Gotz : Să renunț? Pentru mânie și milă? Cu cine vorbesti? Ce sunt eu, un tâlhar? Spune-i șefului tău că, ca întotdeauna, simt respectul cuvenit pentru maiestatea sa imperială. Și el, spune-i, mă poate... ( Trînti fereastra .)
J. W. Goethe . Gotz von Berlichingen . 1773 [1]- Tjaden, îți ordon la datorie: ridică-te!
- Ce altceva ai vrea? întreabă Tjaden.
Îmi vei urma comanda sau nu?
Tjaden răspunde fără să ridice vocea și, fără să știe, își încheie discursul cu cel mai popular citat din clasicul german. În același timp, își expune spatele.
Salutul șvab ( germană Schwäbischer Gruß ) este un eufemism pentru expresia colocvială cu sunet dur comună în dialectele germane de mijloc și de sud Legg me am Arsch (în germană literară - germană Leck mich am Arsch - „sărută-mă în fund”, literal „linge-mă”. în fund"). Înjurăturile obscene s-au consolidat în critica literară germană ca „citate Goetz” și aparține condeiului lui Johann Wolfgang Goethe : așa este exprimat personajul din titlu în raport cu împăratul în actul al treilea al dramei „ Götz von Berlichingen ”. ” publicată în 1773 . Însuși cavalerul imperial franconian în memoriile sale a relatat că în acest fel a comunicat cu ammanul Mainz din cetatea Krautheim : „Atunci i-am strigat din nou, lasă-l să mă lingă în cur” [3] . În edițiile lui Goetz von Berlichingen în limba rusă, expresia nu este tradusă, ci este înlocuită cu trei puncte. Un monument a fost ridicat pe locul unde a avut loc această scenă în Krautheim în 1962 [4] .
Salutul se presupune că se întoarce la vechiul ritual apotropaic al arătării rușinii [5] . Se credea că demonii, vrăjitoarele și alte spirite rele nu pot face rău pe cineva care le-a arătat fundul gol . Ritualul șvab invită și contrapartea să efectueze acțiunea finală în semn de respect și smerenie. Imaginile ritualului se găsesc pe porțile și zidurile orașului și cetăților, precum și în biserici și mănăstiri, de exemplu, în cetățile Schallaburg de lângă Melk , Hurburg lângă Sluderno , în bisericile mănăstirilor din Ulm , Freiburg și Strasbourg . S-a păstrat o înregistrare a curții orașului Bamberg , datată 1454, în care salutul șvab era adresat preotului de către soția grădinarului, o anume Agnes Schwanfelder [6] . În capitolul 14 al primei cărți a lui Simplicissimus de Grimmelshausen , un soldat care și-a pierdut nasul și urechile ca pedeapsă pentru jafuri povestește că țăranii „înainte îl obligau să lingă cinci măgari” [7] . Wolfgang Amadeus Mozart a recurs la salutul șvab în titlul canonului său Leck mich im Arsch .
Salutul șvab este comun în sudul Germaniei , Austria , Elveția și Franța - în dialectele alsaciene și renan-franc. Acolo este folosit pentru a începe o conversație, pentru a continua o conversație în impas, pentru a-i da o nouă întorsătură și pentru a încheia în sfârșit conversația. Scriitorul șvab Thaddeus Troll a precizat că surpriza poate fi transmisă de salutul șvab. De exemplu, după o lovitură în largul lui, un fan șvab surprins îi va plesni spontan și va scoate un salut șvab. Doi șvabi își pot exprima bucuria la o întâlnire bruscă în acest fel, dar un salut șvab va ajuta și la respingerea unei cereri indiscrete. În general, în lumea de limbă germană, salutul șvab exprimă o puternică nemulțumire, uneori se pronunță doar cu trei sau patru litere inițiale: LmaA, LMA. Expresia este percepută ca o insultă, iar fraza de răspuns sună de obicei „Și spune-mi”, iar în unele cazuri este pronunțată pur și simplu la bănuiala că interlocutorul a vorbit singur. Există răspunsuri mai complicate la salutul șvab: „Nici [fundul] meu nu este blocat”, „Da, este foarte murdar”, „Nu, mulțumesc, nu mă simt bine” sau „Nu va funcționa, eu a promis deja un alt mistreț” sau orice altceva.tinerețe „Propriul meu ryakhu”. Șvabii și alți utilizatori nativi ai salutului disting sensul specific al salutului prin contextul pragmatic , prozodie și sintaxă , cum ar fi prezența particulei ja ("da") precedând salutul, dar vizitatorii nu simt astfel de nuanțe, ceea ce duce ocazional la procese de la astfel de binevenite, pe care instanțele le resping în multe cazuri. Cu toate acestea, oficialii și șefii percep adesea salutul șvab în adresa lor într-un sens dur și reacționează în consecință. O referire la salutul șvab conține salutul de la Hamburg .
La 7 februarie 1942, ziarul Krasnaya Zvezda a publicat un articol al lui Ilya Ehrenburg „Salutul șvab”, care relata despre confuzia și șovăiala din rândurile Wehrmacht -ului . Un mareșal german fără nume, potrivit lui Ehrenburg, a sfătuit să se ocupe de încălcatorii ordinului: „Ca răspuns la astfel de conversații, există o rețetă excelentă: un amestec ușor de „salutări șvabe” și Berlin bun „întoarce fața”“. Ehrenburg explică: „Salutul șvabului” înseamnă a lovi cu pumnul în față. „Salut de la Berlin” nu are nevoie de traducere” [8] . A tradus greșit atât salutul șvab, cât și fraza germană. Taci! Se traduce literal prin „ține-ți fața!”, dar înseamnă „taci!” [9] .