În memoria Cataloniei

Memories of Catalonia (ing. Homage to Catalonia ) este o relatare personală a lui George Orwell , bazată pe experiențele și observațiile sale despre lupta armatei republicane în timpul războiului civil spaniol . Războiul a fost unul dintre evenimentele definitorii în viziunea sa politică și o mare parte din ceea ce l-a determinat să scrie în 1946: „Fiecare serie de scrieri serioase pe care le-am scris din 1936 a fost scrisă direct sau indirect împotriva totalitarismului și pentru socialismul democratic . "

Prima ediție a fost publicată în Regatul Unit în 1938 . Cartea a fost publicată în Statele Unite până în februarie 1952, când a apărut după o prefață autorizată a lui Lionel Trilling . Singura traducere publicată în timpul vieții lui Orwell a fost în italiană, în decembrie 1948. O traducere franceză a lui Yvonne Davet, cu care Orwell a corespondat, comentând traducerea și oferind clarificări și note, a fost publicată la 5 ani după moartea lui Orwell.

Rezumatul capitolelor

Capitolul 1

Cartea începe la sfârșitul lui decembrie 1936. Orwell descrie atmosfera Barcelonei așa cum i se pare în acest moment. „Anarhiștii încă stăpâneau de facto Catalonia și revoluția era încă în plină desfășurare... Era prima dată când eram într-un oraș în care clasa muncitoare era în șa... Fiecare magazin și cafenea avea un semn. că fusese colectivizat” . „Anarhiștii” (referindu-se la CNT și FAI spaniole ) erau „sub control”, bacșișul era interzis de către muncitori înșiși, iar formele sclavilor de vorbire precum „señor” sau „don” au fost abandonate. El continuă să descrie o scenă din cazarma Lenin (fostă cazarmă Lepanto) în care polițiștilor li s-au dat ceea ce comic se numea „instrucțiuni” de pregătire pentru operațiuni de luptă pe front. „În miliții mai erau femei, deși erau puține. În primele bătălii au luptat cot la cot cu bărbații.”

capitolul 2

În ianuarie 1937, centuria lui Orwell ajunge la Alcubierre, chiar dincolo de linia către Zaragoza. El pictează sărăcia satelor din regiune și „dezertorii fasciști” care nu se pot deosebi de ei înșiși. În a treia zi se înmânează puști. Orwell era înarmat cu „un Mauser german din 1896... a fost corodat și s-a rugat pentru trecut”. Capitolul se termină cu centuria sa sosind în tranșeele de lângă Zaragoza și pentru prima dată aproape că îl lovește un glonț.

capitolul 3

Orwell, în dealurile din jurul Zaragoza, descrie „plictiseala și disconfortul amestecat ale războiului staționar”, o abundență de situații în care „fiecare armată s-a îngropat și s-a așezat pe vârfurile dealurilor pe care le-a câștigat”. El laudă milițiile spaniole pentru egalitatea lor socială relativă, pentru că țin frontul în timp ce armata era antrenată în spate și pentru un tip de disciplină „democratică, „revoluționară”... mai de încredere decât ne-ar putea aștepta”. Disciplina „revoluționară” depinde de conștiința politică – de înțelegerea motivului pentru care ordinele trebuie îndeplinite. Este nevoie de timp pentru a răspândi acest lucru." De-a lungul capitolului, Orwell descrie diverse lipsuri și probleme în față - lemne de foc ("Noi eram la două-trei mii de picioare deasupra nivelului mării, era mijlocul iernii și frigul era de nedescris") , mâncare, lumânări, tutun etc. Muniția, și pericolul de accidente inerent unui grup de soldați prost antrenat și prost înarmat.

capitolul 4

După aproximativ trei săptămâni pe front, Orwell și un alt milițian englez din unitatea sa, Williams, se alătură unui contingent de colegi englezi trimiși de Partidul Laburist Independent pe o poziție la Monte Oscuro, în vizorul Zaragoza. „Poate că cel mai bun din grup a fost Bob Smillie, nepotul unui lider de miner proeminent, care mai târziu a murit într-o moarte atât de rea și fără sens în Valencia”. În această nouă poziție, el este martor la strigătele ocazionale de propagandă dintre rebeli și tranșeele loiale și aude de căderea Malaga. „… fiecare bărbat din miliție credea că pierderea Malaga se datorează trădării. Aceasta a fost prima conversație pe care am auzit-o despre trădare sau obiective comune. Asta mi-a dat primele îndoieli vagi cu privire la acest război, în care până acum drepturile și nedreptățile păreau atât de frumoase. În februarie, este trimis împreună cu alți milițieni POUM pentru a face parte din armata care asediază Huesca. El amintește de sintagma glumă „mâine luăm cafea la Huesca”, atribuită generalului la comanda forțelor guvernamentale, care lansase cu câteva luni în urmă unul dintre numeroasele atacuri nereușite asupra orașului.

capitolul 5

În al cincilea capitol, Orwell se plânge că în partea de est a Huescăi, unde se afla, nimic nu părea să se fi întâmplat în afară de atacul primăverii. La sfârşitul lunii martie 1937, se afla zece zile în (aşa-zisul) spital din Monflorit cu un braţ otrăvit, care trebuia înjunghiat şi pus în praştie. El descrie șobolani care „erau într-adevăr la fel de mari ca pisicile, sau aproape” (în 1984 a lui Orwell, protagonistul, Winston Smith, are o fobie față de șobolani, împărtășită într-o oarecare măsură de însuși Orwell). El se referă la lipsa „sentimentului religios în sensul ortodox” și la faptul că Biserica Catolică era „pentru spanioli, cel puțin în Catalonia și Aragon, o rachetă, pură și simplă”. El speculează că creștinismul ar fi putut fi înlocuit într-o oarecare măsură de anarhism. Ultima parte a capitolului descrie pe scurt diferitele operațiuni la care a participat Orwell: de exemplu, înaintarea tăcută a frontului loial pe timp de noapte.

Capitolul 6

Una dintre aceste operațiuni, care a fost amânată în capitolul 5, a fost „atacul de reținere” asupra Huesca, menit să devieze trupele naționaliste de la atacul anarhist de pe „drumul Jaca”. Acest lucru este descris aici. Aceasta este una dintre cele mai semnificative acțiuni militare la care Orwell participă pe toată durata șederii sale în Spania. Orwell marchează începutul acelei nopți când grupul său de cincisprezece a capturat poziția naționalistă, dar apoi s-a retras în liniile lor cu puști și muniții capturate. Cu toate acestea, în ciuda acestor descoperiri, Orwell și grupul său au fost forțați să se retragă înainte de a putea asigura telescopul mare pe care l-au găsit în carcasa mitralierei, ceva mai necesar pentru partea lor decât orice armă. Cu toate acestea, diversiune a avut succes în a îndepărta trupele de atacul anarhist. Capitolul se încheie cu Orwell doliu că și acum este încă supărat din cauza pierderii telescopului.

Capitolul 7

Orwell își împărtășește amintirile despre cele 115 zile pe care le-a petrecut pe frontul de război și despre influența asupra ideilor sale politice: „... atmosfera psihică predominantă a fost aceea a socialismului... diviziunea obișnuită de clasă a societății a dispărut într-o oarecare măsură, este aproape de neconceput în mediul contaminat de bani. aerul Angliei... ca urmare a dorinței mele de a vedea instaurarea socialismului a devenit mult mai urgentă decât era înainte. Când a părăsit Spania, devenise un „socialist democrat convins”. Capitolul se încheie cu sosirea lui Orwell la Barcelona în după-amiaza zilei de 26 aprilie 1937. „Și atunci au început necazurile.”

Capitolul 8

Orwell detaliază schimbările semnificative din atmosfera socială și politică din Barcelona când se întoarce de la trei luni pe front. El descrie absența unei atmosfere revoluționare și a unei diviziuni de clasă despre care credea că nu se va mai produce, adică cu o diviziune vizibilă între bogați și săraci și revenirea limbii sclavilor. Orwell era hotărât să părăsească POUM și mărturisește că „și-ar fi plăcut să se alăture anarhiștilor”, dar în schimb a căutat o recomandare să se alăture Columnei Internaționale pentru a putea merge pe frontul de la Madrid. A doua jumătate a acestui capitol este dedicată descrierii conflictului dintre CNT anarhist și generalul socialist Unite de Trabajadores (UGT) și anularea ulterioară a demonstrației de 1 Mai și escaladarea luptei de stradă în Zilele Mai din Barcelona. „A fost un antagonism între cei care doreau ca revoluția să meargă înainte și cei care doreau să o evite sau să o evite – în cele din urmă între anarhiști și comuniști”.

Link -uri

• Homage_to_Catalonia Arhivat 1 iulie 2019 la Wayback Machine versiunea electronică a poveștilor.

Surse

• Omaggio alla Catalogna, traducere de Giorgio Monicelli (Mondadori, Verona, decembrie 1948), Orwell Lost.
• Shelden, Michael. Orwell, biografie autorizată

Site-uri tematice	LibraryThing Laboratorul de Științe
Dicționare și enciclopedii	Mare catalană Britannica (online)
În cataloagele bibliografice BNE : XX3383760 BNF : 16639841m GND : 4820555-2 NLA : 36565063 SUDOC : 160624215 VIAF : 183892463 WorldCat VIAF : 183892463