate de tipurile anterioare de scriere, dar să nu le înțeleagă - limba inscripțiilor Linear A și inscripțiile „hieroglifice” (vezi limba eteocretană ) nu a fost descifrată până în prezent. Scrierea cipro-minoică și hieroglifele cretane au fost studiate și mai rău , unde se poate vorbi cu relativă siguranță despre citirea a nu mai mult de 20-30 de semne silabice pentru fiecare tip de scriere.
Deși forma semnelor s-a schimbat mult în această perioadă, alcătuirea semnelor și semnificațiile lor nu au suferit modificări fundamentale, astfel încât aceste scripturi pot fi considerate variante cronologice ale aceleiași scripturi - scrierea cretană.
Inscripțiile din hieroglifele timpurii (Arhanes și hieroglifele A) sunt sigilii administrative, în timp ce în hieroglifele târzii și scrierea liniară sunt texte contabile și economice, marcarea bunurilor personale și, probabil, inscripții dedicatorii pe obiecte. Liniarul B a fost folosit pentru a scrie în greacă, cu includerea abrevierilor și cuvintelor individuale în limba minoică (de obicei ca semne pentru ideograme), limba altor scripturi cretane este necunoscută și convențional desemnată ca „minoic” (probabil identic cu „ Limba keftiană, din care fragmente sunt atestate în texte egiptene și/sau în limba „ Eteocretană ” a unor inscripții în grafia greacă veche ).
În Creta, mai multe inscripții au fost găsite într-o scrisoare specială, care nu seamănă cu niciuna dintre cele de mai sus - discul lui Phaistos și toporul de la Arkalohori . Unii cercetători le consideră o variantă grafică specială a scrierii cretane, în timp ce alții le consideră scrise în întregime originale sau chiar non-cretane. A. A. Molchanov a propus termenul de „ silabar ieratic ” (adică un silabar pentru cult, și nu pentru scopuri economice și administrative). Stephen Durnford a propus un alt termen, „scrierea Messar” (deoarece ambele exemple cunoscute provin din valea Mesara ).
Din liniarul A provine și așa-numita scriere cipriotă-minoană (nedescifrată), din care mai târziu a apărut scrierea cipriotă (descifrată la sfârșitul secolului al XIX-lea datorită unei inscripții bilingve; folosită pentru a înregistra texte într-un dialect al greacii ). limba, precum și în limba locală eteocipriotă ).
În Israel au fost descoperite o serie de inscripții din secolele XII-XI . î.Hr e., numit convențional „ filistean ”, care seamănă, de asemenea, cu scriptul cipro-minoic în linii.
Troianul nu se distinge în exterior de Linear A ; termenul a fost pus în circulație din cauza datării eronate a inscripțiilor, care (datorită amestecării straturilor arheologice în timpul săpăturilor) au fost atribuite perioadei de dinaintea apariției scrisului în Creta.
H. J. Franken a descoperit în 1964 și a atribuit scrierilor cercului minoic mai multe tăblițe din Deir Alla (Levant) (opinia sa a fost repetată de o serie de alți cercetători - în special, Trude Dotan și Margalit Finkelberg ) [1] . Majoritatea cercetătorilor, însă, atribuie aceste inscripții unor exemple de scriere proto-canaanită [2] . Mai târziu, au fost făcute câteva încercări care se exclud reciproc pentru a interpreta inscripțiile în limbi semitice [3] [4] [5] .
Într -o inscripție eteocretană în alfabetul grecesc din Psychro III (?) c. î.Hr e. cuvântul επιθι este duplicat de caracterele cretane din Linear A ca i-pi-ti . În prezent, majoritatea cercetătorilor consideră inscripția ca fiind un fals; alte dovezi ale existenței scriptului egeean în Creta și în Grecia continentală după „prăbușirea bronzului” lipsesc.
Natura scrisorii este amestecată:
Inscripțiile în hieroglife și Linear A se citesc doar fragmentare, așa că în prezent este imposibil de stabilit cât de mult s-a schimbat limba lor pe măsură ce s-a schimbat sistemul de scriere. Troianul pare a fi un text Linear A importat, nu un script local.
Discul Phaistos nu a fost descifrat, însă, după caracteristicile structurale, după G. Neumann, limbajul său ar putea fi același cu limbajul Linearului A. La prima vedere, textul toporului de la Arkalohori are aceleași caracteristici. .
Inscripțiile liniare B sunt făcute în greacă , cu toate acestea, acest sistem de scriere are o serie de caracteristici care sunt complet străine de limba greacă, dar, aparent, reflectă fenomenele morfologice ale limbii pentru care a fost creată inițial litera cretană:
Inscripțiile din scrierea liniară filisteană nu au fost interpretate în niciun fel datorită conciziei lor excepționale.
Limba scriptului cipriot-minoic pare să nu aibă nimic de-a face cu limbile Cretei , deoarece cultura materială a Ciprului era radical diferită de cea a Cretei, cu doar dovezi minore ale importurilor minoice, iar scrierea cipriot-minoică. a apărut din Cretan nu ca urmare a unei evoluții îndelungate, ci deodată (vezi Silvia Ferrara ). Cea mai recentă inscripție cipro-minoică de 5 caractere, singura de acest fel, este realizată în limba greacă; cu toate acestea, încă păstrează direcția scrisului de la stânga la dreapta.
Scrierea cipriotă a fost folosită în principal pentru limba greacă, cu toate acestea, câteva inscripții din sudul insulei sunt în eteocipriotă , a căror relație este necunoscută. O diferență caracteristică față de alte scripturi din Marea Egee este direcția de la dreapta la stânga pentru majoritatea inscripțiilor.
Pentru etapele ulterioare - consultați secțiunile pentru scripturile relevante (Heroglife, Linear A, Linear B, Cypro-Minoan)
Sunt publicate o serie de reviste dedicate textelor în scrierea egeeană. Cele mai vechi sunt „ Minos ” (din anii 1960, dedicat în principal problemelor Linearului B), „ Kadmos ” (în principal inscripții pre-grecești), „ Do-so-mo”.(a început să fie publicat în secolul XXI).