Lycosura

Likosura ( greacă Λυκόσουρα [2] ) este un sat de munte din Grecia . Este situat la o altitudine de 540 de metri deasupra nivelului mării [1] pe versantul crestei Lykeo , pe peninsula Peloponez . Situat în partea de sud-vest a unității periferice a Arcadiei , la periferia Peloponezului , lângă granița cu Messinia , la 11 kilometri vest de Megalopolis , la 34 de kilometri sud-vest de Tripolis și la 165 de kilometri sud-vest de Atena . Inclus în comunitate (dim) Megalopolis . Populația 37 conform recensământului din 2011 [2] . Locuitorii sunt angajați în culturile și creșterea animalelor. Drumul local Khomeris trece prin sat— Kastanochorion, care duce la sanctuarul lui Zeus Lyceum de pe Muntele Lyceo. Există o frumoasă biserică veche lângă drum.

Istorie

Până în 1926 ( ΦΕΚ 73Β ) satul se numea Astala ( Αστάλα ) [3] . Rednumit după orașul antic Lycosura ( greaca veche Λυκόσουρα , lat.  Lycosura ) [4] , orașul sacru al arcadienilor de pe versantul sudic al Muntelui Lyceo. Potrivit lui Pausanias , fondatorul orașului a fost regele Lycaon , care i-a dat lui Zeus epitetul de Lycaean și a înființat Jocurile Lyciane ( Likei)., Λύκαια ) [5] . În Likosura a trăit regele arcadienilor Clitoriscare a fondat orașul Clitoris, dându-i numele [6] . În oraș a existat un templu al lui Artemis Hegemony (Lider), un sanctuar al zeiței locale Despina (Doamna), fiica lui Poseidon , cu un altar pentru Demetra, un templu al lui Pan cu o statuie de marmură a Afroditei și statui de lemn ale Afroditei. , Apollo și Atena, precum și sanctuarul Atenei. Potrivit lui Pausanias , în sanctuarul Despinei se aflau statui de piatră ale lui Demeter și Despina, așezate pe același tron, Artemis și titanul Anita de Damofon . Lângă templul Despinei se afla așa-numitul Megaron (Sala) [7] . Likosura este considerată cea mai veche dintre toate orașele, relatează Pausanias că „soarele a văzut-o primul; după acest model oamenii au învățat să-și construiască orașe” [8] .

Lycosura a fost golită de la bază după bătălia de la Leuctra din 371 î.Hr. e. pe calea sinoicismului Megalopolei, unde s-au mutat locuitorii acesteia [4] [9] .

Arheologie

Sanctuarul Despina este unul dintre cele mai importante sanctuare ale Arcadiei antice. A dispărut înainte de sfârșitul perioadei romane [10] .

Săpăturile au fost făcute în secolul al XX-lea de către Societatea Arheologică , în principal de Konstantinos Kourouniotis . În același timp, Konstantinos Kuruniotis a fondat un mic muzeu arheologic cu un etaj pentru a găzdui unele dintre descoperirile din sanctuarul din Despina. Cele mai importante monumente ale sitului arheologic sunt: ​​templul Despinei, Megaron (Sala) [7] , Stand mare și altare, fântână-bazin [11] . Muzeul cuprinde colecții de sculpturi, inscripții, cadouri votive din marmură și lut de diferite tipuri din sanctuarul Despina, diverse mici descoperiri din zona din jurul sanctuarului [12] .

Comunitatea Lycosoura

Comunitatea Astala a fost creată în 1919 ( ΦΕΚ 94Α ), în 1926 ( ΦΕΚ 73Β ) a fost redenumită Likosura [13] . Comunitatea include satul Marmara . Populația 62 la recensământul din 2011 [2] . Suprafata 6.025 kilometri patrati [1] .

Populație

Note

1. ↑ 1 2 3 4 Απογραφή πληθυσμού - κατοικιών της 18ης μαρτίου 2001 (μόνιμος πληθυσμός)  (greacă) . — Πειραιάς: Εθνική στατιστική υπηρεσία της Ελλάδας , 2009. — Τ. eu _ — Σ. 354 . — ISSN 1106-5761 .
2. ↑ 1 2 3 4 5 6 Πίνακας αποτελεσμάτων Μόνιμου Πληθυσμού-Απογραφής 2011  (greacă) . Ελληνική Στατιστική Αρχή (20 martie 2014). Consultat la 22 octombrie 2017. Arhivat din original la 13 noiembrie 2015.
3. ↑ Αστάλα (Αρκαδίας)  (greacă) . ΕΕΤΑΑ. Preluat: 8 octombrie 2018.
4. ↑ 1 2 Lycosura  // Dicționar real de antichități clasice  / ed. F. Lübker  ; Editat de membrii Societăţii de Filologie şi Pedagogie Clasică F. Gelbke , L. Georgievsky , F. Zelinsky , V. Kansky , M. Kutorga şi P. Nikitin . - Sankt Petersburg. , 1885. - S. 796.
5. ↑ Pausanias . Descrierea Hellasului. VIII, 2, 1
6. ↑ Pausanias . Descrierea Hellasului. VIII, 4, 5
7. ↑ 1 2 Pausanias . Descrierea Hellasului. VIII, 37, 1-12
8. ↑ Pausanias . Descrierea Hellasului. VIII, 38, 1
9. ↑ Pausanias . Descrierea Hellasului. VIII, 27, 3-8
10. ↑ Ιερό της Δέσποινας - Λυκόσουρα. Ιστορικό  (greacă) . Υπουργείο Πολιτισμού και Αθλητισμού (2012). Preluat la 8 octombrie 2018. Arhivat din original pe 28 februarie 2021.
11. ↑ Ιερό της Δέσποινας - Λυκόσουρα. Περιγραφή  (greacă) . Υπουργείο Πολιτισμού και Αθλητισμού (2012). Preluat la 8 octombrie 2018. Arhivat din original la 29 ianuarie 2021.
12. ↑ Αρχαιολογικό Μουσείο Λυκόσουρας. Περιγραφή  (greacă) . Υπουργείο Πολιτισμού και Αθλητισμού (2012). Preluat la 8 octombrie 2018. Arhivat din original pe 28 februarie 2021.
13. ↑ K. Ρογγοζίου (Μεσσηνίας)  (greacă) . ΕΕΤΑΑ. Consultat la 5 octombrie 2018. Arhivat din original pe 6 octombrie 2018.
14. ↑ 1 2 Μόνιμος και Πραγματικός Πληθυσμός της Ελλάδος. Σύνολο Ελλάδος νομοί Απογραφές πληθυσμού 2001 και 1991  (greacă)  (link indisponibil) . Ελληνική Στατιστική Αρχή . Preluat la 22 iunie 2017. Arhivat din original la 16 iulie 2006.

Dicționare și enciclopedii	Dicționar real de antichități clasice
În cataloagele bibliografice	GND : 4456256-1 VIAF : 246946696 World Cat VIAF : 246946696