Abilitate lingvistică

Capacitatea de limbaj  este un mecanism psihofiziologic specific care se formează la un vorbitor nativ pe baza unor premise neurofiziologice și sub influența experienței comunicării verbale [1] .

Niveluri de abilități lingvistice

În cadrul abilității limbajului se disting niveluri - subsisteme, eventual corespunzătoare nivelurilor sistemului limbajului : fonetic , lexical , morfologic (inclusiv formarea cuvintelor ), sintactic [2] .

Întrebarea abilității înnăscute a limbajului

În psiholingvistica sovietică , ideea abilității lingvistice ca „educație în esență socială, formată în procesul de dezvoltare a activităților de comunicare” a fost larg răspândită. În tradiția americană , totuși, s-a presupus în mod tradițional că capacitatea de limbaj este de natură biologică și se dezvoltă în cursul ontogenezei umane [2] . Deci, în cadrul gramaticii transformaționale , se crede că, deși impactul mediului de vorbire este o condiție necesară pentru dezvoltarea abilității limbajului, maturizarea acesteia din urmă este determinată genetic și este în mare măsură independentă de întărire [1] . Prin urmare, gramatica generativă vorbește despre o capacitate de limbaj înnăscută .

„Monopolul” capacității lingvistice înnăscute în formarea structurilor limbajului este contestat de susținătorii teoriilor lingvistice funcționale [3] :308 .

Argumente pentru înnăscut

Cel mai vechi argument al susținătorilor gramaticii generative în favoarea abilității înnăscute a limbajului este „argumentul din sărăcia stimulului.”, care constă în faptul că experiența de vorbire în sine, accesibilă copilului, conține propoziții non- gramaticale și este în general insuficientă pentru dobândirea limbajului [4] .

Studiul întreprins de gramatica generativă a universalului pentru limbile lumii restricțiile privind transformările în sintaxă, conform adepților acestei direcții, ar fi trebuit să dezvăluie trăsăturile componentei sintactice a capacității limbajului înnăscut [5] :61. , comun tuturor oamenilor.

În teoria principiilor și parametrilor s-a încercat să reducă la minimum diferențele dintre limbile lumii - la un :5556][cu seturi fixe de valoriuniversalecare suntparametriset japoneză sau turcă , iar „complementul ia secvenţial o postpoziţie în raport cu vârful”, ca în rusă sau engleză [6] :573-574 ); astfel fiecare limbă în felul său poate fi descrisă ca un set de valori ale parametrilor. Atunci trebuie avut în vedere că în cursul însușirii limbajului copilul stabilește parametrii [7] :270 , extragându-le valorile din vorbirea pe care o aude în limba pe care o asimilează. Setul complet de valori posibile pentru orice parametru este considerat înnăscut.

Note

  1. ↑ 1 2 Leontiev A. A. Mecanisme psihofiziologice ale vorbirii  // Lingvistică generală. Forme de existență, funcții, istoria limbajului. - M. , 1970. - S. 314-370 .
  2. ↑ 1 2 Shakhnarovich A. M. Capacitate lingvistică // Dicționar enciclopedic lingvistic / Editor-șef V. N. Yartseva . - M .: Enciclopedia Sovietică , 1990. - S.  http://tapemark.narod.ru/les/617a.html . — 685 p. — ISBN 5-85270-031-2 .
  3. ↑ Kibrik A. A., Plungyan V. A. Functionalism // Modern American Linguistics. direcții fundamentale. - M . : Casa de carte „Librokom”, 2010. - S. 276-339. — 480 s. - ISBN 978-5-397-01106-8 .
  4. ↑ Testelets Ya. G. Generarea gramaticii: de la reguli la restricții // Introducere în sintaxa generală . - M. : RGGU, 2001. - S. 502-553. — 800 s. - 5000 de exemplare.  — ISBN 5-7281-0343-X . Copie arhivată (link indisponibil) . Consultat la 16 aprilie 2011. Arhivat din original pe 7 decembrie 2009. 
  5. ↑ Kazenin K. I., Testelets Ya. G. The study of syntactic restrictions in generative grammar // Modern American Linguistics. direcții fundamentale. a 4-a ed. - M. , 2010. - S. 58-109. — 480 s.
  6. ↑ 1 2 Testelets Ya. G. Teoria principiilor și parametrilor // Introducere în sintaxa generală. - M. , 2001. - S. 554-613.
  7. ↑ Avrutin S. Language acquisition // Modern American Linguistics. direcții fundamentale. - M. , 2010. - S. 261-275.

Literatură