| limbaj troian | |
|---|---|
| nume de sine | necunoscut |
| Țări | Troad |
| Regiuni | Troia ( Ilion ) și teritoriile învecinate |
| dispărut | la scurt timp după secolul al XII-lea. î.Hr. |
| Clasificare | |
| Categorie | Limbile Eurasiei |
| limbi necunoscute, probabil anatoliene | |
| Scris | nescris |
Limba troiană este limba vorbită de locuitorii Troiei homerice (arheologic - Troia VII), posibil identică cu limba din perioadele anterioare ale existenței orașului. Deși toți eroii Iliadei lui Homer vorbesc greacă, imaginea etnică pestriță a Troadei menționată în poem îi face pe cercetători să presupună că limba care a predominat în rândul populației Troiei la sfârșitul epocii bronzului nu era greacă .
Troienii, eroii Iliadei , nu au nicio dificultate în a comunica cu adversarii lor, aheii ( danaani ). Acesta, totuși, ar putea fi un dispozitiv literar la care poetul a recurs, având în vedere exemple similare în mitologia și literatura antică: de exemplu, Iason nu are nicio dificultate în a comunica cu Medeea în Colhida , iar troianul Enea comunică ușor atât cu cartaginezul Dido , cât și cu Cartaginea. cu Thurnul italian .
Legendele grecești oferă mai multe detalii despre ce ar fi putut fi limba troiană. În special, când la sfârșitul cărții a II-a a Iliadei este listat ordinul de luptă al troienilor ( en: Troian Battle Order ), se indică faptul că trupele lor erau formate din popoare diferite, astfel încât ordinele au fost traduse în limbile locale. de către comandanții unității [1] . În altă parte în poem (4.433-38), troienii sunt comparați cu oile și mieii care behăie pe câmp, în timp ce își vorbesc diferitele limbi. Acest lucru implică faptul că, din punct de vedere grecesc, limbile troienilor și aliaților lor nu erau omogene, spre deosebire de ahei .
Hilary Mackie a remarcat că există o diferență stilistică semnificativă în Iliada între greci și troieni [2] : în timp ce troienii vorbesc într-un stil poetic pompos, în principal pentru a evita conflictele, grecii vorbesc grosolan și direct, adesea insultând direct ( Mackie 1998:83).
Numele personale ale troienilor menționate în Iliada sunt în mare parte non-greci. Dintre cele 16 rude ale lui Priam, cel puțin 9 (inclusiv precum Anchises și Enea ) nu sunt greci, dar aparțin „ Asiei Mici pre-grecești ” [3] . Pe această bază, Calvert Watkins a sugerat în 1986 că troienii ar fi putut vorbi luviana sau o limbă apropiată acesteia. De exemplu, el explică numele Priam ca Luvian Pariya-muwa , „extraordinar de curajos” [4] .
În plus, tratatul de la Alaxandus menționează Mira , Khaballa, Seha și Wilus (de obicei identificați cu Ilion , adică Troia) drept ținuturile Artsava , deși „acest lucru nu are temeiuri istorice sau politice” [5] , ceea ce sugerează o oarecare caracteristică comună între ele. - poate un limbaj comun. Frank Starke de la Universitatea din Tübingen concluzionează că „există o încredere tot mai mare că Wilusa /Troia aparținea unei comunități mai mari de limbă luviană” [6] . Joachim Latacha considerat, de asemenea, luvianul drept limba oficială a Troiei homerice, deși a considerat foarte probabil să se poată vorbi o altă limbă [6] . Ilya Yakubovich a prezentat o analiză critică a argumentelor lui Watkins și Starke în teza sa susținută la Universitatea din Chicago și a concluzionat că etnia troienilor rămâne complet necunoscută [7] .
Contextul cultural în care a existat ipotetica limbă troiană a fost descris de Jaan Puhvel în Homer și hitiții [8] .
Etruscii sunt adesea menționați în literatura antică în legătură cu regiunea Troadei [9] , iar numele unuia dintre „ popoarele mării ” TRS este interpretat de diverși cercetători fie ca „troieni”, fie ca „Tyrsene” (etrusci). . Indoeuropeanistul Robert Bekes localizează căminul strămoșesc etrusc într-o regiune apropiată de Troada, iar hitologul Alvin Klukhorst consideră că aceste două ipoteze nu se contrazic, iar troienii vorbeau limba etruscă sau protoetrusca [10] . Numele Kapis , comun în rândul oamenilor din Troia, este comparat cu capii etrusci (vultur sau șoim).
În 1995, în vecinătatea Troiei a fost găsită un sigiliu în Luwian , datat în jurul anului 1275 î.Hr. e. Sigiliul probabil nu este local, ci importat din regatul hitit târziu.
Mai multe tablete cu semne asemănătoare Minoan Linear A sunt cel mai probabil importate, deoarece nu există nicio urmă de prezență minoică în Troia. N. N. Kazansky a emis ipoteza că aceste semne reprezintă „ litera troiană ” originală , dar alți lingviști nu au susținut-o.
Având în vedere originea aparent non-nativă a acestor obiecte, până acum s-a presupus că limbajul troian a fost nescris. Singurele mărci cunoscute de origine evident locală sunt semnele olarilor pe ceramică [11] .