Port în floare

„Port în floare” [1] [2] [3] ; ( jap. 花咲く港 hana saku minato ) ; un alt nume rusesc este „Port in Flowers” ​​​​[comm. 1] este un film japonez de comedie-dramă alb-negru din 1943 , produs de Shochiku Film Company . Lucrarea de debut a regizorului Keisuke Kinoshita , pentru care a fost distins cu premiul. Sadao Yamanaki , premiat celor mai buni regizori debutanți [4] . Scenariul lui Yoshiro Tsuji se bazează pe povestea lui Kazuo Kikuta. Povestea a doi escroci care organizează o companie fictivă de construcții navale pe o mică insulă părăsită și întâlnesc insulari simpli și sinceri care își doresc sincer să muncească a fost povestită cu ironie lirică, cu simpatie poetică pentru oamenii de rând.

Plot

Viața într-un mic oraș-port adormit situat pe o insulă la fel de mică va deveni mult mai interesantă după ce șeful așezării va primi două telegrame care se presupune că erau de la aceeași persoană, dar trimise din locuri diferite și cu o diferență de o zi. Persoana în cauză susține că se numește Kensuke Watase și este fiul unui om de afaceri care a locuit în acest sat în urmă cu câțiva ani, dar de atunci a murit și fiul îndurerat tânjește să vadă micul sat care pare să fie atât de puternic. iubit. Domnul Watase a început într-adevăr o afacere de construcții navale pe insulă cu mulți ani înainte, dar în timpul Marii Crize, afacerea s-a prăbușit, iar omul de afaceri a părăsit zona, deși femeia care conduce hotelul local l-a iubit și l-a urmat de ceva vreme.

O mini-delegație a nobilimii locale îl întâlnește pe oaspete la debarcader și îi duce la hotel, după care îi așteaptă o surpriză, care îi va șoca. Un alt oaspete ajunge la hotel, spunând că este... după cum se dovedește, tot Kensuke Watase, fiul unui constructor de nave. Tânărul este nemulțumit că nu a fost primit ca oaspete binevenit, pentru că și-a telegrafat sosirea. Este suficient să spunem că niciunul dintre acești doi oaspeți proaspăt sosiți nu este persoana care pretind că este, pentru că sunt doi escroci care au venit pe insulă pentru a goli portofelele insulelor credule. Față în față, ei, improvizând, se prezintă... ca doi fii ai unui constructor naval, adică frați.

Anunțând că vor să-și ducă la îndeplinire planurile în memoria tatălui lor, „frații” și-au exprimat disponibilitatea de a relua construcția șantierului naval și au vândut locuitorilor acțiunile viitoarei întreprinderi. Dar tinerii sunt sedusi de o viata linistita, iar constiinta incepe sa-i chinuie. În mod ciudat, incapabili să scape cu banii, încep să construiască o barcă. O furtună amenință să le distrugă munca, iar apoi războiul este declarat brusc, iar barca terminată capătă un nou sens. Un submarin american se scufundă într-o coliziune cu o barcă de pescuit locală, după care escrocii apelează la polițistul local pentru a mărturisi.

Distribuie

Încă nu pot uita senzația de adiere proaspătă rece care a venit din filmul Harbour in Bloom. Se părea că, în întunericul apăsător al regimului Tojo, a apărut brusc un gol în cerul adânc. Kinoshita ar fi trebuit să spună cu filmul său: „Construiește nave, construiește nave! Construind nave, vom distruge America și Anglia! Cu toate acestea, nu a făcut-o. El a desenat o poveste comică care s-a întâmplat pe o mică insulă undeva în regiunea Kyushu, când doi escroci care au decis să profite de război au venit la locuitorii săi simpli și lipsiți de griji. Tema filmului - creșterea producției pentru război s-a dovedit cumva imperceptibil înlocuită de o altă temă - credința în umanitate. Escrocii creează o companie de construcții navale pe insulă. Ei adună bani de la locuitori, apoi să se strecoare cu ei. Dar, imperceptibil, frumusețea spirituală a locuitorilor insulei îi cucerește pe acești escroci, încep să trăiască în interesul insulenilor și construiesc deja destul de serios o navă. Există bine în om și în cele din urmă se trezește.

• Eitaro Ozawa ca Shuzo Nonogase
• Ken Uehara ca Tomekiti Katsumata
• Mitsuko Mito - Oharu
• Chishu Ryu - Nobadama
• Eijiro Tohno ca Hayashida, proprietarul cooperativei de pescuit
• Takeshi Sakamoto ca Okuda, șeful satului
• Chieko Higashiyama ca Okano, hangiul
• Yosuke Hanzawa în rolul Ryoji Hirayu, Asistent șef
• Sachiko Murase ca Oyuki, văduva constructorului naval Watase
• Fusako Maki - Setsuyo
• Kanji Kawahara - Kesaji
• Einosuke Naka ca ofițer de poliție
• Shiro Oosaka ca Eikichi
• Morihiko Kazuka - inginer
• Toshio Shimamura - îngrijitor

Premieră

• - premiera națională a filmului a avut loc la 29 iulie 1943 [5] .

Premii și nominalizări

• premiu pentru ei. Sadao Yamanaki , premiat pentru cel mai bun regizor debutant (ex aequo: Akira Kurosawa pentru Judo Genius ) [4] .

Comentarii

1. ↑ Numele rusesc „Harbour in Bloom” este comun în studiile cinematografice sovietice, inclusiv în „Kinoslovar” ediția din 1986 (p. 194, 555), în traducerea rusă a cărții lui Akira Iwasaki „Modern Japanese Cinema” (p. 364). -365), în ediția enciclopedică „Enciclopedia regizorului: cinema din Asia, Africa, Australia, America Latină”, M., 2001 (p. 55) și alte publicații; Titlul rusesc „Port in Flowers” ​​provine din titlul englezesc al filmului în distribuție internațională: engleză.  Port of Flowers , sub acest titlu, filmul este distribuit pe net cu traducere în limba rusă pe trackere de torrent și site-uri de vizionare online.

Note

1. ↑ „Kinoslovar” – M .: Enciclopedia sovietică, 1986-1987. P.640 - (p. 194, 555).
2. ↑ 1 2 Iwasaki, Akira . „Cinema japonez modern”, 1958, (traducere din japoneză 1962, Traducători: Vladimir Grivnin, L. Levin), - M .: Art, 1962, P. 524. (pag. 364-365)
3. ↑ „Director's Encyclopedia: Cinema of Asia, Africa, Australia, Latin America”, Research Institute of Cinematography, Vetrova T. N. (redactor-șef), Mainland-M., 2001, (p. 55).
4. ↑ 1 2 Informații de pe ja.wikipedia   (japoneză)
5. ↑ 花咲く港 Arhivat 9 septembrie 2016 la Wayback Machine pe site-ul revistei Kinema Junpo  (japoneză)

Link -uri

• Harbour in Bloom  pe Internet Movie Database

Literatură

• Iwasaki, Akira . „Cinema japonez modern”, 1958, (traducere din japoneză 1962, Traducători: Vladimir Grivnin, L. Levin), - M .: Art, 1962, P. 524.
• Iwasaki, Akira . „Istoria cinematografiei japoneze”, 1961 (traducere din japoneză 1966, Traducători: Vladimir Grivnin, L. Levin și B. Raskin). — M.: Art, 1966, p.320.
• „Enciclopedia regizorului: cinema din Asia, Africa, Australia, America Latină”, Institutul de Cercetare a Cinematografiei, Vetrova T. N. (redactor-șef), Materik-M., 2001, p. 55. ISBN 5-85646-053-7 .