Lori ( arm. Լոռի ) este o regiune istorică și geografică a Armeniei [1] . În antichitate și în Evul Mediu a mai fost numit și Tashir sau Tashirk [2] . Din secolul al XI-lea, după construirea cetății Lori de către regele armean David I fără pământ [3] , regiunea a fost numită și Lori. Toponimul este etimologizat din armenul „lor” - prepeliță [4] .
Numele anterior Tashir sau Tashirk [2] . Pliniu îl menționează sub forma Thasie [5] . Împreună cu o serie de regiuni din apropiere, în Evul Mediu georgienii numiti Somkhiti, adică. Armenia [6] . Partea centrală a regiunii a fost menționată sub forma Tashratap , care este tradusă din armeana antică drept câmpia Tashir [7] - platoul modern Lori [2] . Numele Lori provine de la armeanul „lor” - prepeliță [4] . Până în secolul al VII-lea, centrul a fost Odzun , mai târziu orașul Lori (Lore) sau Loriberd [5] [3] .
În memoria istorică a armenilor, toate zonele marii provincii Gugark , inclusiv Tashir, au fost conduse de descendenții lui Gushar, un descendent al legendarului progenitor al poporului armean Hayk [8] .
K. Tumanov notează că regiunea Tashir a fost capturată din Armenia ca urmare a expansiunii Farnavazizilor [9] . Această opinie este împărtășită de R. Husen [10] . După ce au achiziționat regiunile armenești Tașir, precum și Așoțk , Farnavazizii i-au unit în Samshvild eristavstvo. În secolul II î.Hr. e. a doua monarhie armeană recent apărută l-a întors pe Tashir în Armenia. Artashesizii, la rândul lor, au creat o unitate administrativă separată cu includerea lui Tashir [11] .
În prima jumătate a secolului I, în timpul declinului statalității armene, Iberia a stabilit controlul asupra Tașir, dar până la sfârșitul aceluiași secol, statul armean restaurat al Arshakidilor a returnat regiunea înapoi [12] [10] . După împărțirea Armeniei în 387 , Tașir, cu excepția părții sale superioare, a plecat în Iberia [10] . Prinții din Tașir se numărau printre acele clanuri dinastice ale Armeniei care au existat atât în Arshakid, cât și în perioadele ulterioare [13] . Lazăr Parpetsi și Yeghishe îi menționează pe prinții Tashir printre participanții la răscoala împotriva sasanizilor din 450-451 [14] . Înainte de aceasta, făcând parte din statul Gugark [8] , până la mijlocul secolului al V-lea Tashir a devenit un principat separat. Până în secolul al VII-lea, s-a întors din nou la granițele statului [15] .
În secolul al IX-lea, prințul Guaram a luat stăpânire pe Tashir . Se știe că tatăl său Ashot sau bunicul nu a deținut această regiune [16] . Până în 876, Guaram l-a predat ginerelui său Ashot , viitorul rege al Armeniei , districtul învecinat Ashotsk . Probabil, Tashir a fost transferat în același timp, pentru că nu mai apare niciodată printre ținuturile bagaratizilor iberici, cu toate acestea, începe să fie menționat printre pământurile rudelor lor armene [17] .
Aproximativ în 980, fiul cel mai mic al regelui Ashot al III -lea Gurgen a primit nordul Tashir, unde s-a format un vasal de stat din Ani [19] . Lori, altfel Tashir-Dzoraget, atinge cel mai înalt vârf sub David I cel Fără pământ . Campania de la Alp-Arslan din 1064 s-a reflectat și în soarta istorică a acestui stat. Regele Lori Kyurike al II-lea a fost nevoit să recunoască suzeranitatea lui Alp-Arslan [20] . În același timp, regele Bagrat al IV-lea al Georgiei l-a capturat pe Samshvilde de la Kyurike II [21] și a mutat capitala la sud - în orașul fortificat Lori [3] , fondat anterior de tatăl său [18] . În 1105, Lori a fost invadată de emirul de Kyzyl [22] . Regatul lui Lori a căzut în cele din urmă în 1113 [23] . Enciclopedia britanică și „Istoria Cambridge a Iranului” numesc Regatul Lori unul dintre ultimele centre ale structurii statului național armean după cucerirea țării de către selgiucizi la mijlocul secolului al XI-lea [24] [25] .
În perioada 1110-1123, regele David Ziditorul a anexat Georgiei o serie de pământuri armene, inclusiv Lori [26] . Un cronicar georgian relata despre cuceririle lui David: „... În același an a luat cetatea armeană Lore ” [27] . Vardan cel Mare a raportat că acesta din urmă a anexat „ Gag, Terunakap, Tavush, Kayan, Kaytzon, Lore, Tashhir and Makhkanaberd; a subjugat toate posesiunile armene ” [28] . După acest eveniment, regele georgian a purtat și titlul de „rege al armenilor” [29] . Curând, Lori a fost transferată în posesia familiei Orbeli. După înăbușirea rebeliunii Orbeli din 1177, regele Geogriy al III-lea l- a transferat pe Lori la Kipchak Khubasar, dar numai opt ani mai târziu, în 1185, regina Tamara a transferat regiunea lui Sargis Mkhargrdzeli-Zakarian, noul amirspasalar al Georgiei. K. Tumanov notează că în secolele XII-XIII a domnit în Lori casa armeană a lui Zakaryan (Mkhargrdzeli) [30] . Nord-estul Armeniei, sub coroana georgiană, inclusiv Lori, a fost condusă la începutul secolului al XIII-lea de amirspasalar Zakare și fiul său Shahanshah [31] . În această epocă, întregul nord al Armeniei a fost eliberat de selgiucizi, iar stăpânirea de acest fel s-a extins pe teritorii mai extinse [32] . În zona mică din Dsegh , în aceeași perioadă, mamikonienii au domnit . În 1225, regiunea, pentru o scurtă perioadă, a fost luată de Khorezmshah Jalal ad-Din [33] . În 1236-1237, Lori , unul dintre cele mai importante orașe din Armenia, a fost capturat de mongoli [34] . În ajunul cuceririi mongole, a fost unul dintre principalele centre de meșteșuguri și comerț din Armenia de Nord [35] . Orașul fortificat a căzut în mâinile lui Chagatai Noyan [36] . La sfârșitul secolului al XIV-lea, Lori a fost distrusă de Tamerlan [3] . Lori a fost printre cei mai afectați de campaniile timur din regiunile armene ca parte a regatului georgian [37] . În 1435, regiunea a fost transferată de către țarul georgian Alexandru I familiei armene din Orbelyan [37] .
Călător Ambrogio Contarini în 1474-1477. scrie despre Tashir/Lori [38] :
/ Loreo / Pe 22 am început să urcăm muntele înalt și seara am ajuns în vârful lui, unde ne-am oprit să ne odihnim, deși nu aveam o picătură de apă la noi. A doua zi, dimineața devreme, am pornit mai departe și, după ce am coborât muntele, ne-am trezit în posesiunile lui Uzun-Gassan , adică în Armenia, iar seara am ajuns la cetatea Lori (Loreo), aparținând aceluiași Uzun-Gassan și situat într-o mică vale, între munte și râu, remarcabilă nu atât prin adâncimea apelor sale, cât prin abruptul și înălțimea malurilor. Un sat armean a fost construit chiar lângă acest râu, în care ne-am așezat pentru noapte...
În regiunile muntoase din Lori în secolele XVI-XVII, melik feudali armeni au condus [39] . Deci, în secolul al XVI-lea, conducătorul Lori a fost Melik-Nazar, care în 1602 a primit un firman de la persanul Shah Abbas , confirmând drepturile sale de lungă durată asupra acestei zone [40] .
În 1555, după pacea de la Amasya , Lori a trecut la Safavizi, intrând administrativ în galeză Kartli-Kakhetian. În timpul „Marele Surgun” din 1604, când șahul persan Abbas a evacuat cel puțin 250 de mii de oameni din Armenia de Est , populația din Lori a fost, de asemenea, evacuată cu forța. Arakel Davrizhetsi, un contemporan al evenimentelor, scrie la mijlocul secolului al XVII-lea [41] :
... a transformat Armenia prosperă și fertilă într-un [deșert] nelocuit. Căci în timpul strămutării, el a alungat în Persia [locuitori] nu unul sau doi, ci mulți gavari, începând de la granițele Nahicevanului prin Yeghegadzor , până la malurile gavarurilor Geghama , Lori și Khamzachiman , Aparan , ...
După 1747, împreună cu Kartli și Kakheti, s-a separat de Iran. Din 1762, Lori face parte din regatul georgian unit de Heraclius al II-lea .
Călătorul Johann Guldenstedt a scris în 1771 [42] :
Districtul armean Tashiri
Este situat în Somkhiti, de la Teflis la sud-sud-vest. mai sus la Poladauri Mahaver și se învecinează la sud cu districtul turcesc Airumli sau Kars, la est cu Bampek. Persanul Shah Nadir l-a ruinat extrem de mult. Majoritatea locuitorilor săi sunt armeni și apoi tătari Terekmen.
În 1801, împreună cu Georgia, a devenit parte a Rusiei și a format distanța Lori-Pambak . J. Guaita notează: „Astfel, Rusia primește o parte din teritoriile Armeniei antice, adică regiunile Lori și Dilijan, pe lângă Artsakh” [43] .
| 1. Mănăstirea armeno-apostolică Odzun [44] , secolul VI 2. Mănăstirea armeano-calcedoniană Pgndzaank (Akhtala) [45] , secolul al XIII-lea | ||||||||||
În Lori s-au păstrat două stele de piatră de vishaps [46] .
Regiunea a fost unul dintre centrele vieții monahale armenești. La începutul secolului al V-lea, Mesrop Mashtots [47] a vizitat Tashir . Potrivit lui Peter Coe, scopul său era să răspândească alfabetizarea în rândul populației armene pentru a-și păstra identitatea culturală după ce regiunea a fost smulsă din Armenia [48] .
Dintre mănăstirile medievale timpurii, Odzun , biserica Sf. Fecioare în Kurtan, Tormak în Gulagarak, Jgrashen în Vardablur, Bardzrakash în Dsege. Bazilica cu cupolă din Odzun din secolul al VI-lea are o valoare culturală deosebită. În secolul al X-lea, în estul regatului Tashir-Dzoraget, au fost construite mănăstirile Sanahin și Haghpat [44] - unul dintre cele mai mari monumente culturale ale istoriei Armeniei. Asemenea figuri ale culturii armene medievale precum Hovhannes Sarkavag , Grigor Tuteordi, David Kobayretsi , Anania Sanakhnetsi și alții au trăit și au lucrat în Lori.
În primele decenii ale secolului al XIII-lea, nord-estul Armeniei, aflată sub stăpânirea dinastiei Zakaryan, a cunoscut o ascensiune economică și culturală [26] . În 1205, la Lori a fost convocat un sinod bisericesc. Evenimentul a avut un rol important în istoria bisericească a Armeniei în secolul al XIII-lea, a întărit poziția calcedoniților și, în același timp, a apropiat cele două confesiuni [49] .
La începutul secolului al XIII-lea, o serie de mănăstiri au fost luate de la Biserica Apostolică Armenă și transferate armenilor calcedonieni . Printre aceștia se numără Pgndzaank (Akhtala) [50] , Kobayr [51 ], Khuchap, Khnevank , Kirants [51] , Srvekh, Sedvivank, Bggavor etc. A. Lidov notează că în anumite perioade ale istoriei, făcând parte din regatul georgian , regiunea a rămas bastionul culturii armene [52] . Cambridge History of Christianity notează că în secolul al XIII-lea, în regiunea Lori, în mănăstirile armenilor calcedonieni Kobayr, Kirants și Pgndzaank (Akhtala), au fost efectuate traduceri de texte inaccesibile în limba armeană [45] . E. Brier , D. Winfield, D. Isaac și S. Ballans o numesc pe Lori din secolul al XIII-lea o regiune armeano-calcedoniană din Georgia [53] .
| Diviziuni administrative ale Armeniei Mari | |
|---|---|
| Airarat | |
| Artsakh |
|
| Ahdznik |
|
| Vaspurakan |
|
| Gugark | |
| Karin |
|
| Korchaik |
|
| mokk | |
| Paytakaran |
|
| Parskaayk | |
| Syunik | |
| Taik |
|
| Turuberan | |
| utik | |
| Tsopk | |