Adenauer, Konrad
Versiunea actuală a paginii nu a fost încă examinată de colaboratori experimentați și poate diferi semnificativ de versiunea revizuită pe 20 octombrie 2022; verificarea necesită 1 editare .| Konrad Adenauer | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| limba germana Konrad Adenauer | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Stema lui Konrad Adenauer ca Cavaler al Ordinului Suprem al lui Hristos | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Cancelar federal al Germaniei | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| 15 septembrie 1949 - 16 octombrie 1963 | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Presedintele |
Theodor Heuss Heinrich Lübke |
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Predecesor |
pozitia stabilita; Ludwig Schwerin von Krosig (ca ministru-șef al Germaniei) |
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Succesor | Ludwig Erhard | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Ministrul Afacerilor Externe al Germaniei | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| 15 martie 1951 - 6 iunie 1955 | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Predecesor | Ludwig Schwerin von Krosig (ca ministru de externe al Reichului) | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Succesor | Heinrich von Brentano | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Președintele CDU | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| 1 martie 1946 - 23 martie 1966 | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Predecesor | post stabilit | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Succesor | Ludwig Erhard | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Primarul din Köln | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| 18 septembrie 1917 - 13 martie 1933 | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Predecesor | Max Wallraf | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Succesor | Günther Riesen | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Naștere |
5 ianuarie 1876 [1] [2] [3] […] Köln,Imperiul German |
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Moarte |
19 aprilie 1967 [4] [1] [2] […] (în vârstă de 91 de ani) Bad Honnef,Germania |
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Loc de înmormântare | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Numele la naștere | limba germana Konrad Hermann Joseph Adenauer | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Soție | Emma Adenauer [d] și Augusta Adenauer [d] | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Copii | Konrad August Emil Emmanuel Adenauer [d] [7], Max Adenauer [d] [7], Maria Adenauer [d] [7], Ferdinand Adenauer [d] , Paul Adenauer [d] [7], Charlotte Adenauer [d] [7], Libet Verhaan [d] [7]și Georg Adenauer [d] [7] | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Transportul |
Partidul de centru Uniunea Creștin Democrată din Germania |
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Educaţie | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Atitudine față de religie | Biserica Catolica | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Autograf | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Premii |
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Fișiere media la Wikimedia Commons | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Konrad Hermann Joseph Adenauer _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ 2] […] , Rondorf , Renania de Nord-Westfalia , Germania [8] ) - om de stat german și om politic , primul cancelar federal al Republicii Federale Germania din 15 septembrie 1949 până la 16 octombrie 1963 .
Și-a început cariera politică în timpul Germaniei Kaiserului și al Republicii Weimar , Adenauer a respins cu fermitate național-socialismul și a demisionat din toate posturile după ce Adolf Hitler a venit la putere . După înfrângerea Germaniei naziste în al Doilea Război Mondial, Adenauer a devenit unul dintre fondatorii partidului CDU , pe care l-a condus între 1950 și 1966.
În calitate de președinte al Consiliului parlamentar, primul cancelar federal și ministru de externe al Republicii Federale Germania, Adenauer a determinat dezvoltarea țării sale în a doua jumătate a secolului XX. Adenauer a fost un susținător al economiei sociale de piață , al libertății politice și al respectului pentru drepturile omului , a luat o poziție fermă anticomunistă . El a susținut dezvoltarea legăturilor Germaniei cu Franța , Marea Britanie și SUA , a fost un susținător al integrării europene și al participării active a Germaniei în blocul militar NATO .
Sa pensionat la 87 de ani și a fost unul dintre cei mai vechi șefi de guvern din istoria recentă .
Copilărie
Născut la 5 ianuarie 1876 în familia unui mic grefier, a fost al treilea copil din familie. Tatăl său, Johann-Konrad Adenauer, era fiul unui brutar, la vârsta de 18 ani s-a oferit voluntar pentru armata prusacă și a servit ca soldat timp de 15 ani. După ce a fost grav rănit, a fost transferat în rezervă și a început o carieră ca grefier arbitru. Mama, Helena Scharfenberg, era fiica unui funcționar de bancă.
Educație
În 1885 a intrat la Gimnaziul Sfinților Apostoli din Köln. În 1894 a intrat la Universitatea din Bonn și în doi ani și jumătate a finalizat întregul curs de cinci ani, primind titlul de „Consilier junior al justiției”. Tatăl său nu avea bani, așa că a trebuit să învețe zi și noapte pentru a finaliza cursul în jumătate din timp.
Biografie politică
Din 1906 până în 1933 a fost membru al Partidului de Centru . În 1917-1933 a fost primar al orașului Köln , în 1920-1932 a fost președinte al Consiliului de Stat prusac. A fost membru al consiliilor de supraveghere ale societăților pe acțiuni din industria energetică și a cărbunelui și al Deutsche Bank.
După ce naziștii au ajuns la putere în 1933, el și-a dat demisia din funcțiile sale din cauza respingerii fără compromisuri a lui Hitler și a național-socialismului . La 17 februarie 1933, când cancelarul Reich-ului Hitler a vizitat Köln, Adenauer și-a trimis sfidător adjunctul să-l întâlnească la aeroport, a interzis ca steaguri naziste să fie atârnate pe străzile orașului și a ordonat îndepărtarea a două deja atârnate. 4 aprilie 1933 a fost nevoit să demisioneze din funcția de primar și a rămas șomer. Mai târziu a putut primi o pensie de stat. În 1934 a fost arestat de Gestapo ca un oponent implacabil al regimului. Albert Speer a scris că Hitler admira activitățile sociale și politice ale lui Adenauer, dar nu vedea nicio modalitate de a-l implica în politica nazistă. În anii care au urmat, a trăit sub pericolul constant al persecuției, fără a participa la nicio activitate socială. În 1944, a fost arestat timp de șase luni împreună cu soția sa, în timpul anchetei după o tentativă de asasinat nereușită asupra lui Hitler . După încheierea războiului, a fost repus în funcția de primar al orașului Köln, dar în decembrie a fost înlăturat din această funcție de autoritățile de ocupație americane.
În 1946-1949 a condus fracțiunea CDU din Landtag din Renania de Nord-Westfalia [9] .
În 1948-1949. - Președintele Consiliului Parlamentar.
Din septembrie 1949 până în octombrie 1963 - Cancelar federal al Republicii Federale Germania .
A fost extrem de popular în rândul oamenilor, câștigând porecla „Der Alte” („Bătrân” sau „Maestru”). Politica sa s-a bazat pe doi „piloni” – economia socială de piață și „noua Germanie în noua Europă”.
Din 1951 până în 1955 a fost și ministru al afacerilor externe .
Președintele CDU
A fost printre fondatorii și primul președinte al Uniunii Creștin Democrate (CDU) în perioada 1950-1966.
În scopurile sale programatice, un loc important a fost ocupat de etica creștină ca bază a ordinii sociale, refuzul statului de a domina individul și oferirea unei șanse pentru fiecare de a lua inițiativa în orice domeniu al vieții. El credea că în concentrarea puterii politice și economice în mâinile statului (pentru care socialiștii s-au ridicat) există un pericol pentru libertatea individuală; Oportunități mai mari de păstrare a libertăților individuale sunt oferite de separarea sferelor economiei și a statului, în care statului i se atribuie o funcție limitată, pur controlanta. Conform planului lui Adenauer, partidul său, Uniunea Creștin Democrată, urma să devină un partid popular : să aibă reprezentare în toate sectoarele societății, să unească protestanții și catolicii , deoarece peste tot există oameni atrași de valorile conservatorismului ideologic. Ca instrument al politicii sale, a creat un bloc politic de partide CDU/CSU . Clerical în nume și declarații, aceste partide au început de fapt să facă lobby în primul rând industriașilor, care au asigurat dezvoltarea economică constantă și de succes a Germaniei.
Politica externă sub Adenauer
Adenauer și-a îndreptat eforturile în primul rând spre aplanarea poziției internaționale a unei țări care poartă povara vinovăției istorice, spre atenuarea restricțiilor impuse de aliați Germaniei, fapt pentru care în 1949 a fost demis aproape forțat din funcție. Una dintre sarcinile sale principale a fost de a atenua condițiile de ocupare a Germaniei și de a restabili independența țării în luarea deciziilor. Acest obiectiv ar putea fi atins jucând pe contradicţiile dintre cele două superputeri - SUA şi URSS . Utilizarea corectă a situației actuale a contribuit la unificarea zonelor de ocupație ale Statelor Unite , Marii Britanii și Franței într-o singură entitate politică - Republica Federală Germania (RFG).
În toamna anului 1950, Grotewohl , președintele Consiliului de Miniștri al RDG , i-a scris lui Adenauer: „Responsabilitatea noastră față de poporul german este că împărțirea patriei nu afectează oamenii obișnuiți”. Adenauer formulează la început premisele pentru un dialog cu RDG, dar în scurt timp întrerupe orice contact.
Cancelarul a spus [10] :
Astăzi știm că ceea ce este nevoie acum este o viziune diferită de cea care să stabilească noi frontiere în Europa, să le schimbe sau să le mute. Trebuie să lichidăm granițele pentru ca în Europa să apară regiuni economice care ar putea deveni baza unității europene a popoarelor.
În multe feluri, el a contribuit la conștientizarea sentimentului de vinovăție al poporului german pentru crimele comise de naziști, a rezolvat problema unei poziții politice echilibrate a Germaniei între Est și Vest, a cărei natură nerezolvată a cufundat Germania în abisul două războaie mondiale. De asemenea, a contribuit la întărirea legăturilor cu fostul inamic - Franța, care trebuia să servească drept garanție a dezvoltării stabile a Europei, precum și la mișcarea pentru integrarea europeană. În plus, Adenauer a semnat Acordurile de la Paris din 1954, care au înlăturat dificultățile postbelice din echilibrul european. Germania trebuia să devină federală și, în viitor, să facă parte dintr-o Europă unită. În 1955, Germania de Vest a intrat ca membru egal al Alianței Nord-Atlantice ( NATO ).
Atitudinea sa, fără compromisuri, negativă față de URSS s-a bazat pe convingerea că politica de putere și vigilența sunt necesare atunci când este vorba de un stat clar anti-creștin [11] .
În septembrie 1955, URSS a recunoscut RFG, iar Adenauer la Moscova a negociat stabilirea relațiilor diplomatice și eliberarea a 10 mii de prizonieri de război germani (deși Hrușciov i-a spus în prima conversație că nu există niciun prizonier de război în URSS mai). A. I. Soljenițîn menționează acest eveniment în romanul său Arhipelagul Gulag , numindu-l Amnistia Adenauer . Mai devreme , Stalin ia oferit lui Adenauer prin Crucea Roșie să convină asupra soartei militarilor din închisorile URSS, după care Crucea Roșie a apelat la cancelarul german pentru instrucțiuni. Rezoluția lui Adenauer: „Aceasta nu este o problemă umanitară, ci una politică – cu cât ei stau mai mult, cu atât mai bine pentru noi” [12] .
Curtea în 1957 a interzis Partidul Comunist din Germania. Adenauer avea o simpatie personală profundă pentru liderul său, Max Reimann . El a considerat chiar benefică scindarea în RFG și RDG pentru a le arăta tuturor nemților avantajele drumului lor.
Economia sub Adenauer
Bazele teoriei economiei sociale de piață au fost expuse de Adenauer și oamenii săi care au păreri asemănătoare în tezele de la Düsseldorf ale CDU în 1949. El a formulat teza principală astfel: „Sistemul capitalist al economiei nu corespunde intereselor politice și sociale vitale ale poporului german. Noua structură a economiei germane trebuie să se bazeze pe faptul că timpul dominației nelimitate a capitalismului a trecut” [10] . Era vorba despre creșterea ponderii muncitorilor și a altor salariați în „plăcinta comună”, „deproletarizarea” muncitorilor prin „formarea proprietății” în mâinile salariaților, precum și un nivel de trai decent pentru șomeri. si persoanele cu handicap. În special, un pas în acest sens a fost construcția de locuințe „sociale” - case și apartamente relativ ieftine pentru muncitori în detrimentul bugetului. Urmează pensia „dinamică”, care nu depindea doar de contribuția la pensie, ci crește proporțional cu creșterea PIB-ului, asigurărilor sociale de boală și asistenței pentru copii. Adenauer a încurajat economisirea prin acordarea scutirilor de impozite pentru economii de la băncile de economii, prin creșterea ratelor dobânzilor la depozite și prin plata unor bonusuri speciale de economii guvernamentale. Capitalul social a fost „împrăștiat” prin emiterea de „acțiuni ale oamenilor” vândute muncitorilor angajați la o rată preferențială. Pentru aceasta, preocupările de stat Preussag , Volkswagen și FEA au fost parțial privatizate . De asemenea, muncitorii au fost încurajați să investească o parte din salariu în fondurile de investiții ale întreprinderilor în care au lucrat.
Realizarea lui Adenauer în reconstrucția industrială a Germaniei postbelice cu bani americani în cadrul Planului Marshall a fost numită „ miracolul economic german ”. Într-un moment în care economia germană era în ruină, el lansează reforme radicale, aducând la guvernare un economist, profesorul emerit al Universității din München Ludwig Erhard , care mai târziu îi va urma în funcția de cancelar federal.
Până în 1953, indicele produsului național brut a depășit cu 48% nivelul din 1948, șomajul a scăzut la nivelul de 6% din populația aptă de muncă. Productia agricola a crescut cu 20%. Salariile reale au crescut cu 80%. Problema a 12 milioane de refugiați din Prusia de Est , Silezia și Sudeții a fost rezolvată satisfăcător .
Realizările reale ale economiei au făcut posibilă declararea în 1953 a restabilirii nivelului de bunăstare antebelic. Acest lucru a fost realizat în principal prin introducerea relațiilor de piață liberă și a ceea ce a fost numit „sufletul de oțel al prețurilor libere”.
În primăvara anului 1957, a fost adoptat un proiect de lege de guvern privind pensiile. SPD și Asociația Sindicatelor Germane au propus introducerea unui sistem de finanțare, conform căruia lucrătorii la bătrânețe să primească ceea ce au dedus din venitul din muncă. CDU a susținut legarea nivelului pensiilor de nivelul existent al venitului național, datorită creșterii căreia pensionarii au primit o creștere substanțială în cadrul acestei scheme. Pensiile de la 1 ianuarie 1957 au fost recalculate conform noii legi. La alegerile pentru Bundestag din 15 septembrie 1957 , blocul CDU/CSU a primit majoritatea absolută de voturi și mandate de deputați. Acesta este singurul caz din istoria Germaniei de obținere a majorității absolute la alegerile pentru Bundestag. Postul de vicerector, acordat anterior FDP , partenerul junior al coaliției, a fost preluat de Erhard. F. Schaeffer , care și-a exprimat temerile că noua legislație a pensiilor va duce în viitor la falimentul statului, a fost mutat din funcția de ministru al finanțelor în cea de ministru al justiției. Deși creștin-democrații nu puteau include decât proprii reprezentanți în guvern, Adenauer a acordat 2 portofolii ministeriale membrilor Partidului German , popular în Saxonia Inferioară [13] . În 1960, 9 din cei 17 deputați ai Bundestagului din Partidul German (inclusiv ambii miniștri) s-au alăturat CDU.
Reparații pentru Holocaust
Adenauer a contribuit la crearea unui climat favorabil pentru evreii din Germania . În timpul întâlnirilor cu directorul general al Ministerului de Finanțe israelian David Horowitz și cu președintele Congresului Mondial Evreiesc Nachum Goldman , acesta a fost de acord să plătească despăgubiri pentru crimele Holocaustului . A fost aproximativ 1,5 miliarde de dolari, adică mai mult de jumătate din toate subvențiile pe care Germania de Vest le-a primit în cadrul „ Planului Marshall ”. Astfel, Adenauer a încercat sincer să restabilească numele bun al Germaniei. În 1967, Adenauer a fost însoțit și în ultima sa călătorie de fondatorul statului Israel , David Ben-Gurion .
Adenauer și armata
Adenauer credea că securitatea externă a FRG poate fi asigurată doar prin prezența trupelor aliate. Dar deja în 1956, a realizat crearea unei noi forțe armate germane - Bundeswehr . În noua armată germană, a fost interzis în mod oficial să servească fostul personal militar dacă aceștia erau membri ai Partidului Nazist. De fapt, această interdicție a fost adesea încălcată. Vorbind în Bundestag la 3 decembrie 1952, Adenauer a făcut o declarație destul de semnificativă:
Aș dori să declar, în numele guvernului federal, că îi recunoaștem pe toți purtătorii de arme ai poporului nostru care au luptat cu demnitate sub semnul tradițiilor soldaților pe uscat, în aer și pe apă. Suntem convinși că buna reputație și marile realizări ale soldatului nostru trăiesc în poporul nostru și se vor păstra în viitor, în ciuda tuturor insultelor din anii trecuți. Sarcina noastră comună ar trebui să fie – și sunt sigur că o vom rezolva – legătura valorilor morale ale soldatului nostru cu democrația [14] .
Adenauer și naziștii
Oficial , naziștilor condamnați pentru infracțiuni nu li s-a permis să desfășoare activități de stat. Cu toate acestea, cei dintre ei, pentru care infracțiunile nu au fost enumerate, au fost implicați în serviciul public. Adenauer a fost acuzat că are naziști în guvernul său; cei mai odioși dintre ei au fost secretarul de stat al biroului Hans Globke (nu membru al NSDAP, dar în 1936 un comentator al legilor rasiale (legile de la Nürnberg) care priveau evreii de cetățenie și alte drepturi) și ministrul refugiaților, migranți și victime ale războiului Theodor Oberländer , liderul politic al batalionului naționalist ucrainean „ Nachtigal ”. La scurt timp după permisiunea de a deschide Ministerul Afacerilor Externe în Germania în 1951 , sa dovedit că 2/3 dintre angajații săi erau foști naziști . La reacția social-democraților pe această temă, Adenauer a răspuns că este timpul să nu mai „adulmecăm naziștii”, după care a fost adoptată o lege în luna mai a acelui an prin care se restabilește drepturile de proprietate ale membrilor NSDAP , inclusiv pensiile. Conform acestei legi, angajatorii erau obligați să cheltuiască 20% din fondurile lor pentru angajarea naziștilor [14] .
Ultimii ani
A părăsit voluntar postul de cancelar în 1963 din cauza vârstei înaintate, aflându-se în apogeul gloriei ca arhitect politic și economic al țării.
După ce și-a luat postul la vârsta de 73 de ani, a rămas pe el timp de 14 ani. Adenauer a murit pe 19 aprilie 1967 la vila sa din Röndorf , la vârsta de 91 de ani.
A fost considerat un politician cu voință puternică și energic, cu un stil autoritar, un dur sceptic și un pragmatist.
Familie
În 1904 s-a căsătorit cu Emma Weyer (1880-1916). Au avut copii: Konrad (1906-1993), Max (1910-2004), Maria (1912-1998).
În 1919 s-a căsătorit cu Augusta Zinsser (1895-1948). Au avut copii: Ferdinand (1920, a murit la scurt timp după naștere), Paul (1923-2007), Lotta (1925), Libet (1928-2019), Georg (1931-2020 [15] ).
Vizualizări
Adenauer era un catolic practicant [16] . Se credea că etica religioasă , ca parte a propriilor sale opinii, a influențat politica lui Conrad [17] . De asemenea, politicianul, în calitate de fondator al partidului CDU, a reușit să unească atât pe catolici, cât și pe protestanți, iar forța politică a fost cu valori creștine comune [18] , pentru care CDU s-a bucurat de un sprijin absolut de ceva vreme.
„Dacă Hristos nu este în viață astăzi, atunci lumea nu are deloc speranță. Numai faptul învierii dă speranță pentru viitor” [19] – Adenauer.
Memorii
- Adenauer, Konrad. Memorii , (4 vol. Ediție engleză 1966-70)
- Adenauer K. Memorii: În 2 vol. M., 1966-1968.
Premii
premii Germania
| Țară | data | Răsplată | Scrisori | |
|---|---|---|---|---|
| Germania | 1914 | Cavaler al Crucii de Fier clasa a II-a | ||
| Germania | 1918 | Cavaler al Ordinului Vulturul Roșu clasa a IV-a | ||
| Germania | 31 ianuarie 1954 | Cavaler Clasa Specială de Mare Cruce a Ordinului de Merit al Republicii Federale Germania | ||
| Bavaria | 3 mai 1958 | Cavaler al Ordinului de Merit bavarez | ||
Premii ale țărilor străine
Note
- ↑ 1 2 3 4 Internet Movie Database (engleză) - 1990.
- ↑ 1 2 3 4 Konrad Adenauer // RKDartists (olandeză)
- ↑ 1 2 Konrad Adenauer // Nationalencyklopedin (suedeză) - 1999.
- ↑ 1 2 Adenauer Konrad // Marea Enciclopedie Sovietică : [în 30 de volume] / ed. A. M. Prokhorov - ed. a III-a. — M .: Enciclopedia sovietică , 1969.
- ↑ LeMO Biographie Konrad Adenauer
- ↑ http://knerger.de/html/adenauerpolitiker.html
- ↑ 1 2 3 4 5 6 7 https://www.konrad-adenauer.de/biographie/lebenslauf/tabellarischer-lebenslauf
- ↑ Biblioteca Națională Germană , Biblioteca de stat din Berlin , Biblioteca de stat bavareza , Înregistrarea bibliotecii naționale austriece #11850066X // Controlul general de reglementare (GND) - 2012-2016.
- ↑ 1. Ernennungsperiode 10/02/1946 bis 12/19/1946 (germană) (link inaccesibil) . landtag.nrw.de. Preluat la 16 ianuarie 2021. Arhivat din original la 21 ianuarie 2021.
- ↑ 1 2 Konrad Adenauer: tatăl noii Germanii - Man - gazeta.zn.ua . Data accesului: 19 mai 2016. Arhivat din original pe 9 aprilie 2016.
- ↑ ADENAUER, KONRAD | Enciclopedie în jurul lumii . Preluat la 19 mai 2016. Arhivat din original la 09 august 2016.
- ↑ Valentin Falin: „Vorbim despre unitatea Germaniei, dar ne gândim la prăbușirea URSS” - Izvestia . Consultat la 19 mai 2016. Arhivat din original la 17 iunie 2016.
- ↑ Williams, 2002 .
- ↑ 1 2 Nikolai Platoșkin. Vara fierbinte a anului 1953 în Germania, OLMA-PRESS Education, 2004, p. 88-90, ISBN 5-94849-577-9
- ↑ Letztes Kind von Konrad Adenauer gestorben , Die Welt (25 februarie 2020). Arhivat din original pe 9 august 2021.
- ↑ Norbert Trippen. „Josef Kardinal Frings und Konrad Adenauer” (germană) .
- ↑ Norbert Trippen :. „Josef Kardinal Frings und Konrad Adenauer” (germană) .
- ↑ ZEIT ONLINE | Lesen Sie zeit.de mit Werbung oder im PUR-Abo. Sie haben die Wahl. . www.zeit.de. _ Preluat: 2 septembrie 2022.
- ↑ Rickis. Konrad Adenauer despre Hristos. Discuție pe LiveInternet - Serviciul de jurnal online rusesc . www.liveinternet.ru _ Preluat: 2 septembrie 2022.
Link -uri
- Yezhov V. D. Konrad Adenauer - un german de patru ere. - M . : Gardă tânără, 2003. - 311 p. — ( Viața oamenilor remarcabili , nr. 828). - 5000 de exemplare. — ISBN 5-235-02533-4 .
- Williams C. Adenauer. Tatăl noii Germanii = Adenauer. Tatăl Noii Germanii / Per. din engleza. A. M. Filitova. - M. : AST, 2002. - 669 p. - (Biblioteca istorică). - 5000 de exemplare. — ISBN 5-17-012627-1 .
- Erhard L. Bunăstare pentru toți / Per. cu el; cuvânt înainte B. B. Bagaryatsky, V. G. Grebennikov. — Retipărire. reproducere. - M. : Nachala-Press, [1991]. — XVI, 332[3] p. — 50.000 de exemplare. — ISBN 5-86256-001-7 .
 Foto, video și audio | ||||
|---|---|---|---|---|
| Site-uri tematice | ||||
| Dicționare și enciclopedii | ||||
| Genealogie și necropole | ||||
| ||||
| șefii de guvern german din 1871 | |
|---|---|
| Imperiul German | |
| revoluția din noiembrie | |
| stat german | |
| Germania nazista | |
| Germania (Germania de Vest) | |
| RDG (Germania de Est) | |
| Germania (modernă) | |
| miniștrii de externe germani | ||
|---|---|---|
| Persoana anului de la Time Magazine | |
|---|---|
| |
| |