Diyu ( chineză 地獄) este tărâmul morților sau „ iad ”, lumea interlopă în mitologia chineză . Ideile despre Diyu se bazează pe o combinație a conceptului budist de Naraki ( sanscrită - नरक) cu credințele tradiționale chineze despre viața de apoi, precum și multe completări populare și noi interpretări ale acestor două tradiții.
Diyu, de regulă, este descris ca un labirint subteran cu diferite niveluri și camere în care sufletele oamenilor sunt închise după moartea lor pentru a-și ispăși păcatele. Numărul exact de niveluri din Diyue și numărul de zeități asociate cu acestea diferă între interpretările budiste și taoiste. Unii vorbesc despre trei sau patru „curți”, alții menționează „Cele zece judecăți ale iadului” (16 săli de pedeapsă fiecare), fiecare condusă de un judecător (cunoscuți în mod colectiv ca cei zece regi (dube) din Yama ); alte legende chineze povestesc despre „Cele Optsprezece Nivele ale Iadului”. Fiecare hotărâre tratează diferite aspecte ale ispășirii și impune pedepse specifice; majoritatea tradițiilor susțin că păcătoșii sunt supuși unor chinuri groaznice, „până la moarte”, după care revin din nou la starea lor inițială și tortura se repetă din nou.
Conform taoismului , [1] [2] budismului [3] [4] [5] și religiei populare tradiționale chineze, Diyu este un purgatoriu care servește la pedepsirea și reînnoirea spiritului în pregătirea pentru reîncarnare în viața următoare. Multe zeități sunt asociate cu Diyu, ale căror nume și scopuri fac obiectul unor versiuni conflictuale.
În unele surse chineze timpurii, se spune despre oameni care merg după moarte la izvorul subteran Galben Huangquan [6] , la munții Taishan , Jiuyuan , Jiuquan sau Fengdu , unde soarta lor este dată puterii pământului și spiritele de munte. [6] [7] [8] [9] În secolele IV-VI. Ideile taoiste se formează despre capitala regatului subteran Lofeng , situată pe un munte undeva la marginea nordului, mai târziu se fac referiri la șase palate pe cer, fiecare dintre ele acceptându-și sufletele morților. Până în secolul al IX-lea, taoiștii au descris 24 de curți subterane situate pe Muntele Fengdu. [6] În zilele noastre, Fengdu și templele de pe Taishan au fost transformate în atracții turistice, inclusiv reprezentări artistice ale iadului și ale vieții de apoi. [10] [11] În același secol al IX-lea, budiștii din China au format o împărțire a iadului în 10 săli. Aproximativ în secolele XIII-XV s-au format idei despre ierarhia locuitorilor lumii interlope, Yu-di (Suveranul de Jad) a fost recunoscut ca principală zeitate, Dizang-wang a fost plasat sub el [6] . Mitologia chineză târzie a plasat iadul direct în județul Fengdu, Sichuan [6] . Unele texte controversate de religie populară chineză fuji , cum ar fi „ Diyu Yuji ” („Călătorie în lumea interlopă”), susțin că atunci când lumea se schimbă, apare un nou iad cu noi pedepse și chiar există un „Oraș al morților în zadar” (枉死城 - „Wangsichen ”) [12] [13] [14] , unde regele primei curți trimite sufletele sinuciderilor, cu excepția cazului, desigur, motivul privării de viață a fost protecția castității, fidelitatea față de datoria sau respectul fata de parinti. Calea spre renaștere pentru astfel de suflete, care s-au transformat în „egui” (demoni flămânzi), este închisă pentru totdeauna, dar, conform legendei, ele pot intra în stăpânire pe trupul altcuiva, prin urmare sunt periculoase pentru cei vii [6] . Există și alte obiecte din viața de apoi [15] [16] . Unul dintre cele mai importante este Naihe-qiao (奈何橋), „Podul Neputinței”, pe care fiecare suflet trebuie să-l traverseze înainte de a intra în lumea interlopă, la fel ca râul Styx în mitologia greacă. Mai departe pe drumul spre viața de apoi, sufletul trece pe lângă pavilionul Wang Xiang Tai (望鄉臺), de unde își poate vedea în sfârșit rudele și prietenii lăsați din nou în lumea celor vii.
Printre alte caracteristici geografice, Diyue are propria sa capitală numită Yudu. În general, este descrisă ca fiind asemănătoare cu o capitală tipică chineză, cum ar fi Chang'an , dar este înconjurată și plină de întuneric.
Conceptul „Cele Zece Judecăți ale Iadului” s-a dezvoltat în religia populară chineză târzie sub influența budismului. În tradiția religioasă budistă, iadul este considerat cea mai de jos treaptă dintre toate lucrurile din seria nașterilor . A rămâne în ea este expresia supremă a ideii de suferință ( dukkha ). În imaginea cosmologică budistă a lumii, iadul este un loc de ședere extrem de neliberă, unde domină predeterminarea cauzală absolută. În practicile psihotehnice budiste, viziunile iadului care i-au vizitat pe călugări au servit drept confirmare a naturii iluzorii ale lumii. Aceste idei budiste s-au dezvoltat în China în secolele II-V. În același timp, expresia „di-yu” (literal, „închisoare pământească sau subterană, închisoare”) a început să fie folosită pentru a desemna iadul budist - așa a fost desemnată viața de apoi în sutre și nuvele „ xiaosho ”. care au ajuns până la noi din acea vreme, în care sunt descrise demoni care locuiesc în iad, cazane de fier în care se fierbeau sufletele păcătoșilor etc.
Până la mijlocul secolului al V-lea, China avea un set destul de extins de sutre, dintre care unele erau complet dedicate descrierii iadurilor, altele foloseau și interpretau diverse comploturi legate de purgatoriu. În a doua jumătate a secolului II. n. e. În traducerea lui An Shigao au apărut Sutra celor optsprezece iaduri din Narai (chineză Shiba nili jing; descrie opt iaduri calde și zece reci) și Sutra proclamată a lui Buddha despre coborârea în iad în răzbunare a păcatelor (chineză Fo sho zuye yingbao jiaohua). diyu jing; conține o descriere a zece tipuri de chin infernal). Mai târziu, la sfârșitul secolului al II-lea d.Hr. e. În traducerea lui Kang Ju, a devenit celebră Sutra întrebărilor despre iad (chineză: Wen Diyu Jing), în care lumea interlopă este împărțită în 64 de secțiuni. În a doua jumătate a secolului al IV-lea. Zhu Fongyan a tradus Sutra Colierului Bodhisattva (chineză: Pusa Yinglo Jing), care conține pasaje extinse despre chinul păcătoșilor din iad. El, în colaborare cu Buddhayashas, a tradus Dirghagama Sutra (chineză Chan ahan jing); această sutră descrie opt mari iaduri cu șaisprezece „podade” fiecare. La începutul secolului al V-lea, Buddhabhadra a tradus Buddhanusmritisamadhi Sutra (chineză: Guan fo sanmei hai jing), care conturează un sistem de 18 iaduri cu tot atâtea altele suplimentare. Aproximativ în aceeași perioadă, Shi Baoyun a tradus Buddhapurvakarya Sutra (chineză: Fo ben xing tzan), care conține o descriere detaliată a iadului lui Devadatta , vărul și adversarul implacabil al lui Buddha. Sistemul celor treizeci de iaduri este descris în Concentrarea-Samadhi Sutra privind purificarea și mântuirea (chineză Jing du sanmei jing), care a fost tradusă de Shi Baoyun și Shi Zhiyan, dar a supraviețuit doar prin citate.
Originile sistemului „Zece judecăți ale iadului” sunt legate de bodhisattva Ksitigarbha (chineză: Dizang), care este adesea numit „bodhisattva iadului” în tradiția budistă datorită faptului că a întreprins lucrarea titanică de a salva suflete care a căzut în iad. Sutra cu zece roți, tradusă de celebrul călugăr Xuanzang (602-664), povestește despre Muntele Khardiya, care a fost Țara Pură (locuința) bodhisattva Ksitigarbha. Pe acest munte, conform sutrei, Buddha Shakyamuni l-a lăudat pe Ksitigarbha în fața discipolilor săi. Sutra vorbește despre cele zece roți ale regelui chakravartin , întruchipând cele zece puteri ale lui Buddha, care sunt capabile să distrugă iadurile și să beneficieze toate ființele vii. Probabil, sub influența acestui text, numărul canonic al iadurilor, zece, s-a dezvoltat și s-a fixat în budismul chinez.
În secolul al X-lea, călugărul Sichuan Zangchuan de la Mănăstirea Da Shengqi din Chengdu a scris Sutra celor zece regi (Shiwang Shenqi Ching). Oferă o descriere detaliată a vieții de apoi, constând din zece iaduri, conduse de zece regi. Conform doctrinei budiste, există șase entități vii: zeitate , om, demon , animal, fantomă flămândă și locuitorul iadului . Sufletele celor pocăiți au rămas în purgatoriu până în momentul renașterii sub altă formă; în funcție de decizia celor zece regi, aceștia ar putea renaște sub formă de oameni, animale, fantome flămânde etc. Pe mai multe tancuri din Dunhuang, poți vedea pe bodhisattva Ksitigarbha, care jură că va pune capăt suferinței tuturor ființelor vii; de ambele părți sunt zece regi ai iadului și șase raze de lumină, care simbolizează șase moduri diferite de renaștere a ființelor.
Sutra Zece Regi descrie, de asemenea, ordinea urmată de „mașina birocratică” a iadului. De exemplu, dacă cineva care a murit recent a trecut cu succes judecata primului dintre cei zece regi ai iadului, atunci el poate fi eliberat din purgatoriu în doar o săptămână și renaște în a șaptea zi după moarte. Dacă nu este trecut, atunci la fiecare șapte zile el se prezintă în fața curții următorului rege. În cazul în care defunctul ajunge la curtea celui de-al șaptelea rege, el va fi eliberat de chinurile infernale în a 49-a zi. Dacă defunctul a ajuns la a opta judecată, el va fi eliberat de chinurile iadului în 100 de zile, a noua judecată îl va elibera numai după un an, iar a zecea - după trei ani. Aceste idei au fost asimilate de întreaga tradiție religioasă chineză și au existat în conștiința populară până în timpul nostru.
Ideile despre iad s-au răspândit printre oameni datorită predicatorilor budiști și picturilor din templu pe temele sutrelor despre iad. Din budism, „împăratul ceresc” Tian-di (zeitatea supremă a celor Treizeci și trei de ceruri - Trayastrimsha din ideile hindu-budiste) a ajuns și el la mitologia chineză, care în China a devenit asociată cu cea mai înaltă zeitate a panteonului chinez - Shang . -di . El a fost creditat cu o poziție dominantă în viața de apoi - controlând soarta morților. În mod similar, eroul mitologic Yanlovan, alias Yama sau Yamaraja, a venit și el din budism; după unele versiuni - este al cincilea rege al celor zece regi ai Iadului, după altele - regele morților, care a prezidat curtea vieții de apoi. El ocupă o poziţie puternică în panteon abia din secolele VII-VIII. După o lungă perioadă de formare, până în secolul al X-lea, ideile despre iad s-au transformat într-un cult religios-birocratic al șefilor a zece departamente sau departamente, stăpânind soarta locuitorilor regatului morților.
În mitologia chineză ulterioară , împăratul de jad l-a numit pe regele Yamu (al cincilea dintre cei zece regi ai iadului) să supravegheze treburile lui Diyu. Au existat 12.800 de iaduri situate sub pământ și 84.000 de iaduri situate la marginea universului. Yama a redus numărul iadurilor la zece. Mai târziu l-a împărțit pe Diyu în zece curți, fiecare supravegheată de un „rege al lui Yama”, în timp ce Yama însuși a rămas conducătorul suprem al lui Diyu. Toată lumea merge la Diyu după moarte, dar perioada de timp pe care sufletul uman o petrece în iad depinde de gravitatea păcatelor comise și, după ce a primit pedeapsa corespunzătoare, va fi în cele din urmă direcționată către reîncarnare. În total, este suficient ca sufletul să treacă prin șase forme de renaștere, virtuoșii se reîncarnează pe pământ ca prinți, conducători militari și nobilimi; nu atât de evlavioși - în oameni învățați, negustori, artizani și țărani, iar unii așteaptă un orfan, văduvă sau lipsă de copii. Păcătoșii din noua viață se nasc ca animale, păsări, insecte și reptile. [6] În același timp, sufletele se vor trece de la o etapă la alta conform deciziei lui Yama.
| Nu. | Nume și titlu | Zi de naștere ( calendar chinezesc ) |
posesiuni | Descrierea instanței |
|---|---|---|---|---|
| unu | Jiang [17] , Qingguang-wang 秦廣王蔣 |
Prima zi a celei de-a doua luni lunare | Viața și moartea și soarta tuturor ființelor umane | Qingguang-wang este considerat șeful celor zece judecători, el stă pe Drumul Negru la Izvorul Galben peste marea mare. În scaunul său de judecată, sufletele sunt interogate. Sufletele curate trec imediat la curtea a zecea, de unde sunt trimise înapoi pe pământ, iar sufletele necurate trec pe lângă „oglinda păcatului”, care reflectă toate faptele lor rele, și cuvintele „Pe terasă (ne-jing-tai). ), [cu fața spre est], nu există oameni buni în fața oglinzii păcatului.” Posesiunile lui Qingguang-wang includ „curtea foamei” (ji-chang), „curtea setei” (ke-chan), „camera de completare a textelor sacre” (bu-jing-so), unde călugării lâncezesc, nu terminând rugăciunile pentru morți, dar luând răsplată pentru ei. |
| 2 | Li, Chujiang-wang 楚江王歷 |
Prima zi a celei de-a 3-a luni lunare | Sanjeeva, Arbuda | În curtea a doua, plină de impurități, păcătoșii sunt înjunghiați cu furci. Sub escorta spiritului lui Zhengnin („câine cu păr”) și Chi-fa („roșcat”), sufletele hoților, înșelatorilor, medicilor care se tratează rău, pervertiților și adulterilor sunt trimise aici pentru a-și ispăși pedepsele. |
| 3 | Yu, Sundi-wang 宋帝王余 |
A 8-a zi a celei de-a 2-a luni lunare | Kalasutra, Nirarbuda, Heisheng („frânghie neagră”) | În a treia curte, situată sub mare la sud-est, mâinile și picioarele păcătoșilor sunt legate cu o frânghie de cânepă neagră, gâtul lor este strâns, apoi genunchii sunt bătuți, ochii sunt scoși, ficatul și inima. stors cu clești, inima este rasă, iar pielea este îndepărtată de vie. Păcătoșii sunt însoțiți de diavolul Daligui („omul puternic”). Sufletele celor care se îndoiesc de grija imperială pentru supușii săi, funcționarii răi, soțiile înșelătoare sunt trimise aici pentru a-și ispăși pedepsele. |
| patru | Lü, Wuguan-wang 五官王呂 |
A 18-a zi a celei de-a 2-a luni lunare | Samghata, Atata | În al patrulea scaun de judecată curge „râul de canalizare” Naihe, iar un șarpe veninos și un câine rău păzesc trecerea prin pod. „Blood Pond” al lui Xueuchi acceptă sufletele ucigașilor sacrilegi. Pe holurile instanței sunt pedepsiți oameni invidioși, șantajiști care și-au încălcat promisiunile de a împrumuta bani, evaziunea fiscală, negustorii strâmbi și cumpărătorii înșelați, hoții de ulei de la lămpile stradale și de la pietrele de pavaj; cei care insultau demonii și lăsau sticlă spartă pe stradă. |
| 5 | Bao [18] , Yanlo-wang (Yan-wang, Senlo-wang) 閻羅王包 |
A 8-a zi a primei luni lunare | Raurava, Hahava | Judecătorul Yanlo-wang a fost inițial duba șef și stăpânul primei instanțe, dar a fost trimis la a cincea, pentru că nu a împiedicat sufletele oamenilor care au murit în urma accidentelor să se întoarcă pe pământ. În curtea a cincea, situată sub mări la nord-est, își pierd inima. Păcătoșii sunt însoțiți de Cap de vacă și bot de cal, care îi ridică la Wangxiantai („terasa de unde își privesc casa”) de o scară, ale cărei trepte sunt cuțite. Urcând cele 63 de trepte, sufletele au ocazia să vadă și să audă pe cei dragi care rămân pe pământ. Această pedeapsă este destinată celor care au disprețuit ultima voință a părinților, care și-au îndeplinit prost îndatoririle familiale, cu o soție în viață sau cu un soț le-a permis să viseze la intimitate cu altul. |
| 6 | Bi, Biancheng-wang 卞城王畢 |
A 8-a zi a celei de-a 3-a luni lunare | Maharaurava, Huhuva și „Orașul morților în zadar” | În curtea a șasea, sub mări, în nord, inimile cioplite ale păcătoșilor sunt aruncate câinilor. Aici sunt pedepsiți oamenii care au tratat cu zeii în mod familiar și cu impietate, care au jefuit podoabele din statui și imagini sfinte, care nu prețuiau cărțile și scrierile. |
| 7 | Dong [19] , Taishan-wang 泰山王董 |
A 27-a zi a celei de-a 3-a luni lunare | Tapana, Utpala | Al șaptelea scaun de judecată este sub mare, în nord-vest. În sala Ba-she („smulgerea limbilor”) calomniatorii sunt pedepsiți. Numele celor care au gustat carne umană sunt incluse în lista lui Shensi-bu („cartea stomacului și a morții”), scrisă în care, la renașterea în viața următoare, ei vor experimenta dureri constante de foame. În alte săli, tâlharii, jucătorii care au lăsat un nou-născut sunt chinuiți. |
| opt | Huang [20] , Dushi-wang 都市王黃 |
Prima zi a celei de-a 4-a luni lunare | Pratapana, Padma | În instanța a opta, situată sub mare în vest, au ispășit pedeapsa cei care nu și-au onorat tatăl și mama, precum și cei care nu și-au îndeplinit obligațiile de înmormântare în raport cu părinții. Acești păcătoși, de regulă, erau destinați să se reîncarneze sub forma unui animal cu o durată scurtă de viață. După ce sufletul și-a corectat atitudinea și nu s-a întors la răutatea de odinioară, Zaowan, zeul vetrei, a marcat fruntea persoanei cu trei hieroglife: zun („executat”), shun („supus”), gai („corectat” ). |
| 9 | Lu, Pingden-wang 平等王陸 |
A 8-a zi a celei de-a 4-a luni lunare | Avici , Mahapadma | Al nouălea scaun de judecată este situat sub mare în sud-vest și este împrejmuit în jurul perimetrului cu o plasă metalică. Aici se sugrumă cu funii, se taie capete, se taie în bucăți sufletele piromanilor, producători de otrăvuri, mai ales pentru inducerea avortului, făuritori de imagini vulgare și de cărți insidioase. |
| zece | Xue, Zhuanlun-wang 轉輪王薛 |
A 17-a zi a celei de-a 4-a luni lunare | Trimiterea sufletelor pentru a se reîncarna | Al zecelea scaun de judecată este sub mare, în est. Sufletele, gata de renaștere prin decizia judecătorului Zhuanlun-wang, merg mai întâi la pavilionul zeiței „Mătușa Meng” (Meng- po ), unde candidaților li se servește băutura uitării și merg pe pământ cu unul dintre șase poduri - aur, argint, jad, piatră sau două din lemn. La cererea fecioarelor, care vor să se răzbune pe seducătoarele lor, își pot păstra memoria, dar se vor întoarce în lumea celor vii ca spirite necorporale. În fiecare lună, lista sufletelor admise la reîncarnare este transferată la prima instanță, iar de acolo este primită de spiritul lui Fengdu Shen . |
Conceptul de optsprezece niveluri de Diyu își are originea în epoca dinastiei Tang (secolele VI-VIII). Textul budist Wen Diyu Jing (問地獄經) menționează 134 de iaduri, dar aceste reprezentări au fost simplificate și reduse la 18 niveluri pentru comoditate. Sufletele păcătoase simt durere și angoasă la fel ca oamenii vii când sunt torturați. Ei nu pot „morri” din cauza chinului, pentru că atunci când pedeapsa se termină, trupurile lor spirituale revin la starea inițială și tortura se repetă. Unele surse literare atribuie un nivel fiecărui tip de pedeapsă. Criminalii care nu au fost pedepsiți în viață primesc pedeapsă în iad după moarte. [21] [22] [23] [24] [25] [26] [27] [28] [29] [30] [31] [32] [33] [34] [35]
Mai jos este o listă cu cele mai comune pedepse și torturi din cele optsprezece niveluri ale iadului:
Alte nume chinezești comune pentru lumea interlopă sunt:
| Lumi subterane (de altă lume). | ||
|---|---|---|
| Mitologie | ||
| Religiile |
| |
| Alte nume: abis , lumea interlopă, lumea interlopă, lumea interlopă, viața de apoi , altă lumină sau împărăția morților, împărăția umbrelor, sălașul sufletelor binecuvântate, țara de jos | ||