Antonovski, Iulius Mihailovici

Versiunea actuală a paginii nu a fost încă examinată de colaboratori experimentați și poate diferi semnificativ de versiunea revizuită la 14 iulie 2022; verificarea necesită 1 editare .
Iulius Mihailovici Antonovski
Data nașterii 21 iunie ( 3 iulie ) 1857
Locul nașterii
Data mortii 31 octombrie ( 13 noiembrie ) 1913 (în vârstă de 56 de ani)
Un loc al morții
Țară
Ocupaţie traducător , scriitor
 Fișiere media la Wikimedia Commons
Logo Wikisource Lucrează la Wikisource

Julius Mikhailovich Antonovsky ( 21 iulie 1857 , Sankt Petersburg  - 31 octombrie 1913 , Sankt Petersburg) - avocat, scriitor și traducător rus, cunoscut mai ales pentru traducerile încă apreciate ale lui F. Nietzsche . [1] . După absolvirea Școlii Imperiale de Drept  - angajat al Ministerului Căilor Ferate, ulterior - judecător de pace succesiv în mai multe secții ale Sankt Petersburgului; în tinereţe - a aparţinut mişcării Voinţei Populare , a fost sub supraveghere publică ; în viitor - un cadet care simpatizează cu reformele social-democrate , un francmason .

Biografie

Nepotul lui M. I. Antonovsky , care și-a dat originea la Zhofroy Androlt din familia conților Langeron și a prințesei muntenești Irina (văduva fiului lui Bogdan Khmelnitsky , Timofey) [2] [3] . Tatăl, nobil ereditar Mihail Mihailovici Antonovski (16. X. 1810 - 7. VIII. 1880), a slujit în Capitolul Ordinelor Imperiale Ruse și Regale al Ministerului Curții Imperiale , pensionat cu gradul de consilier de stat real, mamă Maria Nikolaevna Antonovskaya (21. IV . 1819 - 17. IX. 1890) [4] [5] [6] .

Voința poporului

Personajul cheie în jocul jandarmului G. Sudeikin, Serghei Degaev , știind despre uciderea iminentă a patronului său, l-a avertizat de două ori pe Yu. M. Antonovsky despre pericolul perchezițiilor, la sfârșitul anului 1883, l-a sfătuit să emigreze. [5] Totodată, la dispoziția cercetării prealabile existau deja informații venite de la același S.P.Degaev, potrivit cărora Yu.M.a simpatizat mai puțin constant cu scopurile sale și, în ceea ce privește realizarea acestora din urmă, a făcut și a ținut cunoștința cu figuri marcante ale acestui partid” [12] . Yu. M. Antonovsky, căutând sprijin de la profesorul său de la Facultatea de Drept, un avocat influent și respectat N. S. Tagantsev , îi scrie o scrisoare în care neagă orice implicare în revoluționari și activitățile acestora, dar recunoaște faptul că are cunoștințe private cu Degaev [12] . Cu toate acestea, ancheta a relevat că Yu. M. Antonovsky, „fiind în strânsă legătură cu organizațiile militare Narodnaya Volya, le-a oferit asistență activă”. În timpul unei percheziții în casa sa, au fost găsite copii hectografice și publicații ilegale, note și poezii cu „conținut tendențios”. Conform mărturiei lui N. M. Rogachev, la Sankt Petersburg la Yu . [5] [13]

Creativitate

Începutul activităților literare și de traducere a lui Yu. M. Antonovsky a căzut în anii șederii sale la Novgorod sub supraveghere publică și imediat după desființarea acestuia din urmă (mijlocul anilor 1880 - începutul anilor 1890); a coincis cu perioada afișării în cercurile inteligentei burgheze radicale și cu legalizarea literaturii de o anumită orientare filosofică, socialistă , politică , economică și socio-psihologică . Este caracteristic că puțin mai devreme, sau aproape în același timp, au existat condițiile pentru fundamentarea marxismului legal .

Tema lucrărilor pe care le-a tradus este foarte, foarte condiționată - fără posibilitatea de a face o idee despre gradul de libertate în alegerea sa, se poate considera că demonstrează un model în schimbarea treptată a opiniilor sale: din acestea - vector al radicalismului underground romantic (o schiță biografică a lui Giordano Bruno , publicată pentru prima dată în 1891 / 1892 / an - singura sa lucrare independentă cunoscută), către burghezii moderat liberali, în limitele apartenenței la democrații constituționali, iar mai târziu - la social-democratul (vezi mai jos) [14] .

Este dificil de caracterizat atât gradul de participare a lui Yu. M. Antonovsky la publicațiile underground, cât și evaluarea conținutului publicațiilor sale în periodice (ziarul Novosti). Este imposibil să se identifice pe deplin atât prezența unei ordini oportuniste, cât și influența interesului comercial fără o idee clară a situației financiare a autorului și a familiei sale. Cu toate acestea, influența factorilor corporativi și privați este destul de clar vizibilă; de exemplu, în comparație cu evoluția opiniilor lui N. S. Tyutchev sau A. V. Tyrkova-Williams , despre conexiunile și relațiile cu care - mai departe.

În acest context, chiar și o evaluare extrem de scurtă, formală, a punctelor de vedere ale lui Yu . Judecător de pace din Sankt Petersburg Iulius Mihailovici Antonovski a fost francmason. Dar s-a indignat că masonii „nu fac nimic”, treptat s-au dezamăgit de ei și au trecut la social-democrați” [14] .

Giordano Bruno

În mica sa bibliografie, deja menționată și, în general, prima sa carte este schița biografică „Giordano Bruno ”, publicată de F. F. Pavlenkov în seria „ Viața oamenilor remarcabili ”, deși este singura lucrare a lui Yu. M. Antonovsky însuși. ( compilat ), dar continuă să rămână solicitat și relevant - este încă retipărit, și asta în ciuda faptului că un corpus destul de impresionant de studii și lucrări de diferite genuri este dedicat biografiei și opiniilor filozofului - și nu numai de rusă autorii.

În această perioadă, un dialog interesant și foarte revelator, în sensul înțelegerii sarcinilor editării cărții și a subiectelor acesteia, pe care N. A. Rubakin îl reda în memoriile sale, datează din această perioadă. Aici, desigur, poziția lui F. F. Pavlenkov este reprezentată într-o măsură mai mare, totuși, din partea lui Yu. M. Antonovsky se poate observa o înțelegere a esenței conflictului [15] .

Pavlenkov... și-a propus obiectivul special de a doborî fiecare element inert de pe pământ, spre interes. captivează, stârnește gânduri, emoționează sentimente, dacă cititorii ar căuta, dacă ar lucra cu capul, dacă ar merge înainte și în sus. Astfel de aspirații ale lui Pavlenkov explică compoziția oarecum variată a publicațiilor sale în termeni ideologici. El nu a urmărit câștigul comercial, ci o astfel de împingere a masei inerte. Yu. M. Antonovsky i-a spus odată lui Pavlenkov că îi ia cititorului cu o mână ceea ce dă cu cealaltă: se poate, de exemplu, Auguste Comte să se înțeleagă cu Flammarion și Ward cu Marx , Sabatier cu Ribot ? La aceasta, Pavlenkov a răspuns furios: „Eu nu sunt antrenor, iar cititorii nu sunt copii. Lăsați-i să rezolve ei înșiși și să-și creeze propriile lor citind cărți interesante.” A-și crea propriile – a încuraja și a forța să-și creeze propriile – aceasta a fost pentru Pavlenkov fapta cea mai importantă, dragă și sfântă.

Eugene Dühring

Puțin mai târziu, Yu. M. Antonovsky a apelat la traduceri din germană, cu care a fost ocupat pentru tot restul vieții. În 1892, în traducerea sa a fost publicată cartea „ Valoarea vieții” a „părintelui filozofiei realității”, economistul politic și sociologul german E. Dühring . Această publicație, în ciuda criticii binecunoscute la adresa conceptului de autor, care mai târziu a fost cunoscut în Rusia într-o măsură mai mare tocmai datorită circulației uriașe a acestei analize celebre „din punctul de vedere al materialismului dialectic ”, de la început până la mijlocul anilor 1890 a trezit un interes considerabil în rândul intelectualilor.cititori de credinţe şi vederi diferite. Departe de ultimul rol este jucat de E. Dühring în contextul lucrărilor de apartenență ideologică diferită nu numai ale contemporanilor săi, dar el continuă să fie luat în considerare în aceștia până în prezent. Trebuie să presupunem că acest lucru a fost facilitat în mare măsură de critica numită, urmând literalmente obiectul („Filosofia realității” a lui E. Dühring ( germană:  Wirklichkeitsphilosophie  - 1875, ediția a IV-a) - „Anti-Dühring” - prima ediție 1878; 1904 - prima publicaţie juridică din Rusia). Atât autorul, cât și traducerea s-au dovedit a fi solicitate în perioadele ulterioare. După cum arată publicațiile bibliografice și analiza moștenirii epistolare a timpurilor moderne și recente, dedicate colecțiilor private și corespondenței, multe dintre ele conțin lucrările acestui filozof german. Numeroase retipăriri, inclusiv cele traduse de Yu. M. Antonovsky, indică același lucru.

Ludwig Feuerbach

În mod similar, soarta operelor lui L. Feuerbach , binecunoscută încă de la mijlocul anilor 1860 în cercuri de la sentimente liberale moderate la cele extrem de radicale, se dezvoltă în Rusia conform primei ediții underground în limba rusă (1861, Londra); și a apărut deja într-un statut juridic în traducerile lui Yu. N. Antonovsky la începutul anilor 1900. De exemplu, în același timp, S. N. Bulgakov a scris lucrarea „Religia divinității umane de L. Feuerbach” (M .: Conștiința Svobodnaya. 1906). Și un rol similar cu istoria operei lui E. Dühring a fost jucat în popularitatea lucrărilor lui L. Feuerbach de către „clasicii marxismului ”, ale căror lucrări au fost publicate de-a lungul secolului al XX-lea în ediții astronomice. Și în acest caz, marea majoritate atât a publicațiilor lui L. Feuerbach, cât și a lucrărilor sale citate în lucrările criticilor săi se află în traducerea lui Yu. M. Antonovsky.

Friedrich Schiller și Friedrich Nietzsche

Având în vedere climatul politic și starea minții rusești, pare logic ca aici să apară creațiile lui F. Nietzsche (nu contează dacă a fost o alegere conștientă a editorilor, dacă a fost determinată de atmosfera generală care domnea în rândul public estetic obosit, sau dictat de interesele unei lumi filosofice deja foarte colorate, ale cărei păreri despre acest autor german, care a ieșit din condei, se întindeau pe toată lărgimea lor posibilă, până la cele diametral opuse). Oricum ar fi, filozoful, deja familiar cititorului rus la acea vreme, care, în plus, a dat naștere mișcării de oameni asemănători în Rusia cu opera sa, a fost în acest moment, tocmai prin cea mai populară sa parte. lucrare, că el a apărut aici în sensul deplin în fața publicului cititor, iar primul traducător „ Zarathustra ”, considerat încă cel mai bun, a fost Yu. M. Antonovsky.

Această lucrare a fost apoi citită de toți cei care erau mai mult sau mai puțin interesați de cursul dezvoltării filozofiei contemporane acelei epoci, în special de filosofia germană, care în persoana lui F. Nietzsche a primit ceva ce era în aer de mult timp. , dar nu avea o expresie atât de clară și fără compromisuri, potrivit lui K G. Jung , „smulgerea vălurilor naivității” cu ceea ce este plină natura duală a omului și de ce s-au apropiat și au pregătit deja terenul pentru prezentarea sa, - a văzut, dar dintr-un unghi diferit de vedere, Schiller și Schopenhauer .

Când a trăit Schiller, încă nu venise vremea delimitării de fundurile și abisurile ființei umane. Nietzsche, care în interior stătea mult mai aproape de vremea noastră, știa sigur că ne apropiam de epoca celei mai mari lupte. Prin urmare, el – singurul discipol adevărat al lui Schopenhauer – a smuls din viață vălul naivității și a descoperit în Zarathustra lui ceva din ceea ce era destinat să devină conținutul vital al vremurilor viitoare. [17]

Prin urmare, „Experiența în investigarea problemei relației dintre natura animală și spirituală a omului” a lui Schiller, pe care o traduce în acest moment, este logică ontologic și pentru Yu. M. Antonovsky. Această primă publicație în limba rusă a unui studiu destul de voluminos și original, disertația filozofică și medicală a lui F. Schiller, este precedată de un comentariu analitic al remarcabilului fiziolog, traducător, profesor și savant în științe Prințul Ivan Romanovici Tarkhanov „Experimentele psiho-fiziologice ale lui Schiller”.

Deja la a patra ediție a „Zarathustra”, 1911, cenzura pune în judecată; dintr-o scrisoare către N. A. Morozov vedem că chiar și în iarna anului 1912, Yu. M. Antonovsky a fost forțat să-și apere traducerea la Tribunalul Districtual, sau mai degrabă, atât traducerea, cât și lucrarea în sine ...

„Așa a vorbit Zarathustra” și „ Esce homo ” au fost republicate în rusă timp de 100 de ani invariabil în traducerea lui Yu. M. Antonovsky [18] .

Francmasoneria

M. Yu. Antonovsky a fost membru al lojii masonice „Steaua polară” din Marele Est al Franței . Ceremonia de iniţiere a avut loc la sfârşitul anului 1907 . A. M. Kolyubakin , președintele guvernului provincial Novgorod, membru al Uniunii de Eliberare , unul dintre fondatorii Partidului Constituțional Democrat, aparținea aceleiași loji . Potrivit ultimelor două corporații, asociatul lui A. M. Kolyubakin a fost cumnata lui M. Yu. Antonovsky A. V. Tyrkova-Williams. [6] [10] [12] [19]

Viața personală

Bibliografie Yu. M. Antonovsky

Publicații și articole ale autorului

  • Antonovski Yu. M. . Giordano Bruno: Viața lui și opera filozofică Arhivat 6 noiembrie 2011 la Wayback Machine . Schiță biografică. Cu un portret al lui Giordano Bruno gravat la Leipzig de Gedan. (Viața oamenilor remarcabili. Biblioteca biografică a lui F. F. Pavlenkov) - Sankt Petersburg: Tipografia parteneriatului „Beneficiul public”. 1891 (1892) [20]
  • Antonovsky Yu. M. Note bibliografice despre cartea lui E. Dühring tradusă de el: Great people in literature. Critica literaturii moderne dintr-un punct de vedere nou. // Buletinul Istoric. Volumul 71. Sankt Petersburg. Tipografia lui A. S. Suvorin. 1897. S. 746-748
  • Antonovsky Yu. M. Giordano Bruno. Viața și activitatea sa filozofică. — M.: Buki. 2011
  • Antonovsky Yu. M. Giordano Bruno: Viața sa și activitatea filozofică. - M .: Carte la cerere, 2011 ISBN 978-5-4241-3299-5

Traduceri și editare

  • Dühring E. Valoarea vieţii. Traducere de Yu. M. Antonovsky. // „Avuția Rusiei” nr. 4-12. 1892
  • Dühring E. Valoarea vieții: Cu o schiță biografică a lui Del ... / Traducere din a 4-a ediție germană de Yu. M. Antonovsky. - Sankt Petersburg: Tipo-litografie de A. M. Wolf. 1893
  • Dühring E. Valoarea vieții = Der Werth des Lebens : Eine Denkerbetrachtung im Sinne heroischer Lebensauffassung von Dr. E. Dühring / Traducere din a 4-a ediție germană de Yu. M. Antonovsky, cu o schiță biografică [„Eugene Dühring”] de Del și un portret al lui Dühring. - Sankt Petersburg: Colegiul editorial al revistei Bogăția Rusă. 1894 (Ediția a doua subtitrată: „Studiu în sensul unei înțelegeri eroice a vieții”)
  • E. Dühring.Valoarea vieții = Der Werth des Lebens: A Study in the Sense of a Heroic Life Concept / Traducere din a 4-a ediție germană de Yu. M. Antonovsky, cu o schiță biografică [„Eugene Dühring”] de Del și un portret al lui Dühring. - Sankt Petersburg: Tipografia Școlii pentru Surzi și Muți. 1896
  • Eugene Dühring ca critic literar și noua sa tehnică critică. E. Dühring „Oameni mari în literatură”. Traducere de Yu. M. Antonovsky. 1897 / [Compoziție] Dm. Roitman. - Sankt Petersburg: tip-litografie B. M. Wolf. 1899
  • Nietzsche F. Așa a vorbit Zarathustra: O carte pentru toți și pentru nimeni / Traducere din germană de Yu. M. Antonovsky. - Sankt Petersburg: Tipografia lui B. M. Wolf. 1900
  • Schiller I.F. Experiență în studiul relației dintre natura animală și cea spirituală a omului. Traducere de Yu. M. Antonovsky // Opere colectate ale lui I. F. Schiller, traduse de scriitori ruși: Cu comentarii istorice și literare, tipărituri și desene în text. T. 1-4 / Editat de S. A. Vengerov. - Sankt Petersburg: Brockhaus-Efron, 1901-1902. - 4 t. S. 476-494
  • Nietzsche F Originea tragediei sau elenismul și pesimismul. Traducere din germană de Yu. M. Antonovsky. M.: M. V. Klyukina. 1902
  • Nietzsche F. Așa a vorbit Zarathustra: O carte pentru toți și pentru nimeni / Traducere din germană de Yu. M. Antonovsky. Ediția a II-a, corectată. - Sankt Petersburg: Tipografia Altshuler. 1903
  • Nietzsche F. Așa a vorbit Zarathustra: O carte pentru toți și pentru nimeni / Traducere din germană de Yu. M. Antonovsky. Ediția a III-a - Sankt Petersburg: Tipografia lui F. Weisberg și P. Gershunin. 1907
  • Feuerbach L. Esența creștinismului. Traducere completă din germană, editată de Yu. M. Antonovsky. - Sankt Petersburg: Prometeu. 1907
  • Feuerbach L. . Esența creștinismului. Traducere din germană, editată de Yu. M. Antonovsky. - Sankt Petersburg: Prometeu. 1908
  • Dühring E. Dragostea în imaginea marilor poeți: (Din cartea: Die Grössen der modernen Literatur) / Traducere de Yu. M. Antonovsky. - Pskov: Valoarea vieții. 1908
  • Nietzsche F. Așa a vorbit Zarathustra: O carte pentru toți și pentru nimeni / Traducere din germană de Yu. M. Antonovsky. Ediția a IV-a - Sankt Petersburg: Prometeu. 1911
  • Nietzsche F. Autobiografie (Ecce homo). Traducere din originalul german, editată și cu prefață de Yu. M. Antonovsky. - Sankt Petersburg: Prometeu N. N. Mikhailova. 1911
  • Feuerbach L. Esența creștinismului. Traducere de Yu. M. Antonovsky. — M.: Gând. 1965
  • Nietzsche F. Așa a vorbit Zarathustra: O carte pentru toți și pentru nimeni. Traducere din germană de Yu. M. Antonovsky. New York: Chalidze. 1981
  • Orlov E. N., Antonovsky Yu. M. Socrate, Platon, Bruno. - Sankt Petersburg: Editor. 1994
  • Feuerbach L. Esența creștinismului. Traducere de Yu. M. Antonovsky / Selected Philosophical Works în 2 volume. — M.: 1995
  • Dühring E. Valoarea vieții = Der Werth des Lebens / Traducere din a patra ediție germană și articol introductiv de Yu. M. Antonovsky. Ediția a 3-a. — Moscova: URSS, 2010 ISBN 978-5-396-00135-0
  • Nietzsche F. Așa a vorbit Zarathustra. Traducere de Y. Antonovsky. - Sankt Petersburg: ABC. ABC-Atticus. 2011 ISBN 978-5-389-01213-4
  • Nietzsche F. Eseu Homo. Antihrist. Traducere de Y. Antonovsky, V. Flerova. - Sankt Petersburg: ABC. ABC-Atticus. 2011. - 224 p. ISBN 978-5-389-01934-8

Note

  1. ↑ „Această ediție reproduce textul „Zarathustra” tradus de Yu. M. Antonovsky ( Nietzsche F. Așa a vorbit Zarathustra. O carte pentru toți și pentru nimeni. Ediția a IV-a din Sankt Petersburg, 1911). Printre alte traduceri la care m-am uitat, aceasta a lăsat impresia uneia mai solide ”- K. A. Svasyan / Nietzsche F. Works in 2 vol. Vol. 2. Tradus din germană. Compilare, editare și note ale autorului de K. A. Svasyan. — M.: Gând. 1990. S. 773
  2. ↑ Antonovski Mihail Ivanovici - biografija.ru
  3. ↑ Vengerov S. A. Dicționar critic și biografic al scriitorilor și oamenilor de știință ruși. T. VI - Sankt Petersburg: Tipografia lui M. M. Stasyulevich. 1897-1904. S. 686
  4. ↑ Numerotarea caselor cu liste alfabetice... Întocmită la Biroul Guvernatorului General Militar. St.Petersburg. 1836; Adresă-calendar al locuitorilor din Sankt Petersburg, întocmit de K. Nystrem. Volumul unu: - Sankt Petersburg. 1844; Ghid. 60.000 de adrese din Sankt Petersburg... Sankt Petersburg. 1854; Adresa-calendar. Pictura generală a tuturor funcționarilor. St.Petersburg. 1867-1868; Adresă-calendar pentru 1870. St.Petersburg. 1970
  5. ↑ 1 2 3 4 Antonovski Iulius Mihailovici // Figuri ale mișcării revoluționare din Rusia  : în 5 volume / ed. F. Ya. Kona și alții - M  .: Societatea Uniune a Condamnaților Politici și Exilaților , 1927-1934.
  6. ↑ 1 2 Serkov A. I. Francmasoneria Rusă. 1731-2000. M. ROSPEN. 2001 ISBN 5-8243-0240-5
  7. ↑ Pashenny N. Școala Imperială de Jurisprudență și Avocați în anii păcii, războiului și problemelor Copie de arhivă din 28 septembrie 2013 la Wayback Machine . - Madrid: Ediția Comitetului Fondului juridic, 1967. - 456 p. — S. 157
  8. ↑ G. P. Sudeikin, înzestrat cu puteri fără precedent, a construit un sistem de monitorizare a activităților organizațiilor clandestine privind introducerea tradițională a agenților dubli și a provocatorilor în rândurile lor. Dar S. Degaev, care deja practic „predăsese” cei mai influenți membri ai Narodnaya Volya, probabil (conform lui S. Dagaev, nu există dovezi documentare și nu pot fi, toate acordurile lui False Vidocq și ale lui slujitorul său au fost, desigur, numai oral), după planurile vanitosului strateg, după asasinarea ministrului Afacerilor Interne D. A. Tolstoi, trebuia să conducă în cele din urmă mișcarea, formată din revoluționari imaginari - pioni, pentru ca ulterior locotenent-colonelul să-și poată controla activitățile. și, având un astfel de instrument, nu doar influențați guvernul, ci și extindeți-vă treptat pe al dvs. după cum doriți. Un astfel de plan implica eliminarea unuia dintre cei inițiați în el - interpretul sau ... S. Dagaev, dându-și seama de acest lucru, a luat contramăsuri, exprimate într-un acord cu organizația, conform căruia el, sub formă de ispășire pentru el trădare, a trebuit să-și trădeze patronul, facilitând represaliile împotriva lui. Cu toate acestea, nu bănuia că unul dintre autorii acestui asasinat a acţionat cu cunoştinţa şi îndrumarea lui D. A. Tolstoi, care a fost iniţiat indirect în „proiectul” lui G. P. Sudeikin, şi a profitat de ocazie pentru a-l elimina prin intermediul lui. metode proprii, plătind „munca” Starodvorsky în valoare de 1000 de ruble. ( Departamentul de securitate și asasinate politice în Imperiul Rus. - Recenzia cărții de V. M. Zhukhrai „Secretele poliției secrete țariste: aventurieri și provocatori.” (M .: Politizdat, 1991) - Site-ul „Internet pentru intelectuali” Copie de arhivă datată 10 august 2011 pe Wayback Machine  - V. M. Zhukhrai (Mironenko) , Ekaterina Shcherbakova .. De la teroare la provocare și înapoi - Telegraph "Around the World" 22 iunie 2010 Copie de arhivă din 24 septembrie 2010 pe Wayback Machine )
  9. ↑ Cifre ale mișcării revoluționare din Rusia  : în 5 volume / ed. F. Ya. Kona și alții - M  .: Societatea Uniune a Condamnaților Politici și Exilaților , 1927-1934.
  10. ↑ 1 2 Ariadna Tyrkova-Williams. Amintiri. Ceea ce nu va mai fi. — M.: Cuvânt. 1998 ISBN 5-85050-206-8
  11. ↑ Perchatkin S. N. Chudovo. — L.: Lenizdat. 1984 (link indisponibil) . Consultat la 14 septembrie 2011. Arhivat din original la 4 octombrie 2013. 
  12. ↑ 1 2 3 Karpachev S.P. Francmasoneria și francmasonii din Rusia în secolele XVIII-XX. Grade de măiestrie masonică (ritual scoțian antic și acceptat). — M.: V. P. Bystrov. 2007
  13. ↑ Bryukhanov V. A. Tragedia Rusiei. Regicid la 1 martie 1881 Arhivat din original la 21 aprilie 2013.
  14. ↑ 1 2 Arhiva Institutului Hoover pentru Război, Revoluție și Pace (AGIVRIM), colecția lui B. I. Nikolaevsky. Seria 284, Caseta 719, Dosarul 7 - Documente din arhivele Instituției Hoover pentru Război, Revoluție și Pace. francmasoneria politică rusă. 1906-1918. . Consultat la 10 septembrie 2011. Arhivat din original pe 17 august 2011.
  15. ↑ Rubakin N. A. Din istoria luptei pentru drepturile cărții. F. F. Pavlenkov / Carte: Cercetări și materiale. sat. 9 - M .: Camera de carte a întregii uniuni. Carte. 1964. S. 207
  16. ↑ Arhiva Academiei Ruse de Științe, f. 543 (fondul lui N. A. Morozov), op. 4, dosar nr.75 . Preluat la 10 septembrie 2011. Arhivat din original la 21 septembrie 2020.
  17. ↑ Carl Gustav Jung . Tipuri psihologice = Psychologische Tipen / Carl Jung; [Trad. cu el. Sofia Lorie]. - Sankt Petersburg: Azbuka, 2001. - 732, [1] p. ISBN 5-267-00414-6
  18. ↑ În epoca sovietică, începând din 1990, când s-a realizat prima ediție după 1917 a lui F. Nietzsche, iar în viitor sunt publicate traduceri de Yu. M. Antonovsky într-o formă modificată de K. A. Svasyan și alți editori.
  19. ↑ Petersburg. Lodge Polar Star. - Server virtual Dmitri Galkovsky . Preluat la 14 septembrie 2011. Arhivat din original la 17 august 2011.
  20. ↑ Diferențele de datare se datorează unor ani diferiți de pe coperta și titlul ediției Pavlenkov - vezi fișa catalogului RNL  (link inaccesibil) și ilustrație .

Surse

  • Cărți de referință „Totul Petersburg: 1892-1917”
  • Cartea de adrese din Sankt Petersburg pentru 1909. St.Petersburg. 1909
  • Numerotarea caselor cu liste alfabetice... Întocmit la Biroul Guvernatorului General Militar. St.Petersburg. 1836
  • Adresă-calendar al locuitorilor din Sankt Petersburg, întocmit de K. Nystrem. Volumul unu: - Sankt Petersburg. 1844
  • Ghid. 60.000 de adrese din Sankt Petersburg... Sankt Petersburg. 1854
  • Adresa-calendar. Pictura generală a tuturor funcționarilor. St.Petersburg. 1867-1868
  • Serkov A. I. Francmasoneria Rusă. 1731-2000 : Enciclopedie de cuvinte. — M.: ROSSPEN, 2001. — 1222 p. ISBN 5-8243-0240-5
  • Zhukhrai V. M. Secretele poliției secrete țariste: aventurieri și provocatori / V. Zhukhrai. - M.: Politizdat, 1991. - 333, [3] p. ISBN 5-250-01170-5

Link -uri