Erdogan, Recep Tayyip

Versiunea actuală a paginii nu a fost încă examinată de colaboratori experimentați și poate diferi semnificativ de versiunea revizuită la 5 octombrie 2022; verificările necesită 8 modificări .

Recep Tayyip Erdogan
tur. Recep Tayyip Erdogan
Al 12-lea președinte al Republicii Turcia
din 28 august 2014
Şeful guvernului	Ahmet Davutoglu Binali Yildirim însuși
Vice presedinte	Fuat Oktay (din 2018)
Predecesor	Abdullah Gul
Al 36 -lea prim-ministru al Republicii Turcia
14 martie 2003  - 28 august 2014
Presedintele	Ahmet Necdet Sezer Abdullah Gul
Predecesor	Abdullah Gul
Succesor	Ahmet Davutoglu
Liderul Partidului Justiției și Dezvoltarii
din 21 mai 2017
Predecesor	Binali Yildirim
14 august 2001  - 27 august 2014
Predecesor	partid stabilit
Succesor	Ahmet Davutoglu
Primarul Istanbulului
27 martie 1994  - 6 noiembrie 1998
Predecesor	Nurettin Sözen
Succesor	Ali Mufit Gürtuna
Naștere	26 februarie 1954( 26.02.1954 ) [1] [2] (68 de ani) Kasimpasa , Beyoglu , Istanbul , Turcia
Tată	Ahmet Erdogan
Mamă	Tenzile Erdogan
Soție	Emine Erdogan
Copii	Sümeyye Erdogan , Bilal Erdogan , Esra Erdogan și Esra Erdogan
Transportul	AKP
Educaţie	Facultatea de Științe Economice și Administrative, Universitatea din Marmara [d] ( 1981 ) liceul imam-khatibov [d] Universitatea Marmara
Profesie	politician
Activitate	politică
Atitudine față de religie	Islamul sunnit
Autograf
Premii
Site-ul web	tccb.gov.tr ​​​(  tur.)
Serviciu militar
Ani de munca	1994 - prezent în.
Afiliere	Curcan
Rang	comandant șef
a poruncit	Forțele armate turcești
Fișiere media la Wikimedia Commons
Lucrează la Wikisource

Recep Tayyip Erdogan [3] ( tur . Recep Tayyip Erdoğan [reˈdʒep taːˈjip ˈerdoː.an] ; născut la 26 februarie 1954 [1] [2] , Kasimpasa , Istanbul , Turcia ) - om de stat și om politic turc al Turciei ( 2003) -2014), actualul al 12-lea președinte al Turciei din 28 august 2014 .

A câștigat alegerile prezidențiale din Turcia pe 10 august 2014 [4] , în 2018 a fost din nou ales președinte la alegerile anticipate din Turcia .

Biografie

Tineret

Recep Tayyip Erdogan s-a născut la 26 februarie 1954 în cartierul Kasimpasa din districtul Beyoglu din Istanbul , în familia unui lucrător de la paza de coastă de pe coasta Mării Negre. Familia lui cu Recep, în vârstă de un an, s-a mutat din Istanbul la Rize și s-a întors când Erdogan avea 13 ani. În august 2003, în timpul vizitei sale în Georgia, Erdogan ar fi vorbit despre originea sa ajariană și despre faptul că familia sa a migrat la Rize din Batumi [5] . Însă, în august 2014, Erdogan a negat fără îndoială orice origine ajariană sau armeană într-un interviu de televiziune [6] . În adolescență, a vândut limonadă și chifle pe străzile nesigure ale orașului [7] . În 1965, Erdogan a absolvit Școala Primară Piyale Pasha, iar în 1973 Liceul Religios Imam-Khatib din Istanbul [8] . Și-a primit diploma promovând examenele finale la Liceul Eyup.

În tinerețe, Erdogan a fost un fotbalist semi-profesionist pentru clubul local [9] [10] . Fenerbahce a vrut să-l semneze pe Recep, dar tatăl său a refuzat [11] . Stadionul Clubului de Fotbal Kasimpasa poartă numele lui.

În 1976, a devenit președintele filialei de tineret a Partidului Salvării Naționale din districtul Beyoglu din Istanbul, iar apoi, în același an, a condus filiala de tineret a partidului din Istanbul [8] . În acest timp (în 1978) s-a căsătorit cu Emina Gulbaran . Până în 1980, Erdogan a lucrat în organizațiile de transport din Istanbul. La 12 septembrie 1980, în țară a avut loc o lovitură de stat militară și toate partidele politice au fost interzise. În același an, șeful lui Erdogan de la consiliul de transport al orașului, un colonel în pensie, i-a ordonat să-și radă mustața, dar Recep a refuzat să facă acest lucru și, drept urmare, a fost concediat de la serviciu [7] . După lovitura militară, Erdogan a lucrat ca manager în sectorul privat. În 1981, a absolvit Facultatea de Științe Economice și Comerciale , Universitatea Marmara .

În 1984, Recep Tayyip Erdogan a devenit președinte al filialei Beyoglu a Partidului pentru Bunăstare, iar în 1985, președinte al filialei din Istanbul a partidului, precum și membru al consiliului suprem de conducere al partidului [8] . Părerile sale politice au fost foarte influențate de fondatorul „islamului politic” Necmettin Erbakan [12] [13] .

Cariera politica

În 1994 a fost ales primar al Istanbulului. În 1996, Partidul bunăstării a participat la coaliția islamică de guvernământ, dar după lovitura de stat militară din 1997, a fost interzis.

În același an, la Siirt , Erdogan a citit o poezie scrisă de Ziya Gökalp , un pan-turcist activ la începutul secolului al XX-lea [14] . Versiunea poeziei citite de Erdogan conținea rândurile: „Moscheile sunt barăcile noastre, cupolele sunt coifurile noastre, minaretele  sunt baionetele noastre și credincioșii sunt soldații noștri” [15] , aceste rânduri au lipsit în versiunea originală. Potrivit lui Erdogan, versiunea poeziei pe care a citit-o a fost aprobată de Ministerul Educației și publicată în cărți [16] . El a fost găsit vinovat de încălcarea articolului 312 din Codul penal turc „incitare la violență și ură religioasă sau rasială” [17] și condamnat la o pedeapsă de zece luni de închisoare. Erdogan a depus un recurs pentru a înlocui pedeapsa închisorii cu o amendă. A fost refuzat, dar termenul a fost redus la 120 de zile [18] . Erdogan a fost în închisoare între 24 martie și 27 iulie 1999 [19] . Din cauza acestui caz, a fost nevoit să demisioneze din funcția de primar. De asemenea, lui Erdogan i s-a interzis să se angajeze în activități politice și nu a putut participa la alegerile parlamentare [20] .

În iulie 2001, Erdogan a înființat Partidul Justiției și Dezvoltării , care a câștigat alegerile parlamentare din noiembrie 2002. Prezența antecedentelor penale l-a împiedicat pe Erdogan să devină prim-ministru, dar după demararea operațiunii împotriva Irakului, elita turcă, condusă de Statele Unite , a acceptat să schimbe legile, iar Erdogan a condus guvernul (în 2002-2003 guvernul). a fost condus de slujbașul lui Erdogan, Abdullah Gul ). Turcia a decis să trimită trupe în nordul Irakului, unde locuiesc kurzii . Erdogan este un susținător al intrării Turciei în Uniunea Europeană .

În 2005, el a susținut Alianța Civilizațiilor , o inițiativă a premierului spaniol José Luis Rodríguez Zapatero , menită să reducă fricțiunile dintre lumea occidentală și cea islamică.

În 2009, a participat la Forumul Economic Mondial de la Davos , unde l-a criticat aspru pe președintele Shimon Peres , care a apărat poziția Israelului în timpul operațiunii Plumb turnat în Fâșia Gaza [21] .

În iulie 2009, în timp ce participa la summitul G-8 de la L'Aquila , el a condamnat aspru China pentru suprimarea demonstrației uigure de la Urumqi , folosind un limbaj puternic:

„ Genocidul a fost comis practic împotriva uigurilor ” [22]

La 30 septembrie 2012, premierul turc Recep Tayyip Erdogan a declarat că Partidul său Justiție și Dezvoltare a devenit un model pentru toți musulmanii la congresul acestui partid islamic conservator [23] . Erdogan a fost reales lider al partidului de guvernământ [24] .

La 10 august 2014, Erdogan a câștigat primele alegeri prezidențiale directe din țară și a preluat mandatul pe 28 august 2014. Ministrul turc de externe Ahmet Davutoglu, care a fost ales lider al Partidului Justiție și Dezvoltare de guvernământ pe 21 august, a devenit noul prim-ministru după plecarea lui Erdogan [25] . A făcut prima sa vizită străină ca președinte în Republica Turcă a Ciprului de Nord [26] .

Profesorul David Graeber în ianuarie 2016 notează că „în ultimii 3-4 ani, țara a trecut printr-o schimbare bruscă către autoritarism... Se pare că Erdogan caută o schimbare a formei de guvernare într-una prezidențială, în care el va fi un dictator de facto și va putea să vă consolideze ferm puterea. Mulți oameni din Turcia vorbesc despre asta” [27] .

La 18 august 2018, în cadrul celui de-al 6-lea congres al Partidului Justiției și Dezvoltarii, aflat la guvernare, la Ankara , cu sprijinul a 1380 de delegați, a fost reales în fruntea partidului [28] [29] .

Tentativă de lovitură de stat militară în Turcia (2016)

Între 15 iulie și 16 iulie 2016, o parte din armata turcă a făcut o tentativă de lovitură de stat în Turcia , care s-a încheiat cu eșec. Erdogan l-a învinuit pe predicatorul american Gülen pentru organizarea loviturii de stat . În timpul loviturii de stat, Erdogan a scăpat cu greu de moarte din mâna putschiștilor din Marmaris , de unde a reușit să zboare la Istanbul , cu puțin timp înainte de asaltarea hotelului , doi dintre gardienii săi au fost uciși. În total, 238 de persoane au murit în timpul rebeliunii, iar alte 3.000 au fost rănite. La jumătate de lună de la rebeliune, numărul total al deținuților sub acuzația de implicare în Turcia a ajuns la 26 de mii de persoane, 2839 de militari erau în închisoare, 29 de colonei au fost suspendați din serviciu, inclusiv 5 generali.[ specificați ] . Pașapoartele a 75.000 de persoane au fost anulate [30] . După înăbușirea loviturii de stat, Erdogan a început să insiste asupra restabilirii pedepsei cu moartea în Turcia, ceea ce a provocat un conflict cu Uniunea Europeană , pierderea perspectivelor de aderare la UE, precum și abolirea regimului fără vize între UE și Turcia [31] .

Politica internă

Conflict kurd

În 2009, Erdogan a anunțat că intenționează să pună capăt conflictului turco-kurd , care se desfășoară din anii 1980 și a ucis zeci de mii de oameni. În cadrul acestui plan, susținut de Uniunea Europeană, sfera de aplicare a limbii kurde va fi extinsă. De exemplu, poate fi folosit în mass-media și în timpul campaniilor politice. Numele kurde vor fi, de asemenea, returnate orașelor redenumite anterior în maniera turcească [32] . Pe 23 noiembrie 2011, vorbind la televizor, Erdogan și-a cerut scuze pentru masacrul de la Dersim  , un masacru comis în anii 1930, în timpul căruia zeci de mii de Zaza și Alevi au fost uciși de trupele turce [33] .

Erdogan a folosit o viziune musulmană asupra națiunii , bazată pe valori religioase comune , care ar trebui să unească kurzi și turci sub o identitate națională comună. În timpul unei vizite istorice la Diyarbakir a liderului guvernului regional autonom al Kurdistanului (KRG) din nordul Irakului, Masoud Barzani , Erdoğan a dezvăluit ce a vrut să spună prin „națiune”:

„ Respingerea, negarea și asimilarea s-au încheiat cu guvernul nostru. Pot numi un turc un turc, un kurd un kurd, un Laz „fratele meu Laz”. Suntem o singură națiune cu toate aceste diferențe. În acest concept, în conceptul de națiune, sunt turci, kurzi, lazi, circasieni ; un popor întreg. Și frații mei, această națiune are un singur steag. Un steag... Nu avem nevoie de alte steaguri... Vă iubesc pe toți pentru numele lui Dumnezeu, nu pentru că sunteți turc, kurd sau laz sau cutare sau cutare. Te iubesc tocmai pentru că te-a creat și pe tine Dumnezeu care m-a creat. » [34] (16 noiembrie 2013)

Opinii despre genocidul armean

Erdogan a declarat în repetate rânduri că Turcia va recunoaște uciderea a un milion și jumătate de armeni drept genocid numai după ce va fi efectuată o investigație de către o comisie mixtă turco-armeană, care ar trebui să includă istorici, arheologi, politologi și alți experți [35] [ 36] .

În decembrie 2008, Erdogan a condamnat campania „ Iartă-ne ” a inteligenței turcești, care urmărea să atragă atenția asupra problemei genocidului armean, care este tăcut în Turcia. Erdogan a declarat:

„ Nu înțeleg și nu susțin această campanie. Nu am comis o crimă, așa că nu avem de ce să ne cerem scuze " [37]

Erdogan adoptă o poziţie similară cu privire la genocidul grecilor pontici . În mai 2006, el a condamnat deschiderea la Salonic a unui nou monument dedicat sutelor de mii de victime ale acestei crime [38] .

Pe 3 septembrie 2022, la un miting din orașul turc Samsun, vorbind despre tensiunile cu Grecia, Erdogan a spus:

„Hei greci! Dacă nu te oprești, te va costa scump. Pentru Grecia, avem o singură sugestie: nu uitați de Izmir !” [39]

Economie

În 2002, Erdogan a moștenit economia turcă , care abia începea să-și revină din recesiunea care a urmat reformelor lui Kemal Dervis [40] . Erdogan l-a susţinut pe ministrul de Finanţe Ali Babacan în asigurarea politicilor macroeconomice . Erdogan a căutat să atragă mulți investitori străini în țară. Investițiile în economia turcă între 2002 și 2012 au generat o creștere cu 64% a PIB-ului real și o creștere cu 43% a PIB-ului pe cap de locuitor. Au fost declarate public cifre semnificativ mai mari, care nu au luat în considerare inflația dolarului american între 2002 și 2012 [41]

Educaţie

Erdogan a majorat bugetul Ministerului Educației de la 7,5 miliarde de lire în 2002 la 34 de miliarde de lire în 2011, ceea ce a reprezentat cea mai mare parte din bugetul național alocat unui singur minister [42] . Învățământul obligatoriu a fost extins de la opt la doisprezece ani [43] . În 2003, guvernul turc, împreună cu UNICEF , a lansat o campanie numită „Școala pentru fete!” ( tur . Haydi Kızlar Okula! ). Scopul acestei campanii a fost acela de a reduce decalajul de gen în școala primară, oferind educație de bază de calitate pentru toate fetele, în special în sud-estul Turciei [44] .

În 2005, Parlamentul turc a acordat o amnistie studenților expulzați din universități înainte de 2003. Amnistia a fost aplicată studenților concediați din motive academice sau disciplinare [45] . În 2004, manualele au devenit gratuite, iar din 2008, fiecare provincie din Turcia are propria sa universitate [46] . În timpul mandatului lui Erdogan ca prim-ministru, numărul universităților din Turcia aproape sa dublat, de la 98 în 2002 la 186 în octombrie 2012 [47] .

reforma constitutionala

Pe 16 aprilie 2017, în Turcia a avut loc un referendum constituțional , care a ridicat problema aprobării a 18 amendamente la Constituția Turciei . Amendamentele prevăd o tranziție către o republică prezidențială și o întărire corespunzătoare a puterii prezidențiale, precum și o creștere a numărului de deputați parlamentari și o reformă a Consiliului Suprem al Judecătorilor și Procurorilor. Conform rezultatelor referendumului, peste 51% din electorat a votat pentru amendamentele [48] .

Amendamentele trebuiau să intre în vigoare după noile alegeri prezidențiale și parlamentare, care erau programate pentru 3 noiembrie 2019, dar pe 18 aprilie 2018, Erdogan a programat alegeri prezidențiale și parlamentare anticipate în țară pentru 24 iunie 2018 [49] . Potrivit rezultatelor alegerilor, Erdogan a primit peste 52% din voturi, iar AKP condus de el a primit  majoritatea în parlament.

Politica externa

Erdogan este unul dintre fondatorii „ Alianței Civilizațiilor ”. Inițiativa de a-l crea a fost propusă de prim-ministrul Spaniei, José Luis Rodriguez Zapatero , la cea de-a 59-a Adunare Generală a Națiunilor Unite din 2005. Scopul inițiativei este intensificarea acțiunii internaționale împotriva extremismului prin stabilirea dialogului și interacțiunii interetnice, interculturale și interreligioase. Alianța acordă o atenție deosebită reducerii fricțiunilor dintre lumea occidentală și cea islamică.

Uniunea Europeană

Ziarul European Voice l-a numit pe Erdogan „europeanul anului 2004” pentru reformele efectuate în țara sa [50] La 3 octombrie 2005 au început negocierile oficiale privind aderarea Turciei la UE [51] . Negocierile privind posibila aderare a Turciei la UE au fost înghețate în 2009 și 2010, când porturile turcești au fost închise navelor cipriote. În plus, respectarea drepturilor și libertăților fundamentale rămâne o problemă pentru Turcia care împiedică aderarea la UE [52] .

Rusia

Timp de secole, Turcia și Rusia au fost rivale pentru dominația în regiune. Astăzi, în relațiile dintre cele două țări predomină mai degrabă principiul cooperării decât al concurenței. În 2002, cifra de afaceri comercială între Turcia și Rusia a depășit 5 miliarde de dolari SUA. Până la sfârșitul anului 2011, aceste cifre crescuseră la 32 de miliarde de dolari.

În decembrie 2004, președintele rus Vladimir Putin a efectuat o vizită în Turcia. Aceasta a fost prima vizită prezidențială din istoria relațiilor moderne ruso-turce. Vizita anterioară a fost efectuată de președintele Prezidiului Sovietului Suprem al URSS Nikolai Podgorny în 1972.

În noiembrie 2005, Putin a participat la inaugurarea gazoductului Blue Stream construit în comun în Turcia [53] .

După o succesiune de vizite la nivel înalt, unele probleme bilaterale importante au ieșit în prim-plan. Ambele țări consideră ca obiectiv principal realizarea „cooperării multidimensionale”, în special în domeniile energiei, transporturilor și armatei.

La 12 mai 2010, Ankara și Moscova au semnat 17 acorduri pentru dezvoltarea cooperării în domeniul energetic și în alte domenii, inclusiv acorduri privind construcția primei centrale nucleare turcești și sprijin pentru întreprinderile responsabile de conducta de petrol care merge de la Marea Neagră la Marea Mediterană. .

Liderii celor două țări au semnat și un acord privind un regim fără vize pentru turiști. Turiștii vor putea rămâne în țară fără viză până la 60 de zile.

Potrivit Bloomberg, în august 2022, într-un moment „critic” pentru Erdogan, președintele rus Vladimir Putin i-a venit în ajutor. În special, aceasta înseamnă o renunțare parțială la decontările în dolari la importul de mărfuri turcești. Un acord în acest sens a fost ajuns la o întâlnire a celor două state la Soci. Potrivit Bloomberg, acest refuz ajută la stabilizarea ratei de scădere a lirei locale, iar aceasta este o „uriașă binecuvântare” pentru liderul turc, întrucât ratingurile sale s-au apropiat de cel mai scăzut nivel istoric, într-un moment în care alegerile sunt mai puțin de un an. departe [54] .

La 7 septembrie 2022, la o întâlnire cu președintele sârb Aleksandar Vucic, Recep Tayyip Erdogan a condamnat politica față de Rusia. „Declar în mod deschis eroarea poziției Occidentului. Pentru că există acțiuni ale Occidentului bazate pe provocarea partidelor.” - a spus el, adăugând că armele furnizate Ucrainei sunt gunoaie. Erdogan a mai atins subiectul crizei energetice din Europa: „Rusia a oprit livrările de gaze, iar prețurile în Europa au crescut vertiginos. Acum peste tot caută modalități de a depăși sezonul de iarnă. De ce nu te-ai gândit la asta înainte? La urma urmei, Rusia are o resursă importantă în mâinile sale.” – a spus președintele Turciei [55] .

Incidentul din jurul aeronavei Su-24 doborâte

Pe 24 noiembrie 2015, un avion de luptă turc a doborât un Su-24 rusesc pe cerul deasupra Siriei , pilotul Oleg Peshkov a fost ucis în timpul ejecției. După aceea, Rusia a impus sancțiuni Turciei și a anulat regimul fără vize [56] . Pe 27 iunie 2016, Erdogan, într-un mesaj către președintele Putin, și-a exprimat profunde condoleanțe pentru moartea pilotului și și-a cerut scuze familiei sale. Unele mass-media interpretează în mod eronat acest episod ca o scuză oficială pentru doborârea avionului [57] [58] [59] . După o convorbire telefonică între Erdogan și Putin, liderul rus a dispus eliminarea restricțiilor administrative pentru turiștii care vizitează Turcia și reluarea cooperării în sfera comercială și economică [60] .

Acuzații de susținere a terorismului

Pe 2 decembrie 2015, Ministerul rus al Apărării a depus acuzații că Recep Tayyip Erdogan și familia sa au fost implicați în extracția și transportul ilegal de petrol sirian și irakian produs de Statul Islamic către Turcia . În plus, departamentul l-a acuzat pe Erdogan că vinde arme și muniție, precum și că acordă sprijin financiar teroriştilor [61] .

Pe 26 martie 2016, The Guardian a obținut o transcriere a unei conversații dintre regele Abdullah al II-lea al Iordaniei și parlamentari americani. Monarhul a spus că „faptul că teroriştii se îndreaptă spre Europa face parte din politica turcă”. Regele a mai afirmat că Erdogan „crede că problemele regiunii sunt rezolvate prin metodele islamismului radical” [62] .

Premii

Premii ale țărilor străine

Țară	data	Răsplată		Scrisori
Consiliul Musulman din Caucaz	-	Cavaler al Ordinului „Sheikh ul-Islam”
Rusia	2006 [63]	Medalia „În amintirea a 1000 de ani de la Kazan”
Pakistan	26 octombrie 2009	Comandant al Ordinului Pakistanului clasa I		NPk
Republica Kosovo	4 noiembrie 2010	Medalia de aur a Independenței
Georgia	18 mai 2010 [64]	Cavaler al Ordinului Lână de Aur
Niger	9 ianuarie 2011	Cavaler de Mare Cruce a Ordinului Național al Nigerului
Kârgâzstan	28 ianuarie 2011 [65] [66]	Cavaler al Ordinului „Danaker”
Kazahstan	11 octombrie 2012 [67]	Cavaler al Ordinului Vulturul de Aur
Azerbaidjan	2 septembrie 2014 [68]	Cavaler al Ordinului Heydar Aliyev
Afganistan	25 octombrie 2014	Cavaler al Ordinului Ghazi Amanullah Khan
Somalia	25 ianuarie 2015 [69]	Comandant al Lanțului Ordinului Steaua Somaliei
Albania	13 martie 2015 [70]	Cavaler al Ordinului Drapelului de Stat
Belgia	5 octombrie 2015 [71]	Cavaler de Mare Cruce a Ordinului Leopold I
coasta de Fildes	29 februarie 2016	Cavaler de Mare Cruce a Ordinului de Merit al Coastei de Fildeș
Guineea	3 martie 2016 [72]	Cavaler de Mare Cruce a Ordinului Național de Merit
Madagascar	25 ianuarie 2017 [73]	Cavaler de Mare Cruce clasa a II-a a Ordinului Național din Madagascar
Bahrain	20 februarie 2017 [74]	Comandant al Lanțului Ordinului Sheikh Isa ibn Salman Al Khalifa
Kuweit	21 martie 2017 [75]	Cavaler al Lanțului Ordinului lui Mubarak cel Mare
Sudan	24 decembrie 2017	Cavaler al lanțului Ordinului de Onoare
Tunisia	27 decembrie 2017	Cavaler Mare Panglică a Ordinului Republicii
Senegal	1 martie 2018	Cavaler de Mare Cruce a Ordinului Leului
Mali	2 martie 2018	Marea Cruce a Ordinului Național din Mali
Moldova	17 octombrie 2018 [76] [77]	Cavaler al Ordinului Republicii
Găgăuzia	19 octombrie 2018 [78]	Cavaler al Ordinului „Gagauz Yeri”
Paraguay	2 decembrie 2018	Cavaler al Lanțului Ordinului de Merit
Venezuela	3 decembrie 2018	Cavaler al Marii Panglici a Ordinului Eliberatorului
Ucraina	15 octombrie 2020 [79]	Cavaler al Ordinului Prințului Iaroslav cel Înțelept, clasa I
Turkmenistan	29 noiembrie 2021 [80]	Cavaler al Ordinului „Pentru contribuția la dezvoltarea cooperării”
Malaezia	2022	Cavaler al Ordinului Coroana Regatului		DMN
Kazahstan	11 octombrie 2022 [81] [82]	Cavaler al Ordinului „Dostyk” gradul I

În 2020, Recep Tayyip Erdogan a primit premiul Ig Nobel pentru Medicină „pentru că a folosit pandemia COVID-19 pentru a învăța lumea că politicienii au un impact mai mare asupra vieții și morții decât oamenii de știință și medicii” [83] . Împreună cu el, președintele rus Vladimir Putin , președintele SUA Donald Trump , președintele belarus Alexander Lukașenko , președintele brazilian Jair Bolsonaro , premierul britanic Boris Johnson , președintele turkmen Gurbanguly Berdimuhamedov , președintele mexican Andres Manuel Lopez Obrador au fost numiți laureați .

titluri onorifice

Țară	data	Răsplată		Scrisori
Iran Teheran	- [84]	Cetăţean de onoare al Teheranului
Rusia	2011 [85]	Doctor onorific al MGIMO
Turkmenistan	2014 [86]	Profesor onorific al OMI al Ministerului Afacerilor Externe al Turkmenistanului

• În onoarea lui Erdogan, un stadion multisport din Kasimpasa  , un cartier din Istanbul , poartă numele .
• În 2004, i s-a acordat Premiul Quadriga cu mențiunea „Podul respectului” [87] .
• În 2010, a primit Premiul Internațional Regele Faisal pentru slujirea islamului.
• În 2010, a fost distins cu Premiul Internațional Gaddafi pentru Drepturile Omului .

La sfârșitul lunii decembrie 2019, ziarul britanic Financial Times l-a inclus pe Erdogan în lista sa publicată de 50 de persoane care „au definit chipul deceniului” [88] [89] .

Note

1. ↑ 1 2 Recep Tayyip Erdoğan // Enciclopedia Brockhaus  (germană) / Hrsg.: Bibliographisches Institut & FA Brockhaus , Wissen Media Verlag
2. ↑ 1 2 Recep Tayyip Erdogan // Munzinger Personen  (germană)
3. ↑ O variantă similară cu pronunția turcă este Erdoan (vezi Cum se pronunță Recep Tayyip Erdoğan Arhivat 29 septembrie 2021 la Wayback Machine ).
4. ↑ Prim-ministrul turc Recep Tayyip Erdogan a câștigat primele alegeri prezidențiale directe din Turcia . Preluat la 11 august 2014. Arhivat din original la 13 august 2014. (nedefinit)
5. ↑ Erdogan joacă la bază disprețuind armenii . Arhivat din original pe 19 februarie 2015.
6. ↑ „Armenia” este o insultă? Prim-ministrul Turciei pare să gândească așa. , The Washington Post  (6 august 2014). Arhivat din original pe 17 octombrie 2014. Preluat la 27 noiembrie 2014.
7. ↑ 1 2 Recep Tayyip Erdogan: un portret politic . Serviciul rusesc BBC (4 noiembrie 2002). Preluat la 21 ianuarie 2017. Arhivat din original la 25 noiembrie 2017. (nedefinit)
8. ↑ 1 2 3 Povestea vieții  . Site-ul oficial al AK Parti. Preluat la 29 august 2008. Arhivat din original la 4 iulie 2007.
9. ↑ Povestea vieții . Site-ul oficial al AK Parti . Preluat la 29 august 2008. Arhivat din original la 29 septembrie 2011. (nedefinit)
10. ↑ Recep Tayyip Erdoğan , Britannica Online Encyclopedia , < http://www.britannica.com/EBchecked/topic/913988/Recep-Tayyip-Erdogan > . Consultat la 29 august 2008. . Arhivat pe 15 aprilie 2010 la Wayback Machine 
11. ↑ Fenerbahçe Erdoğan'ı transfer etmek istemiş  (tur.) . Milliyet (1 aprilie 2013). Preluat la 9 iulie 2013. Arhivat din original la 25 mai 2013.
12. ↑ Erbakan a revenit la „politica mare” . IslamNews (18 octombrie 2010). Preluat la 21 ianuarie 2017. Arhivat din original la 2 februarie 2017. (nedefinit)
13. ↑ A murit fondatorul islamului politic turc . IslamNews (27 februarie 2011). Preluat la 21 ianuarie 2017. Arhivat din original la 2 februarie 2017. (nedefinit)
14. ↑ Walter Mayr . Puternicul prim-ministru al Turciei: Cine îl poate provoca pe Erdogan? , Der Spiegel  (16 iulie 2007). Arhivat din original pe 4 martie 2012. Preluat la 3 decembrie 2014.
15. ↑ Liderul carismatic pro-islamic al Turciei  (4 noiembrie 2002). Arhivat din original pe 30 octombrie 2019. Preluat la 23 iulie 2006.
16. ↑ Sontag, Deborah . Experimentul Erdogan , The New York Times  (11 mai 2003). Arhivat din original pe 29 noiembrie 2014. Preluat la 3 decembrie 2014.
17. ↑ Erdoğan'a ceza şoku  (tur.)  (22 Nisan 1998). Arhivat din original pe 31 mai 2009. Recuperat la 3 februarie 2007.
18. ↑ Erdogan merge la închisoare , Hurriyet  (27 martie 1999). Arhivat din original pe 20 aprilie 2017. Preluat la 3 mai 2017.
19. ↑ Shambayati, Hootan. A Tale of Two Primas: Courts and Politics in Iran and Turkey  (engleză)  // International Journal of Middle East Studies  : jurnal. - Cambridge University Press, 2004. - Mai ( vol. 36 , nr. 2 ). - P. 253-275 .
20. ↑ Profil: Recep Tayyip Erdogan , Al Jazeera  (27 mai 2011). Arhivat din original pe 5 iunie 2017. Preluat la 3 mai 2017.
21. ↑ Înfrângere între Peres și Erdogan în Davos . Data accesului: 25 martie 2009. Arhivat din original pe 4 februarie 2009. (nedefinit)
22. ↑ Prim-ministrul turc: Genocidul a fost comis împotriva uigurilor musulmani Arhivat 12 iulie 2009 la Wayback Machine , News.Bakililar.az , 11 iulie 2009
23. ↑ Erdogan consideră partidul său un exemplu pentru toți musulmanii . Consultat la 1 octombrie 2012. Arhivat din original pe 3 octombrie 2012. (nedefinit)
24. ↑ Prim-ministrul turc Erdogan reales lider al partidului de guvernământ . Premierul turc Recep Tayyip Erdogan a fost reales lider la cel de-al 4-lea Congres al Partidului Justiției și Dezvoltarii (AKP) de guvernământ, desfășurat duminică la Ankara . RIA Novosti (30 septembrie 2012) . Preluat la 21 ianuarie 2017. Arhivat din original la 2 februarie 2017. (nedefinit)
25. ↑ ITAR-TASS: Panorama internațională - Ministrul de externe Ahmet Davutoglu a devenit candidat la funcția de prim-ministru al Turciei . Preluat la 24 august 2014. Arhivat din original la 22 august 2014. (nedefinit)
26. ↑ Resmî Diplomatik İlişkiler Sürecini Kuzey Kıbrıs'tan Başlatıyoruz . Preluat la 1 septembrie 2014. Arhivat din original la 18 mai 2015. (nedefinit)
27. ↑ Expert: Recep Tayyip Erdogan a suprimat presa de opoziție, iar acum a preluat oamenii de știință . Preluat la 27 ianuarie 2016. Arhivat din original la 26 noiembrie 2020. (nedefinit)
28. ↑ Agenția Anadolu . Ankara găzduiește cel de-al 6-lea congres al Partidului Justiției și Dezvoltarii, aflat la guvernare, din Turcia . Arhivat din original pe 20 august 2018. Preluat la 20 august 2018.
29. ↑ Korrespondent.net . Erdogan a fost reales ca lider al partidului de guvernământ din Turcia  (rusă) . Arhivat din original pe 19 august 2018. Preluat la 20 august 2018.
30. ↑ Rosbusinessconsulting, 4 august 2016. Numărul deținuților după rebeliunea din Turcia a crescut la 26 de mii de persoane . Preluat la 3 august 2016. Arhivat din original la 3 august 2016. (nedefinit)
31. ↑ Vesti, 19 iulie 2016. Erdogan, într-un interviu pentru CNN, a povestit că aproape a murit în timpul loviturii de stat . Preluat la 27 iulie 2016. Arhivat din original la 22 iulie 2016. (nedefinit)
32. ↑ Arsu, Sebnem . Turcia intenționează să ușureze restricțiile asupra kurzilor și să ajute la sfârșitul deceniilor de conflict , New York Times  (13 noiembrie 2009). Arhivat din original pe 22 mai 2013. Recuperat la 17 noiembrie 2009.
33. ↑ Turcia își cere scuze pentru uciderea a mii de kurzi în anii 1930  (24 noiembrie 2011). Arhivat din original pe 23 noiembrie 2011. Preluat la 24 noiembrie 2011.
34. ↑ Cenk Saraçoğlu, Özhan Demirkol. Discursul naționalismului și politicii externe în Turcia sub regula AKP: geografie, istorie și identitate națională  (engleză)  // British Journal of Middle Eastern Studies. - 2015. - Vol. 42 , iss. 3 . — P. 309 .
35. ↑ O conversație cu Recep Tayyip Erdogan . Consiliul pentru Relații Externe (27 septembrie 2007). Preluat la 29 iulie 2012. Arhivat din original la 30 mai 2012. (nedefinit)
36. ↑ Prim-ministrul turc vorbește despre genocidul armean . YouTube (9 februarie 2008). Preluat la 6 ianuarie 2016. Arhivat din original la 11 octombrie 2021. (nedefinit)
37. ↑ Tait, Robert . Premierul turc respinge scuzele pentru presupusul genocid armean  (18 noiembrie 2008). Arhivat din original pe 9 martie 2012. Preluat la 1 iulie 2011.
38. ↑ Erdogan Pressures Karamanlis on Pontic Genocide Memorial Arhivat 21 august 2016 la Wayback Machine (15 mai 2006)
39. ↑ Erdogan a cerut Greciei să învețe din istoria relațiilor cu Turcia . TASS (3 septembrie 2022). (Rusă)
40. ↑ Modelul turc de guvernare . Canadieni pentru justiție și pace în Orientul Mijlociu (martie 2012). Data accesului: 28 noiembrie 2015. Arhivat din original pe 24 martie 2012. (nedefinit)
41. ↑ Rodrik , Dani Cât de bine a mers economia turcă în ultimul deceniu (20 iunie 2013). Consultat la 28 noiembrie 2015. Arhivat din original la 8 decembrie 2015. (nedefinit)
42. ↑ Haberi Yazdir . Bir numaralı bütçe Eğitim'e  (tur.)  (Ağustos 31 2008). Arhivat din original pe 7 decembrie 2014. Consultat la 30 noiembrie 2015.
43. ↑ Învățământul obligatoriu va fi majorat la 12 ani în Turcia  (5 ianuarie 2012). Arhivat din original pe 24 decembrie 2013. Consultat la 30 noiembrie 2015.
44. ↑ Haydi KIzlar Okula! Campania de educație a fetelor din Turcia (link indisponibil) . UNICEF. Consultat la 30 noiembrie 2015. Arhivat din original pe 4 aprilie 2009. (nedefinit) 
45. ↑ Amnesty For University Students  (24 februarie 2005). Arhivat din original pe 8 decembrie 2015. Consultat la 30 noiembrie 2015.
46. ↑ Üniversitesiz il kalmadı  (tur.)  (23 mai 2008). Arhivat din original pe 24 decembrie 2013. Consultat la 30 noiembrie 2015.
47. ↑ Şahin: Üniversite Sayısı 186'ya Ulaştı haberi  (tur.) . Haberler.com (3 octombrie 2012). Consultat la 30 noiembrie 2015. Arhivat din original la 5 martie 2016.
48. ↑ Zheltov M.V. Referendumul constituțional în Turcia: ascensiunea Sultanatului Erdogan . InterIzbirkom. Portal analitic despre alegeri din lume (19 mai 2017). Preluat la 19 mai 2017. Arhivat din original la 24 februarie 2020. (nedefinit)
49. ↑ Erdogan cere alegeri prezidențiale anticipate . Consultat la 19 aprilie 2018. Arhivat din original pe 18 aprilie 2018. (nedefinit)
50. ↑ Tümü, Haberin Erdoğan, numit Europeanul Anului . NTV-MSNBC (1 decembrie 2004). Consultat la 29 noiembrie 2015. Arhivat din original pe 6 ianuarie 2014. (nedefinit)
51. ↑ Extinderea UE trecut, prezent și viitor , BBC News  (6 noiembrie 2008). Arhivat din original pe 27 august 2010. Preluat la 29 noiembrie 2015.
52. ↑ Turcia 2012 Raport de progres . Comisia Europeană (10 octombrie 2012). Consultat la 28 noiembrie 2015. Arhivat din original la 10 aprilie 2016. (nedefinit)
53. ↑ Relațiile Turcia-Rusia , euractiv.com  (17 noiembrie 2005). Arhivat din original pe 15 iulie 2017. Preluat la 29 noiembrie 2015.
54. ↑ Erdogan primește un impuls în timp util de la Putin , Bloomberg.com  (8 august 2022). Preluat la 10 august 2022.
55. ↑ Erdogan a condamnat politica Occidentului față de Rusia și a numit armele furnizate Ucrainei „fie vechi” . Meduza . Preluat: 8 septembrie 2022. (Rusă)
56. ↑ Rusia a răspuns Turciei pentru avionul doborât cu măsuri economice . Preluat la 2 decembrie 2015. Arhivat din original la 27 noiembrie 2020. (nedefinit)
57. ↑ Erdogan își cere scuze lui Putin pentru că a doborât Su-24 . Rosbusinessconsulting (27 iunie 2016). Consultat la 27 iunie 2016. Arhivat din original pe 27 iunie 2016. (nedefinit)
58. ↑ Recep Tayyip Erdogan: „Îmi pare rău” . Izvestia (27 iunie 2016). Preluat la 1 august 2016. Arhivat din original la 16 august 2016. (nedefinit)
59. ↑ Spun: „Îmi pare rău”: a fost publicat textul mesajului lui Erdogan către Putin . Viața (27 iunie 2016). Preluat la 1 august 2016. Arhivat din original la 28 iunie 2016. (nedefinit)
60. ↑ Rusia va ridica restricțiile pentru turiștii care vizitează Turcia . Rosbusinessconsulting (29 iunie 2016). Consultat la 29 iunie 2016. Arhivat din original pe 29 iunie 2016. (nedefinit)
61. ↑ Ministerul rus al Apărării: Conducerea Turciei este implicată în primirea ilegală de petrol sirian de la IS . Preluat la 2 decembrie 2015. Arhivat din original la 5 decembrie 2015. (nedefinit)
62. ↑ Guardian: Regele Iordaniei vorbește despre rolul Turciei în atacurile teroriste din Europa . Preluat la 26 martie 2016. Arhivat din original la 7 aprilie 2016. (nedefinit)
63. ↑ Ministrul rus de externe Serghei Lavrov (L) i-a acordat premierului turc Tayyip Erdogan (R) Medalia Statului Rus în timpul unei întâlniri la Ankara, 1 iunie 2006 . Preluat la 16 ianuarie 2017. Arhivat din original la 5 martie 2018. (nedefinit)
64. ↑ Saakashvili i-a acordat lui Erdogan Ordinul Lână de Aur (link inaccesibil) . Consultat la 12 iunie 2010. Arhivat din original pe 21 mai 2010. (nedefinit) 
65. ↑ pentru marea sa contribuție la aprofundarea cooperării kârgâz-turce, la întărirea prieteniei dintre cele două popoare Decretul președintelui Republicii Kârgâzești din 28 ianuarie 2011 UP nr. 22 „Cu privire la acordarea Ordinului Danaker lui R. T. Erdogan” Copie de arhivă din 1 octombrie77 , 2020 pe Wayback Machine
66. ↑ Roza Otunbayeva a prezentat ordinul Danaker oaspetelui turc (link inaccesibil) . Preluat la 3 iulie 2013. Arhivat din original la 12 august 2014. (nedefinit) 
67. ↑ Nursultan Nazarbayev ia prezentat lui Recep Tayyip Erdogan Ordinul Altyn Kyran pentru contribuția sa la dezvoltarea și consolidarea relațiilor bilaterale (link inaccesibil) . Preluat la 12 octombrie 2012. Arhivat din original la 12 august 2014. (nedefinit) 
68. ↑ pentru merite deosebite în întărirea și dezvoltarea legăturilor de prietenie, fraterne între Republica Turcia și Republica Azerbaidjan Ordinul Președintelui Republicii Azerbaidjan privind acordarea lui Recep Tayyip Erdogan cu Ordinul Heydar Aliyev Copie de arhivă din 4 septembrie 2014 pe mașina Wayback
69. ↑ Türkiye Olarak Somalili Kardeşlerimize Hizmet Ürettik; Bu Dayanışmamız Devam Edecek" . Consultat la 13 iunie 2017. Arhivat din original la 5 septembrie 2017. (nedefinit)
70. ↑ Cumhurbaşkanı Erdoğan'a Arnavutluk'ta Ulusal Bayrak Nişanı Tevcih Edildi . Consultat la 13 iunie 2017. Arhivat din original la 13 februarie 2017. (nedefinit)
71. ↑ Regele Filip al Belgiei prezintă Ordinul lui Leopold președintelui Erdoğan . Consultat la 21 decembrie 2015. Arhivat din original la 17 noiembrie 2015. (nedefinit)
72. ↑ Cumhurbaşkanı Erdoğan'a şeref madalyası verildi . Consultat la 13 iunie 2017. Arhivat din original la 13 februarie 2017. (nedefinit)
73. ↑ Președintele Erdoğan a fost decorat cu Ordinul Național al Madagascarului . Consultat la 13 iunie 2017. Arhivat din original la 7 noiembrie 2017. (nedefinit)
74. ↑ Turul în Golf al președintelui Erdogan . Preluat la 7 martie 2017. Arhivat din original la 8 martie 2017. (nedefinit)
75. ↑ Kuveyt Emiri El Sabah'a Atatürk'süz Devlet Nişanı verildi . Consultat la 13 iunie 2017. Arhivat din original la 25 martie 2017. (nedefinit)
76. ↑ în semn de profundă recunoștință pentru meritele deosebite în dezvoltarea și întărirea prieteniei, înțelegerii reciproce și cooperării în diverse domenii între Republica Turcia și Republica Moldova și pentru marea contribuție personală la acordarea unui sprijin semnificativ Decretului țării noastre al Președintelui Republicii Moldova din data de 17 octombrie 2018 Nr. 906 „Cu privire la acordarea Excelenței Sale domnului Recep Tayyip Erdogan cu Ordinul „Ordinul Republicii” Arhivat 18 octombrie 2020 la Wayback Machine
77. ↑ Igor Dodon i-a acordat lui Recep Tayyip Erdogan Ordinul Republicii . Preluat la 21 octombrie 2018. Arhivat din original la 21 octombrie 2018. (nedefinit)
78. ↑ în semn de recunoștință pentru dezvoltarea socio-economică a Găgăuziei, profesionalism înalt și contribuție uriașă la întărirea legăturilor de prietenie dintre Republica Moldova și Turcia , Președintele Turciei a primit Ordinul Găgăuz Yeri (FOTO)
79. ↑ pentru contribuția personală remarcabilă la consolidarea cooperării interstatale ucrainene-turce, susținerea independenței și integrității teritoriale a Ucrainei Decretul președintelui Ucrainei din 15 octombrie 2020 nr. 450 „Cu privire la acordarea lui R. Erdogan cu Ordinul Prințului Yaroslav cel Înțelept” Copie de arhivă din 17 octombrie 2020 pe Wayback Machine
80. ↑ pentru o contribuție personală semnificativă la întărirea independenței și suveranității Turkmenistanului, la dezvoltarea cooperării politice, economice, științifice, tehnice, culturale și umanitare între Turkmenistan și Republica Turcia, la întărirea statului și a activităților publice de prestigiu internațional a țării noastre și, de asemenea, ținând cont de meritele asistenței efective acordate Turkmenistanului în creșterea eficienței formării și educației tinerei generații în ascensiune, formarea unor specialiști de înaltă calificare Decretul Președintelui Turkmenistanului din 29 noiembrie 2021 „Cu privire la acordarea Președintele Republicii Turcia Recep Tayyip Erdogan cu Ordinul Turkmenistanului „Hyzmatdaşlygy ösdürmäge goşandy üçin” Arhivat 11 februarie 2022 pe Wayback Machine
81. ↑ Decretul președintelui Republicii Kazahstan din 11 octombrie 2022 nr. 1042 „Cu privire la acordarea Ordinului Dostyk, gradul I Erdogan R.T.”
82. ↑ Tokayev i-a acordat lui Erdogan Ordinul Dostyk, gradul I. www.zakon.kz (12 octombrie 2022). (nedefinit)
83. ↑ Copie arhivată . Preluat la 17 iunie 2021. Arhivat din original la 24 iunie 2021. (nedefinit)
84. ↑ Premierul turc devine „cetățean de onoare” al Teheranului . IA REGNUM (2 februarie 2009). Preluat la 21 ianuarie 2017. Arhivat din original la 2 februarie 2017. (nedefinit)
85. ↑ Erdogan a devenit doctor onorific al MGIMO Copie de arhivă din 26 ianuarie 2016 la Wayback Machine , Vesti.ru
86. ↑ Turkmenistan: epoca de aur (link inaccesibil) . Consultat la 8 noiembrie 2014. Arhivat din original pe 8 noiembrie 2014. (nedefinit) 
87. ↑ Schroeder salută  reformele turcești . BBC News (3 octombrie 2004). Data accesului: 21 ianuarie 2017. Arhivat din original pe 3 februarie 2017.
88. ↑ Financial Times l-a inclus pe Putin în lista figurilor emblematice ale deceniului . TASS. Preluat la 2 ianuarie 2020. Arhivat din original la 3 ianuarie 2020. (nedefinit)
89. ↑ Financial Times. Cincizeci de oameni care au modelat deceniulhttps:  //on.ft.com/379oWw7 . @ft (2019T04:46). Preluat la 2 ianuarie 2020. Arhivat din original la 24 decembrie 2019.

Legături

• Cherkasova Irina . „Geostrategia Turciei – aspecte militare, politice și religioase” Arhivat 27 decembrie 2013 la Wayback Machine - Canalul de  informare și analiză ANSAR
• Zheltov M. V. Referendum constituțional în Turcia: ascensiunea Sultanatului Erdogan . InterIzbirkom. Portal analitic despre alegeri din lume (19 mai 2017). Preluat la 19 mai 2017. Arhivat din original la 24 februarie 2020. (nedefinit)
• Opinii politice ale lui Recep Tayyip Erdogan despre putere, societate și cultură Copie de arhivă din 24 iunie 2013 la Wayback Machine
• WeakiLeaks: „Ambasadorul Israelului la Ankara crede că Erdogan are ură religioasă pentru evrei și Israel” Arhivat 27 august 2011 pe Wayback Machine // zman.com, 26/08/2011
• Gustin P. V. Gambit turcesc (turul arab al lui Erdogan 2011)
• Cum să te îndrăgostești de președinte. Turcii s-au săturat de „tatăl națiunii” lor Arhivat 3 aprilie 2019 la Wayback Machine // PC/RFE , 2 aprilie 2019

În rețelele sociale	Stare de nervozitate Facebook Instagram Telegramă
Foto, video și audio	YouTube
Site-uri tematice	ČSFD discogs Baza de date de filme pe Internet Kinopoisk MusicBrainz
Dicționare și enciclopedii	mare danez mare danez Mare catalană Mare norvegian Rusă mare Italiană in jurul lumii Lentapedia croat Britannica (online) Brockhaus Baza de date cu nume notabile Treccani Universalis
În cataloagele bibliografice BIBSYS: 13006769 BNF : 170704162 CONOR : 161591395 EGAXA : vtls002708713 GND : 128643161 GTA : 97349 ISNI : 0000 0001 1491 3183 J9U : 987007295915205171 LCCN : nr2001030279 LNB : 000261910 NKC : js20070518001 NLG : 320771 NLP : A26395253 NSK : 000691231 NTA : 173468527 LIBRIS : 1zcgqkqk5d3215t SUDOC : 079734529 VIAF : 45149106018568490796 , 47819166 WorldCat VIAF : 45149106018568490796 , 47819166

Președinții Turciei

Mustafa Kemal (Ataturk) (1923-1938) Abdulhalik Renda Ismet İnönü (1938-1950) Mahmoud Bayar (1950-1960) lovitură de stat (1960-1961) Jemal Gursel (1961-1966) Shevki Atasagun (actorie, 1966) Cevdet Sunay (1966-1973) Tekin Ariburun (actor, 1973) Fahri Korutürk (1973-1980) Sabri Jaglayangil (actorie, 1980) lovitură de stat (1980-1982) Kenan Evren (1982-1989) Turgut Ozal (1989-1993) Hyusamettin Cindoruk (actorie, 1993) Suleiman Demirel (1993-2000) Necdet Sezer (2000-2007) Abdullah Gul (2007-2014) Recep Tayyip Erdogan (din 2014)

Prim-miniștrii Turciei
Perioada Războiului de Independență	Mustafa Kemal Ataturk (1920-1921) Fevzi Chakmak (1921-1922) Rauf Orbay (1922-1923) Ali Fethi Okyar (1923)
Republica Turca	Ismet İnönü (1923-1924) Okyar (1924-1925) Ismet İnönü (1925-1937) Bayar (1937-1939) Saidam (1939-1942) Saracoglu (1942-1946) Pecker (1946-1947) Saka (1947-1949) Gunaltay (1949-1950) Menderes (1950-1960) Gürsel (1960-1961) Ozdilek (actorie, 1961) Ismet İnönü (1961-1965) Urguplu (1965) Demirel (1965-1971) Erim (1971—-1972) Melin (1972-1973) Talu (1973-1974) Ecevit (1974) Yrmak (1974-1975) Demirel (1975-1977) Ecevit (1977) Demirel (1977-1978) Ecevit (1978-1979) Demirel (1979-1980) Ulus (1980-1983) Ozal (1983-1989) Bozer (actor) Akbulut (1989-1991) Yılmaz (1991) Demirel (1991-1993) Erdal İnönü (actor) Chiller (1993-1996) Yılmaz (1996) Erbakan (1996-1997) Yilmaz (1997-1999) Ecevit (1999-2002) Gul (2002-2003) Erdogan (2003-2014) Davutoglu (2014-2016) Yildirim (2016—2018)

Liderii G20 _
Albaniz Fernandez Bolsonaro Sunak Scholz Michel / Leyen modi Jokowi Meloni Trudeau Xi Jinping Lopez Obrador Putin Salman Biden Erdogan Macron Ramaphosa Yoon Seok Yeol Kishida

Candidați la funcția de președinte al Turciei (2018)
Meral Akshener Selahattin Demirtas Muharrem Ince Temel Karamollaoglu Dogu Perincek Recep Erdogan

Cavalerii Ordinului „Heydar Aliyev”

Ilham Aliyev Ihsan Dogramaji Jacques Chirac Mstislav Rostropovici Viktor Iuşcenko Tahir Salahov Sabah al-Ahmed al-Jaber al-Sabah Lech Kaczynski Valdis Zatlers Traian Basescu Gheorghi Pârvanov Emomali Rahmon Arif Melikov Abdullah Gul Victor Ianukovici Recep Tayyip Erdogan Mehriban Aliyeva Alexandru Lukașenko Zeynab Khanlarova Nursultan Nazarbaev Omar Eldarov Sergio Mattarella Allahshukur Pashazade Ramiz Mehdiyev Khoshbakht Yusuf-zade Polad Bulbul-ogly