Comunitatea Europeană a Energiei Atomice

Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (abrev. Euratom [1] ) este o organizație internațională a membrilor Uniunii Europene .

Comunitatea Europeană a Energiei Atomice a fost creată odată cu semnarea Acordurilor de la Roma în 1957.

Succesele CECO și eșecul planurilor de creare a Comunității Europene de Apărare au consolidat prioritățile integrării Europei de Vest: de la industrii individuale la o sferă financiară și economică complexă, de la economie la politică.

La o conferință de la Messina din 1955, miniștrii de externe ai celor șase țări membre CECO au prezentat o nouă inițiativă, „crearea unei Europe unite”, și-au exprimat dorința de a extinde principiile CECO la alte sectoare ale economiei.

În 1956, un comitet prezidat de ministrul belgian de externe P.-A. Spaak a prezentat un raport care a devenit baza negocierilor ulterioare dintre reprezentanții celor șase.

Aceste negocieri au culminat cu semnarea Tratatelor de la Roma, la 25 martie 1957, prin care se înființează Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (Euratom) și Comunitatea Economică Europeană (CEE), care au început să fie numite „piața comună” în jurnalism.

Tratatele CEE și Euratom au intrat în vigoare la 1 ianuarie 1958.

Inițial, membrii săi au fost Franța , Italia , Țările de Jos , Belgia , Luxemburg și Republica Federală Germania . Pe măsură ce Comunitatea Economică Europeană și apoi Uniunea Europeană s-au extins, toate noile state membre au aderat și la Euratom. În prezent, toate cele 27 de state membre ale UE sunt membre Euratom .

Euratom a fost chemată să promoveze:

1. dezvoltarea utilizării pașnice a energiei nucleare de către statele membre,
2. formarea unei politici energetice comune,
3. coordonarea procesului decizional,
4. prețuri mai mici la energie,
5. îmbunătățirea stabilității energetice,
6. asigurarea controlului asupra energiei nucleare.

În conformitate cu tratatul, denumit informal Tratatul de fuziune , semnat la Bruxelles la 8 aprilie 1965 și intrat în vigoare la 1 iulie 1967, Comisia CEE și Consiliul CEE au înlocuit Comisia și Consiliul Euratom, precum şi Cel mai înalt organism de conducere şi Consiliul de Miniştri al Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului . Astfel, instituțiile celor trei Comunități Europene (CECO, CEE și Euratom) au fuzionat într-una singură: o Comisie , un Consiliu de Miniștri și Parlamentul European . Acest tratat este văzut de unii drept adevăratul început al Uniunii Europene moderne.

În 2022, după invazia rusă a Ucrainei , Comisia Europeană a oprit participarea tuturor organizațiilor publice ruse la programele Euroatom [2] .

Note

1. ↑ Kashkin S. Yu., Kalinichenko P. A., Chetverikov A. O. Capitolul 1 // Introducere în dreptul Uniunii Europene: manual / Ed. Kashkina S. Yu. - a 3-a ed., revizuită. si suplimentare - M . : " Eksmo ", 2010. - S. 36. - ISBN 978-5-699-41527-4 .
2. ↑ Ucraina: UE este de acord cu cel de-al cincilea pachet de măsuri restrictive împotriva  Rusiei . Comisia Euporeană (8 aprilie 2022). Consultat la 8 aprilie 2022. Arhivat din original pe 9 aprilie 2022.

Link -uri

• Site-ul oficial al Euratom Arhivat pe 14 iunie 2008 la Wayback Machine
• Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice Arhivat 3 mai 2020 la Wayback Machine