Boris Godunov (operă)

Boris Godunov  este o operă a lui Modest Mussorgski în patru acte cu prolog (în opt, în ediția a doua nouă scene). Libretul compozitorului bazat pe tragedia cu același nume de A. S. Pușkin . Prima ediție a autorului a fost finalizată în 1869, a doua ediție a autorului - în 1872. Prima producție a operei a fost jucată la Sankt Petersburg în 1874.

Istoricul creației

Mussorgsky a început să lucreze la operă în octombrie 1868, folosind textul lui Pușkin și materialele din Istoria statului rus a lui N. M. Karamzin pentru a scrie libretul . Tema este perioada domniei țarului Boris Godunov , din 1598 până în 1605, imediat înainte de începerea Epocii Necazurilor . În episodul istoric ales, compozitorul a fost atras de oportunitatea de a reflecta relația dintre țar și popor, de a prezenta poporul și țarul ca personaje principale. Mussorgski a scris: „ Înțeleg oamenii ca pe o mare personalitate, animată de o singură idee. Aceasta este sarcina mea. Am încercat să o rezolv în operă .”

Opera a fost finalizată la sfârșitul anului 1869 și prezentată Direcției Teatrelor Imperiale. Comitetul de teatru nu a acceptat-o ​​pentru producție, explicând decizia prin lipsa unui rol feminin câștigător. După refuz, Mussorgsky a făcut o serie de schimbări, în special, a introdus un act „polonez” cu o linie de dragoste False Dmitry - Marina Mnishek și, de asemenea, a adăugat un final spectaculos - o scenă monumentală a unei revolte populare lângă Kromy. Totuși, a fost respinsă și ediția a doua (1872) [2] . Opera a fost pusă în scenă abia doi ani mai târziu, datorită sprijinului energic din cercurile teatrale și muzicale. Premiera a avut loc pe 27 ianuarie ( 8 februarie )  1874 pe scena Teatrului Mariinsky . În ciuda primirii entuziaste a publicului, criticii au salutat opera brusc negativ. În 1882, a fost scoasă din repertoriu.

Ediții de opera

Există două ediții de autor - 1869 și 1872, precum și o serie de ediții postume, printre care două ediții ale lui Rimski-Korsakov (1896 și 1908), o ediție consolidată a lui P. A. Lamm-B. V. Asafiev (1928), editat și orchestrat de D. D. Șostakovici (1940). Scena de la Catedrala Sf. Vasile din prima ediție a autorului, care este absentă în ambele ediții ale lui Rimski-Korsakov, există în instrumentarea lui Ippolitov-Ivanov. Cea mai mare distribuție în rândul interpreților secolului XX. a primit ediția a II-a a lui Rimski-Korsakov. În producțiile de la sfârșitul secolelor XX și XXI. sunt folosite și edițiile de autor, care, potrivit muzicologilor, corespund mai exact naturii narațiunii și personajelor.

Se lucrează la libret

În timp ce lucra la libret, Mussorgski a făcut o scurtă selecție din tragedia lui Pușkin și, în multe cazuri, a revizuit originalul, inclusiv ignorând fraza proverbială „Oh, ești pălăria grea a lui Monomakh!”. [3] . Scopul principal al lui Mussorgsky a fost să adapteze în mod optim textul „non-muzical” la drama muzicală așa cum și-a imaginat-o. Lucrarea a mers, în primul rând, în direcția dinamizării originalului Pușkin, ridicându-i gradul emoțional și „psihedelic”. Vectorul de reluare este clar vizibil, de exemplu, în povestea lui Shuisky, care a provocat criza lui Boris cu halucinații (așa-numita Scenă cu Chimes). În tabelul de mai jos, unele modificări caracteristice sunt marcate cu caractere cursive:

Personaje

• Boris Godunov (bariton sau bas [4] )
• Fedor, fiul lui Boris (mezzo-soprano)
• Ksenia, fiica lui Boris (soprano)
• Mama Xenia (mezzo-soprano sau contralto)
• Prințul Vasily Shuisky (tenor)
• Andrey Shchelkalov , grefier duma (bariton)
• Pimen, cronicar pustnic (bas)
• Pretender sub numele de Gregory (tenor)
• Marina Mniszek , fiica voievodului de Sandomierz (mezzo-soprano sau soprană dramatică)
• Rangoni , iezuit secret (bariton)
• Varlaam, călugăr rătăcitor (bas)
• Misail, călugăr rătăcitor (tenor)
• Hangiu (mezzo-soprano)
• Yurodivy (tenor)
• Mikitich, executor judecătoresc (bas)
• Mityukha, țăran (bariton)
• boier Hrușciov (tenor)
• iezuit Lavitsky (bas)
• iezuit Chernikovsky (bas)

Boieri , arcași , rynds , executori judecătorești, tigăi și pani, fete Sandomierz, plimbări , oameni din Moscova.

Plot

Acțiunea are loc în Rusia și Polonia în anii 1598-1605.

Prolog

Prima poza . Curtea Mănăstirii Novodevichy de lângă Moscova s-a umplut de oameni . Executorul judecătoresc cere ca toată lumea să îngenuncheze și să-l roage pe Boris Godunov să se căsătorească cu regatul ( refren „Pentru cine ne părăsiți” ). Țăranii și orășenii sunt indiferenți la alegerea unui nou țar. Remarci separate vorbesc despre neatenție la ceea ce se întâmplă. Funcționarul Șchelkalov, care a ieșit în fața oamenilor, raportează că Boris nu vrea să audă de tron ​​( „Ortodox! Boierul este inexorabil!” ). Kaliki trecabili se apropie de mănăstire. Ei cheamă să se roage pentru alegerea lui Boris în regat, pentru mântuirea Rusului.

A doua poza . Încoronarea regală în piața Kremlinului din Moscova. Sub clopotele, boierii mărșăluiesc la Catedrala Adormirea Maicii Domnului. Oamenii, la ordinul boierului Shuisky, îl slăvesc pe țar ( maiestuosul „O, câtă slavă soarelui roșu de pe cer!” ). Apare Boris. El este asuprit de îndoieli și presimțiri de rău augur ( arioso „Soul Sorrows” ).

Primul act

Prima poza . Călugărul-cronicar Pimen scrie o cronică ( monolog „Încă o ultimă poveste” ). El îi spune tânărului novice trezit Grigory Otrepyev că Boris Godunov este vinovat de moartea moștenitorului legitim la tron, țarevici Dimitri. Remarca renunțată că Grigori și țarevich au aceeași vârstă dă naștere unui plan îndrăzneț în capul lui Otrepiev: se va numi Dimitri și se va lupta cu Boris.

A doua poza . O tavernă la granița cu Lituania, unde au rătăcit împreună cu Grigore călugării fugiți Varlaam și Misail. Oaspeții beau vin, glumesc și cântă cântece ( shinkarka: „Am prins un dracu cenușiu”, Varlaam: „Așa cum a fost în Kazan în oraș” ). Grigore este preocupat de gânduri de imposturi. Îi cere gazdei indicații spre Lituania. Apar doi executori judecătorești: îl caută pe „călugărul nevrednic Grigorie din familia Otrepiev”, care a fugit de la Mănăstirea Chudov. Grigory este demascat și, fugind, sare pe fereastră. Toată lumea se grăbește după el.

Actul al doilea

Turnul Țarului din Kremlin. Boris își mângâie fiica Xenia, care este îndurerată pentru logodnicul ei mort; examinează harta geografică desenată de fiul Teodor. Dar nici în familie, nici în treburile publice, Boris nu are noroc; aceasta este o pedeapsă pentru uciderea prințului ( monolog „Am ajuns la cea mai înaltă putere” ). Prințul Shuisky aduce vești despre apariția în Lituania a impostorului Demetrius. Boris îl întreabă despre detaliile morții prințului; este în dezordine, în colțul camerei lui vede fantoma unui bebeluș ucis ( „scena cu clopoțeii”: „Uau, e greu! .. Lasă-mă să trag aer în piept” ).

Actul al treilea

Prima poza . Fetele o distrează pe Marina Mniszek, care s-a plictisit în Castelul Sandomierz, cu cântece ( aria Marinei „Cât de languid și leneș” ). Ea vrea să-l captureze pe Pretendint pentru a prelua tronul țarilor Moscovei. Marina și „tatăl ei spiritual”, iezuitul secret Rangoni, înclină spre acest lucru, îndemnând viitoarea regină să-i convertească pe „moscoviții eretici” la credința catolică. Marina ezită, dar Rangoni o amenință cu un blestem bisericesc.

A doua poza . Într-o noapte cu lună în grădina Castelului Sandomierz, lângă fântână, Pretendicul visează Marina. Rangoni se furișează asupra lui. Cu discursuri dulci despre frumusețea Marinei, iezuitul îl ademenește pe Pretendint să-și mărturisească dragostea pasională pentru mândra panna. O mulțime zgomotoasă de oaspeți veseli trece prin grădină într-o poloneză solemnă - așteaptă cu nerăbdare victoria armatei poloneze asupra armatei Borisov. Impostorul se ascunde în spatele copacilor. Toată lumea pleacă la castel, dar Marina se întoarce în grădină, unde o așteaptă Grigory. Cu viclenie și afecțiune, Marina aprinde în el un sentiment de dragoste. Îi va aparține când, în fruntea armatei poloneze, Pretendentul va intra în stăpânire pe Moscova și va urca pe tron. Sună reproșuri reciproce și confesiuni de dragoste pasionale ( duet „O, țarevici, te implor” ).

Actul al patrulea

Prima poza . Moscova, piata in fata Catedralei Sf. Vasile. Oamenii adunați aici discută despre zvonuri despre apropierea armatei Pretenditorului și speră într-o eliberare rapidă de arbitrariul lui Boris. Sfântul Nebun intră în fugă, urmat de o mulțime de băieți. Îl tachinează și îl aduc la lacrimi ( cântecul Sfântului Nebun „Vine luna, pisicuța plânge” ). Pranzul sa terminat. Oamenii flămânzi în disperare întind mâinile către boieri care împart pomană ( Refren „Pâine!” ). Sfântul nebun se plânge regelui de băieți: „Spune-le să-i măceleze, precum ai măcelărit tu pe micul prinț”. Boris îl oprește pe paznicul care s-a repezit la sfântul prost și îi cere să se roage pentru el. „Nu te poți ruga pentru regele Irod, Maica Domnului nu poruncește” - răspunsul Sfântului Nebun.

A doua poza . Duma boierească în Camera cu fațete a Kremlinului. Shuisky povestește despre suferințele secrete ale regelui. Mormăind „Chur, copile!”, apare Boris. Cronicarul Pimen, citat de Shuisky, povestește despre vindecarea miraculoasă a unui orb care s-a rugat peste mormântul țareviciului Dimitri ( monologul „Umilul călugăr...” ). Regele nu poate suporta și cade fără sens. Trezindu-se, îl sună pe fiul său Teodor și, abia având timp să-și rostească ultimele cuvinte de despărțire, moare ( monolog „Adio, fiul meu!” ).

A treia poza . Oamenii de pe drumul forestier de lângă Kromy, un oraș de lângă granița cu Lituania, reprimă guvernatorul țarului, boierul Hrușciov, aranjându-i o „căsătorie cu regatul” – „pentru asta este onorat ca un bun hoț”. ” ( refren „Nici un șoim nu zboară prin cer” ). Iată-i pe Misail și Varlaam, care incită oamenii cu o poveste despre execuții și represalii în Rusia (melodia „The sun, the moon faded” ). Ei cheamă pe toată lumea să apere pentru țarul legitim Dmitri.

Mulțimea îl batjocorește pe Hrușciov ( refrenul „Dispersat, cleared up ... Oh, you, power!” ), A revărsat iezuiții care au căzut sub braț ( „Suflete ale corbilor blestemati!” ). Apare armata Pretenditorului, oamenii îl laudă și îl urmează ( refren „Slavă ție, prinț!” ). Rămâne doar Sfântul Nebun, care prezice noi greutăți teribile pentru oameni ( „Scurge, toarnă, lacrimi amare!” ) ...

Producții notabile

În Rusia