Efectul de omogenitate al grupului străin

Efectul de omogenitate al grupului (Outgroup Homogeneity Effect)  — constă în a percepe membrii grupurilor externe ca fiind mai asemănători între ei, iar membrii propriului grup ca fiind mai unici [1] . Efectul de omogenitate în afara grupului se referă la efectele percepției intergrup, printre care se numără și efectul „corbei albe” ( efectul oaiei negre ), favoritismul în grup și ostilitatea în afara grupului [2] .

Istorie

Efectul omogenității în afara grupului a fost observat pentru prima dată de psihologi la începutul anilor 1920 în contextul prejudecății rasiale [3] , iar studiul său activ a început abia la începutul anilor 1980 [4] . Acest efect a fost dovedit experimental în mod repetat. Un astfel de experiment a fost realizat de psihologii americani Bernadette Park și Myron Rothbart [5] . Au fost efectuate patru serii diferite pentru a testa ipoteza conform căreia membrii grupului îi percep pe membrii grupului ca fiind mai unici și mai diferiți decât membrii grupului. În primele două serii ale experimentului, s-a dovedit că nivelul stereotipurilor de gen în raport cu un grup străin este mult mai ridicat decât cu al cuiva. În a treia serie a experimentului, rezidenții din trei campusuri diferite au evaluat direct gradul de similitudine a membrilor propriului grup (rezidenți ai campusului lor) și gradul de similitudine a membrilor altor grupuri. Ca urmare, majoritatea a evaluat membrii propriului grup ca fiind mai diversi și unici decât membrii grupului extern. În cea de-a patra serie a experimentului, s-a constatat că bărbații și femeile memorează mai des atributele membrilor propriului grup decât pe ale altcuiva.

Abordări de bază

Există două teorii principale pentru a explica acest efect:

Cauzele efectului

Un număr mare de factori diferiți influențează manifestarea efectului de omogenitate a grupului extern. Primul grup de astfel de variabile sunt direct trăsăturile subiectului însuși, evaluând grupul extern . De exemplu, frica de reprezentanții grupului extern îl face mai puțin diferențiat în percepția individului. În plus, rolul și valorile grupului în care este el însuși joacă un rol. Astfel, membrii grupurilor cu o ideologie colectivistă puternic pronunțată percep grupul ca fiind omogen, iar grupul extern ca eterogen. Același mecanism funcționează în cazul opus.

Al doilea grup de variabile este caracteristicile grupurilor în cadrul interacțiunilor lor intergrup . În primul rând, percepția reciprocă de către grupuri este puternic influențată de dimensiunea acestora. Cu cât un grup este mai mare în raport cu celălalt, cu atât primul îl percepe pe cel din urmă mai omogen. În același timp, minoritatea însăși se percepe ca fiind mai puțin diferențiată. În grupuri mici, de asemenea, acționează ca un factor în statutul lor. Comunitățile cu statut superior se percep ca fiind mai omogene decât cele cu statut inferior. În plus, în grupurile mici cu statut scăzut, există adesea o ierarhie stabilă, ceea ce crește gradul de eterogenitate pentru membrii săi înșiși.

În al doilea rând, gradul de apropiere sau permeabilitate duce, de asemenea, la percepții diferite ale reprezentanților grupului extern. Acest efect este mai tipic pentru un grup închis decât pentru unul ale cărui limite sunt mai permeabile.

În al treilea rând, stadiul de dezvoltare a unui anumit grup joacă, de asemenea, un rol în relațiile intergrup. La apogeul ratei de dezvoltare, efectul de omogenitate al grupului extern atinge maximul în grupul intern.

În condiții experimentale, au fost dezvăluite următoarele regularități în care acest efect se manifestă:

  1. Gradul de efect de omogenitate a grupului extern depinde și de circumstanțele în care are loc comparația dintre grupul extern și grupul extern. Astfel, percepția unei persoane despre un grup extern este foarte dependentă de contextul acestei percepții. Dacă unei persoane i se cere să-i evalueze pe alții sau pe cunoștințele lor în contextul unei comparații intergrup, atunci omogenitatea atât a grupurilor interne, cât și a celor externe va crește. În situațiile de zi cu zi, avem tendința de a fi mai diferențiați de cei din jurul nostru.
  2. Pe lângă contextul de comparație, ordinea în care grupurile sunt comparate poate provoca și acest efect. Deci, fiecare grup ulterior, care este oferit respondentului spre evaluare, i se va părea mai omogen decât precedentul. Cel mai probabil acest lucru se datorează faptului că evaluând deja cel de-al doilea grup, subiectul realizează că i se cere să facă o comparație în context de grup, ceea ce ne readuce la primul punct.
  3. În plus, prezența conflictului între grupuri afectează și gradul de omogenitate în afara grupului. Cu cât membrii unui grup sunt mai ostili față de altul, cu atât acesta din urmă va fi perceput mai omogen. În plus, dacă există competiție între comunități, atunci membrii grupului extern vor fi percepuți de membrii grupului intern ca fiind mai puțin diferențiați. [13]

Vezi și

Surse

  1. ↑ Myers D. D. Psihologie socială: per. din engleza. . - Sankt Petersburg Petru.
  2. ↑ Gulevich O. A., Onuchin A. N. Studierea efectelor percepției intergrupale // Questions of Psychology: Journal. - 2002. - Mai - Iunie ( vol. 3 ). - S. 132-145 . — ISSN 1561-2457 .
  3. ↑ John Duckitt. Psihologie și prejudecăți: o analiză istorică și un cadru integrativ // American Psychologist. - 1992. - octombrie ( vol. 47 , nr. 10 ). - S. 1182-1193 .
  4. ↑ 1 2 Bertjan Doosje. Variabilitatea percepută de grup în relațiile intergrupale: rolul distinctiv al identității sociale // European Review of Social Psychology. - 1999. - ianuarie ( vol. 10 , nr. 1 ). - S. 41-74 .
  5. ↑ Park, B., & Rothbart, M. Perception of out-group homogeneity and levels of social categorization: Memory for the subordinate attributes of in-group and out-group members. // Jurnal de Personalitate și Psihologie Socială. - 1982. - T. 42 , nr 6 . - S. 1051-1068 .
  6. ↑ Sushkov I. R. Teoria socială și psihologică a lui John Turner // Psychological Journal. - 1993. - T. 14 , nr 3 .
  7. ↑ Thomas M. Ostrom. Efecte de omogenitate în afara grupului în grupuri naturale și minime // Buletin psihologic. - 1992. - noiembrie ( vol. 112 , nr. 3 ). - S. 536-552 .
  8. ↑ Simon, Bernd; Brown, Rupert. Omogenitate intragrup percepută în contexte minoritare-majoritate // Journal of Personality and Social Psychology. - 1987. - T. 53 , nr 4 . — S. 703–711 .
  9. ↑ John C. Turner, Penelope J. Oakes. Redescoperirea grupului social: o teorie a auto-categorizării // Sociologie contemporană. - 1987. - ianuarie ( vol. 94 , nr. 6 ).
  10. ↑ McGarty, C. Categorizarea în psihologia socială  // Londra, Thousand Oaks, New Delhi: Sage Publications.
  11. ↑ Haslam, SA, Oakes, PJ, Turner, JC și McGarty, C. Social identity, self-categorization, and the percepted homogeneity of in-groups and out-groups: The interaction between social motivation and cognition // În RM Sorrentino & ET Higgins (Eds.) Manual de motivație și cogniție: Contextul interpersonal. New York: Guilford.. - Vol. 3 . - S. 182-222 .
  12. ↑ Bernadette Park, Carey S. Ryan, Charles M Judd. Categorizarea socială și reprezentarea informațiilor de variabilitate // European Review of Social Psychology. - 1991. - ianuarie ( vol. 2 , nr. 1 ). - S. 211-245 .
  13. ↑ O. A. Gulevici. Psihologia relațiilor intergrupale. — Institutul Psihologic și Social din Moscova. — 2007.

Literatură

  1. Haslam, SA, Oakes, PJ, Turner, JC și McGarty, C. (1996). Identitatea socială, auto-categorizarea și omogenitatea percepută a grupurilor interne și externe: interacțiunea dintre motivația socială și cogniție. În RM Sorrentino & ET Higgins (Eds.), Handbook of motivation and cognition: The interpersonal context (Vol. 3, pp. 182-222). New York: Guilford.
  2. David Myers „Psihologia socială”, ediția a 7-a, 2002
  3. Pickett, C.L. și Brewer, M.B. (2001). Nevoile de asimilare și diferențiere ca determinanți motivaționali ai percepției în grup și în afara
  4. Omogenitatea grupului. Journal of Experimental Social Psychology, 37(4), 341-348. doi:10.1006/jesp.2000.1469
  5. Castano, E., & Yzerbyt, VY (1998). Valorile maxime și scăzute ale omogenității grupului. Behavioral Processes, 42(2-3), 219-238. doi:10.1016/s0376 6357(97)00078-8
  6. Rubin, Mark; Badea, Constantina (2007). „De ce oamenii percep omogenitatea în grup pe trăsăturile grupului și omogenitatea în grupul în afara trăsăturilor?”. Buletinul Personalității și Psihologiei Sociale. 33(1):31-42. doi:10.1177/0146167206293190.
  7. Doise, W. (1988). Identități individuale și sociale în relațiile intergrup. Jurnalul European de Psihologie Socială, 18(2), 99-111. doi:10.1002/ejsp.2420180202
  8. Quattrone, GA și Jones, EE (1980). Percepția variabilității în interiorul și în afara grupurilor: Implicații pentru legea numerelor mici. Journal of Personality and Social Psychology, 38(1), 141-152. doi:10.1037/0022-3514.38.1.141
  9. Park, B. și Rothbart, M. (1982). Percepția omogenității în afara grupului și a nivelurilor de clasificare socială: Memorie pentru atributele subordonate ale membrilor din grup și din afara grupului. Journal of Personality and Social Psychology, 42(6), 1051-1068. doi:10.1037/0022-3514.42.6.1051
  10. Simon, B. și Pettigrew, T. F. (1990). Identitatea socială și omogenitatea percepută a grupului: dovezi pentru efectul de omogenitate în grup. Jurnalul European de Psihologie Socială, 20(4), 269-286. doi:10.1002/ejsp.2420200402
  11. Simon, B. (1992). Percepția omogenității în grup și în afara grupului: reintroducerea contextului intergrup. European Review of Social Psychology, 3(1), 1-30. doi:10.1080/14792779243000005