Permutarea lechitică este un proces fonetic care a avut loc în limbile lechitice și a constat în trecerea vocalelor anterioare și a sonantelor silabice moi în vocale non-frontale și, respectiv, în sonante dure, în poziție înaintea consoanelor dentare dure : 'e > 'o , 'ě > 'a , 'ę > ' ǫ , r̥' > r̥ , l̥' > l̥ [1] .
Permutația lechitică a contribuit la fonologizarea corelației duritate-moliciune în limbile lechitice și este, de asemenea, motivul apariției unui număr de alternanțe caracteristice limbilor lechitice .
Transpunerea 'ę > 'ǫ a fost în mare parte ştearsă în cursul soartei ulterioare a nazalelor polonezi . Cu toate acestea, este vizibil în unele nume și toponime din taurul Gniezno [3] :
În poloneză, transpunerea nu a avut loc pe scurt [6] :
Permutarea a dat naștere la alternanțe în declinarea multor substantive. Din secolul al XVI-lea, în limba literară poloneză, într-o serie de cazuri, aceste alternanțe încep să fie eliminate fie în favoarea unei tulpini cu inversare, fie invers [7] [8] :
Transpunerea este absentă în astfel de prepoziții poloneze precum przed „înainte”, przez „prin”, bez „fără”. Acest lucru se datorează faptului că consoana finală a prepozițiilor s-a asimilat în duritate-moliciune cu consoana inițială a cuvântului următor. Astfel, în unele contexte fonetice au fost create condiții pentru transpunere, dar în altele nu. În final s-au generalizat formele fără rearanjare [9] [10] .
Uneori au apărut dublete etimologice diferențiate semantic în timpul procesului de aliniere, cf. Lustrui działo „tun” și dzieło „operă (de artă)”, na czole „pe frunte” și na czele „la cap”, bieda „sărăcie, nevoie, durere” și biada „vai! (interjecție)” [11] .
În dialectele poloneze, alinierea a procedat diferit decât în limba literară. În dialectul mazovian, formele cu e în loc de a după labiale (rar după alte vocale) sunt larg răspândite: zamietać (lit. zamiatać „mătură”), wietrak (lit. wiatrak „moară de vânt”), opowiedać (lit. opowiadać „spune” ), zawiesy (lit. zawiasy „balamale uși”), wiedro (lit. wiadro „găleată”), wietr (lit. wiatr „vânt”), ofiera (lit. ofiara „sacrificiu”), śniedanie (lit. śniadanie „mic dejun”) "). În dialectele Polonia Mică și Polonia Mare, într-un număr de cazuri, alternanța lui o a fost eliminată în favoarea lui e : niesę (lit. niosę „eu port”), bierę (lit. biorę „eu iau”), piełun ( lit. piołun „pelin”), pierun (lit. piorun „fulger”), biedro (lit. biodro „coapsă”), mietła (lit. miotła „mătură”) [12] .
Într-un număr de cazuri în poloneză, o se găsește în locul etimologicului ь , adică acolo unde transpunerea nu ar fi trebuit să fie efectuată. Acest fenomen se numește rearanjare falsă [13] :
Numele tribului Dedoshan (< proto-slavă *dědъ „ bunic”) este înregistrat în geograful bavarez ca Dadosesani . Acest lucru ne permite să credem că rearanjarea lechitică a fost realizată în secolele IX-X [14] . E. Nalepa consideră însă irelevantă mărturia geografului bavarez, întrucât protoslava *ě, cel mai probabil, era o vocală joasă largă ( æ ), care putea fi transmisă în surse străine ca a , cf. într-un document croat: Item ego Johannes, Chroatorum dad , unde dad = *dědъ [15] .
Bula de la Gniezno (1136) reflectă deja rezultatele transpunerii: Sostroch (= Siostroch ), Sostros (= Siostrosz ), Dobrozodl (= Dobrosiodł ), Vsezodl (= Wszesiodł ), Sodlc (= Siodłk , Siodłek ( = ), Balouanzl Białowąs ), Balouezici (= Białowieżycy ), Balossa (= Białosza ), Quatec (= Kwiatek ), Sulidad (= Sulidziad ) [16] [2] .
Reformularea este reflectată de astfel de împrumuturi vechi precum Polsk. Piotr „Peter” (< cehă Petr < latină Petrus ), poloneză. anioł „înger” (< cehă anjel < latină angelus ), Pol. kościół „biserică” (< cehă kostel < latină castellum ) și poloneză. ofiara „sacrificiu” (< cehă ofěra < germană Opfer ), care a intrat în limba poloneză odată cu adoptarea creștinismului (966) [2] . Cu toate acestea, aceste forme sunt slab potrivite pentru datarea rearanjarii limitei cronologice superioare, întrucât ar fi putut fi împrumutate cu mult înainte de acest proces [16] . În plus, H. Popovskaya-Taborskaya subliniază că atunci când împrumutăm aceste forme, ne putem ocupa de înlocuirea și ajustarea formelor împrumutate la fonologia limbii destinatare, precum și de influența vocabularului original, în special, a formei. obiata „victimă” [17] .
Cronologia transpunerii ę > ǫ a provocat unele dezbateri în rândul savanților. J. Rozvadovsky a considerat următoarele exemple din taurul Gniezno drept exemple de astfel de rearanjare: Landa (Ląd nad Wartą), Chrustov , Boranta . Cu toate acestea, N. van Wijk credea că exemple convingătoare au început să apară abia din secolul al XII-lea, iar atât taurii Gniezno, cât și Wroclaw nu au arătat încă rearanjarea [18] :
Rearanjarea a avut loc după un astfel de proces precum metateza lină , deoarece a afectat cuvinte precum *berza > *br e za > *br' o za > Pol. brz o za "mesteacăn" și *perdъ > *pr e dъ > *pr' o dъ > Pol. prz ó d „înainte” [14] .
Rearanjarea s-a produs înainte de căderea celor reduse , întrucât e care a apărut din ь și ъ nu a fost supus unei rearanjamente [2] [19] :
Permutația lechitică a distrus corelația duritate-moliciune existentă anterior, când numai vocalele anterioare puteau fi după consoanele moi, iar vocalele non-frontale după cele dure. Ca urmare, consoanele moi, anterior alofone ale celor dure, au devenit foneme separate [20] .
Ca urmare a transpunerii, în timpul declinării substantivelor și conjugării verbelor au apărut alternanțe vocale caracteristice limbii poloneze: wieźć „carry” - wiozę „eu port”, nieść „carry” - niosę „carry”, las „pãdure” - w lesie „în pădure”, lato „vară” - w lecie „vară”, miasto „oraș” - w mieście „în oraș” [21] .
Tranziția de la e la o în anumite poziții este cunoscută de limbile lusatiană și est-slavă . Tranziția lui ě în a este cunoscută în dialectele Lusația de Jos și bulgară de est (și se reflectă în limba literară bulgară) [1] .
E. Nalepa combină tranziția lusatiană e > o , care este apropiată geografic și cronologic de mutația lechitică, într-un singur proces cu mutația.
Un document german din 1140 menționează numele Ztarecoztol = *Stary Kosťol , tradus în germană ca Aldenkirkin și reflectând transpunerea e > o [16] .
Totodată, în cronica lui Thietmar (1012-1018), numele lui Magdeborn (la 30 km de Biserica Veche) este consemnat ca Medeburu. E. Nalepa crede că Titmar a asociat acest cuvânt cu *medъ „miere”, care, potrivit savantului polonez, cunoștea acest cuvânt sub forma m'ed , și nu m'od , adică fără reformulare [22] .
| Istoria limbii poloneze | |
|---|---|
| periodizare |
|
| Monumente antice | |
| Fonetică |
|