Un predicat ( lat. praedicatum „a declarat, a menționat, a spus”) este o afirmație făcută despre un subiect . Subiectul enunțului este acela despre care se face enunțul.
Un predicat în programare este o expresie care utilizează una sau mai multe valori cu un rezultat boolean .
Mai departe, în acest articol, cuvântul predicat este folosit în sensul formei propoziționale .
Un predicat ( -local , sau -ary ) este o funcție cu un set de valori (sau {fals, adevărat}) definit pe o mulțime . Astfel, fiecare set de elemente ale multimii este caracterizat fie ca „adevărat”, fie ca „fals”.
Un predicat poate fi asociat cu o relație matematică : dacă un tuplu aparține unei relații, atunci predicatul va returna 1. În special, un predicat cu un singur loc definește o relație de apartenență la o mulțime .
Un predicat este unul dintre elementele logicii de ordinul întâi și superior . Începând cu logica de ordinul doi , formulele pot fi cuantificate prin predicate.
Predicatul se numește identic adevărat și scriu:
dacă pe orice set de argumente evaluează la .
Predicatul se numește identic fals și scriu:
dacă pe orice set de argumente evaluează la .
Un predicat se numește satisfiabil dacă pe cel puțin un set de argumente ia valoarea .
Deoarece predicatele iau doar două valori, atunci li se aplică toate operațiile de algebră booleană , de exemplu: negație , implicație , conjuncție , disjuncție etc.
Notăm prin predicat relația de egalitate (“ ”), unde . În acest caz, predicatul va fi adevărat pentru toate egale și .
Un exemplu mai banal ar fi predicatul VIE pentru relația „ locuiește în orașul pe stradă ” sau IUBIRE pentru „ iubește ” pentru și îi aparține , unde setul este ansamblul tuturor oamenilor.
Un predicat este ceva care este afirmat sau negat despre subiectul unei judecăți.
Predicatele, ca și propozițiile, iau două valori: adevărat și fals, așa că li se aplică toate operațiile logicii propoziționale. Luați în considerare aplicarea operațiilor logice propoziționale la predicate folosind exemple de predicate cu un singur loc.
Conjuncția a două predicate A(x) și B(x) este un nou predicat care ia valoarea „adevărat” pentru acele și numai acele valori ale lui x din T pentru care fiecare dintre predicate ia valoarea „adevărat”, și ia valoarea „falsă” în toate celelalte cazuri. Mulțimea de adevăr T a unui predicat este intersecția mulțimilor de adevăr ale predicatelor A(x) -T1 și B(x) - T2, adică T = T1 ∩ T2. De exemplu: A(x): „x este un număr par”, B(x): „x este un multiplu al lui 3”. A(x) B(x) - „x este un număr par și x este un multiplu al lui 3”. Adică predicatul „x este divizibil cu 6”.
Disjuncția a două predicate A(x) și B(x) este un nou predicat care ia valoarea „fals” pentru acele și numai acele valori ale lui x din T pentru care fiecare dintre predicate ia valoarea „fals” și ia valoarea „adevărat” în toate celelalte cazuri. Regiunea de adevăr T a unui predicat este uniunea regiunilor de adevăr ale predicatelor A(x) - T1 și B(x) - T2, adică T = T1 ⋃ T2.
Negația predicatului A(x) este un nou predicat ¬A(x), care ia valoarea „adevărată” pentru acele și numai acele valori ale lui x din T pentru care predicatul A(x) ia valoarea „ false”, și ia valoarea „fals” dacă A(x) este adevărat.
Mulțimea de adevăr a predicatului x X este complementul T’ la mulțimea T din mulțimea X.
Implicația predicatelor A(x) și B(x) este un nou predicat care este fals pentru acele și numai acele valori ale lui x din T pentru care A(x) este adevărat și B(x) este fals și evaluează drept „adevărat” în toate celelalte cazuri. Ei au citit: „Dacă A(x), atunci B(x)”.
De exemplu. A(x): „Numărul natural x este divizibil cu 3”. B(x): „Un număr natural x este divizibil cu 4”, puteți face un predicat: „Dacă un număr natural x este divizibil cu 3, atunci este și divizibil cu 4”. Mulțimea de adevăr a unui predicat este unirea mulțimii de adevăr T2 a predicatului B(x) și complementul la mulțimea de adevăr T1 a predicatului A(x).
Dicționare și enciclopedii | |
---|---|
În cataloagele bibliografice |
|