Interpolare (textologie)

Interpolare (din lat.  interpolatio - schimbare, denaturare [1] ) - în paleografie , filologie și critica textuală , unul dintre tipurile de deteriorare a textului, inserarea unei origini ulterioare în orice text sau document care nu a existat niciodată în textul original și nu aparține textului autorului [2] . Ea poate fi realizată de un scrib sau traducător al textului sub forma unui singur cuvânt sau frază, inserată în mod arbitrar în text în timpul copierii ulterioare a manuscrisului sau a editării acestuia [3] .

În manuscrise

Interpolarea poate fi adăugată ca o explicație, o notă, dar poate fi inclusă și în scopuri frauduloase. Un exemplu al acestora din urmă sunt paragrafele falsificate și lucrările lui Pseudo-Isidore . Un alt exemplu sunt scrisorile lui Ignatie, purtătorul de Dumnezeu , care au fost falsificate în mod deliberat de apolinarieni , la trei secole după ce originalul a fost scris. În secolul al XIII-lea. o adaptare în proză a romanului cavaleresc medieval Tristan și Isolda (numit Tristan în proză) a fost adăugată unui alt roman, Căutarea Sfântului Graal ( ciclul Vulgatei ) pentru a încurca povestea căutării Sfântului Graal [4] .

Multe manuscrise antice au fost interpolate de-a lungul secolelor. Interpolările din text de cele mai multe ori nu aparțin autorului, dar uneori sunt preluate din alte locuri în operele aceluiași autor. Interpolările sunt uneori limitate la câteva cuvinte sau fraze, uneori la pagini întregi. Oamenii de știință sau cititorii care se considerau oameni de știință au inserat în text explicații gramaticale, explicative, istorice sau morale, încercând chiar să le dea o formă metrică pentru poeți, ceea ce este dovedit de numeroase versuri neautorizate (inserate, interpolate), de exemplu, Vergiliu . , Lucretius , Horace și alții mulți autori bine citiți. S-au adăugat, mai ales la începutul și la sfârșitul cărților, introduceri, critici, tranziții, precum, de exemplu, prefața la Personajele lui Teofrast , 4 versuri cu care încep manuscrisele Eneidei , epilogul Georgic și altele. Oratorii greci au completat documentele, actele, rezoluțiile care lipseau în original, iar cititorii medievali ai lui Hipocrate au introdus ceea ce ei considerau cele mai recente achiziții ale științei. Uneori, interpolările sunt explicate de interesele de partid, ca, de exemplu, în celebrul pasaj din Josephus Flavius , unde se adaugă fraze care sună ciudat în gura unui istoric evreu. Multe tipuri diferite de inserții au încercat de asemenea să introducă eretici în Evanghelie . Interpolarea ar trebui să fie distinsă de inserțiile involuntare, pe care scribii le fac uneori din remarcile din marginile unui manuscris etc., și acele inserții care sunt făcute de savanți pentru a explica texte care nu au fost complet păstrate ( conjectură ). Asemănător interpolărilor, reelaborarea textelor, care, de exemplu, printre atenieni, a suferit probabil cântecele lui Homer , ca și cântecele populare ale altor popoare. Astfel de revizuiri explică existența acelorași monumente în ediții lungi și scurte, cum ar fi, de exemplu, manuscrisele din „ Cuvintele lui Daniil Zatochnikul ”. În mâinile lui MacPherson , editorul așa-numitelor cântece Ossian , cântecele antice scoțiene trebuie să fi suferit aceeași revizuire .

În actele juridice

Statutul și documentele legale pot fi, de asemenea, interpolate în scopuri frauduloase .

Note

  1. ↑ Copie de arhivă interpolare din 12 octombrie 2020 la Wayback Machine // Dvoretsky I. Kh. Large Latin-Russian Dictionary.
  2. ↑ Interpolare // Kazahstan. Enciclopedia Națională . - Almaty: Enciclopedii kazahe , 2005. - T. II. — ISBN 9965-9746-3-2 .  (CC BY SA 3.0)
  3. ↑ Interpolare // Dicționar explicativ al limbii ruse / ed. D. N. Ushakova .

    INTERPOLARE a interpolării, g. (Interpolatio latină). 1. Inserare de origine ulterioară în unele. text care nu aparține autorului sau nu a existat în original (filol.). Există multe interpolări făcute de scribi în manuscrisele antice.
  4. ↑ Emmanuèle Baumgartner, „La préparation à la Queste del Saint Graal dans le Tristan en prose” în Norris Lacy, ed. Conjuncturi (Amsterdam: Rodopi, 1994), pp. 1-14, Fanni Bogdanow, „L'Invention du texte, intertextualité et le problème de la transmission et de la classification de manuscrits” România 111 (190): 121-40 și Janina P. Traxler, „The Use and Abuse of the Grail Quest" Tristania 15 (1994): 23-31. Gaston Paris, în 1897, a notat, de asemenea, interpolarea unui vers romantism despre Brunor în proza ​​Tristan .
  5. ↑ Lovyagin A. M. Interpolation // Encyclopedic Dictionary of Brockhaus and Efron  : în 86 de volume (82 de volume și 4 suplimentare). - Sankt Petersburg. , 1890-1907.

Literatură

  Accesați articolul Wikidata  Dicționare și enciclopedii
  • Rusă mare
  • Brockhaus și Efron
  • Micul Brockhaus și Efron