Shor, Vladimir Efimovici

Versiunea actuală a paginii nu a fost încă revizuită de colaboratori experimentați și poate diferi semnificativ de versiunea revizuită pe 4 aprilie 2017; verificările necesită 9 modificări .
Vladimir Efimovici Shor
Data nașterii 30 august ( 12 septembrie ) 1917 [1]
Locul nașterii
Data mortii 12 noiembrie 1971( 12.11.1971 ) [1] (în vârstă de 54 de ani)
Un loc al morții
Cetățenie (cetățenie)
Ocupaţie traducător , critic literar
Logo Wikisource Lucrează la Wikisource

Vladimir Efimovici Shor ( 30 august [ 12 septembrie ]  , 1917 , Tbilisi  - 12 noiembrie 1971 , Leningrad ) - critic literar și traducător sovietic rus.

Biografie

Născut în 1917 la Tiflis . Tatăl este inginer, mama este doctor. În 1924 familia sa mutat la Leningrad.

În 1940 a absolvit facultatea de filologie a Universității de Stat din Leningrad în departamentul romano-germanic și a fost admis la școala absolventă.

În timpul Marelui Război Patriotic, nu a fost recrutat în armată din cauza unei răni primite în copilărie - amputarea mâinii stângi în urma unui accident. În februarie 1942 a fost evacuat cu universitatea la Saratov.

Candidat la științe filologice (disertație „Opera fraților Goncourt ”, 1943).

Din septembrie 1946 până la sfârșitul vieții, a lucrat la Departamentul de Limbi Străine al Institutului Minier. G. V. Plehanov .

A predat și la Institutul Pedagogic de Stat din Leningrad. A. I. Herzen.

A predat limbi străine la cursurile de traducători la filiala Leningrad a Uniunii Scriitorilor din URSS.

A fost membru al Uniunii Scriitorilor din URSS .

A murit la 12 noiembrie 1971 la Leningrad.

Creativitate

Principalele traduceri ale lui Shor sunt din engleză, franceză și germană. Acestea sunt romanele lui Walter Scott „Abatele” (coautor cu Achilles Levinton ), Horace Walpole „ Castelul din Otranto ”, George Sand „Moarul din Anzhibo”, tragedia lui Jean Racine „Iphigenia” și „Andromache” (ambele traduceri au fost coautor cu soția sa, Inna Shafarenko ), poezii și drame poetice de Victor Hugo , Charles Baudelaire , Paul Verlaine , Jules Laforgue , Émile Verhaarne și alții.

Shor a patronat tinerii poeți, printre care s-a numărat, în special, Alexander Gorodnitsky , care a studiat la Institutul de minerit, care i-a dedicat apoi o poezie lui Shor:

Și îmi amintesc, peste liniștea mormintelor
Auzind sunetul tramvaiului de primăvară,
Cum a intrat Shor în public,
Apăsând folderul cu cotul protezei.

Apoi a condus departamentul
Și eram boboc. Nu în asta
Totuși, ideea este: în anii vechi
Pentru mine a fost un maestru și un poet.

El, învingând o ușoară teamă,
Am predat traducerile pentru offset.
Am vorbit o oră despre ceva,
Da, nu despre ceva, îmi amintesc - despre poezie [2] .

Patronul lui Shor și al soției sale este amintit de poeta Elena Ignatova , notând: „În această casă a domnit inteligența, bunătatea, sârguința” [3] . Din scrisoarea lui Georgy Levinton , publicată de Konstantin Kuzminsky , reiese clar că, conform memoriilor lui Shor, o parte din moștenirea poetică a lui Alexander Rivin a fost consemnată [4] .

Parodiile poetice ale lui Shor [5] au rămas inedite .

Fiica lui Shor este traducătoarea Julia Shor .

Note

  1. ↑ 1 2 3 4 E. E. Shor // Brief Literary Encyclopedia - M .: Soviet Encyclopedia , 1962. - V. 8.
  2. ↑ L. Naiditsch. Noi și vecinii din țara noastră // Toronto Slavic Quarterly, nr. 10 - toamna 2004.
  3. ↑ Elena Ignatova. Viața mea este o lucrare Arhivată 26 octombrie 2013 la Wayback Machine // Jerusalem Journal, Vol. 24, 2007.
  4. ↑ Antologie a celei mai recente poezii rusești „La Laguna Albastră”. Volumul 4a  (link inaccesibil) .
  5. ↑ Julia Shor. Parodii literare, batjocoritoare, imitații ca fenomen de discordie în text Copie de arhivă din 14 noiembrie 2007 la Wayback Machine // Respectus philologicus, nr.3 (8), 2003.

Literatură