| Pan Satyrus | |
|---|---|
| Pan Satyrus | |
| Coperta primei ediții (1963) | |
| Gen | fantezie, satira |
| Autor | Richard Warmser |
| Limba originală | Engleză |
| Data primei publicări | 1963 |
„Pan Satyrus” ( în engleză „Pan Satyrus” ) - un roman al scriitorului american Richard Wormser în stilul unei parodii literare cu elemente de fantezie, publicat în Statele Unite în 1963. În URSS , ea a fost interpretată de recenzori ca o satira ascuțită asupra defectelor din viața politică a SUA și o denunțare a militarismului american [1] . E prea adânc permisă citirea intenției autorului în condițiile „ dezghețului ” pentru a trece cenzura sovietică și în 1966 pentru a publica povestea în URSS: mai întâi în două numere ale revistei „ Literatura străină ” tradusă de D. A. Jukov [2] , iar apoi ca o carte separată în aceea aceeași traducere [3] .
Pan Satyrus este noul nume pe care cimpanzeul Mem si-l alege dupa ce a inceput sa vorbeasca omenesc. În propria sa explicație:
Pan Satyrus este numele latin pentru cimpanzeul cu față neagră. <...> Era scris pe o placă de metal prinsă de cușca mamei. Când eram încă o maimuță mică, am crezut că acesta era numele ei.
Clasificarea modernă a cimpanzeului comun are Cimpanzeul cu față neagră ( Pan troglodytes troglodytes ) mai degrabă decât pe cel mai grațios „cu față neagră”. Iar subspecia cimpanzeului vest-african ( Pan troglodytes verus ) din vechea clasificare a lui Schwartz până în 1934 a fost numită Pan satyrus verus [4] . Un pic de libertăți cu termeni și clasificări îi conferă autorului poveștii un nume sonor [5] . Mai târziu, acesta este folosit și pentru a juca pe tema problemelor rasiale din SUA (originea „cu fața neagră” îi permite lui Pan Satyrus să se raporteze personal la problemele negrilor din SUA ).
Numele latin original Pan satyrus a fost compilat de Schwartz din numele zeității Pan și ale zeităților pădurii ale satirilor . . Pentru un cititor vorbitor de limbă rusă, „pan” în fața unui nume este de obicei asociat cu o formă omonimă de adresă , motiv pentru care titlul poveștii poate căpăta o „aromă poloneză” neintenționată. . Din acest motiv sau altul, prima ediție a revistei din 1966 s-a intitulat, cu o precizare, „Pan Satyrus in Space”. Într-o ediție separată din același an, această clarificare a fost abandonată, dar a revenit la ea în reediția din 2001 [6] .
Chimpanzee Meme este una dintre maimuțele folosite în programul spațial al SUA (referire la evenimente reale ). Oamenii nici măcar nu realizează că maimuțele sunt un stadiu mult mai înalt de evoluție în comparație cu oamenii . Meme înțelege perfect limbajul oamenilor, dar, ca și alte maimuțe, nu vede niciun motiv să comunice cu ei. El însuși a învățat să scrie și să citească până la vârsta de doi ani, cunoaște fluent codul Morse , a studiat amănunțit nava Mem-saib, pe care este lansat în spațiu și urăște porecla lui Mem, inventată de soția managerului de proiect. .
La a 13-a lansare, Meme este trimis cu un purice sub un costum spațial și orbitează de la vest la est, astfel încât întregul zbor soarele să strălucească direct în ochii lui. Aceasta îi umple paharul răbdării. În codul Morse, el anunță Pământul cu privire la o întoarcere spre vest și accelerează mișcarea navei. În același timp, el modifică setările în așa fel încât nava se mișcă într-un mod de neînțeles la viteză superluminală . Ca efect secundar al acestei mișcări, Meme dobândește o dorință irezistibilă de a comunica cu oamenii în limba lor (a „regresat”, după propria definiție). Începe să comunice din momentul în care USS Cook își ridică nava în ocean și de la bun început declară că de acum înainte îl cheamă Pan Satirus.
Acum Pan Satirus este deținătorul celui mai valoros secret militar, mișcarea cu viteză superluminală, pe care nu consideră deloc necesar să-l împărtășească cu un tip primitiv de oameni. El, totuși, își face prieteni printre ei: ofițeri de subordine („ midshipmen ” în traducerea rusă) din echipa Cook, acesta este operatorul radio Bronstein, poreclit Lucky și minerul Bates, poreclit Gorilla. Aventurile lor pe uscat în confruntarea cu militarii și politicienii de rang înalt formează complotul următor al poveștii.
Coperta primei ediții americane din 1963 spune:
O falsă științifico-fantastică amuzantă despre un shimpo într- o capsulă care lansează o cheie de maimuță în programul spațial american!
Text original (engleză)[ arataascunde] O falsă amuzantă de science-fiction despre un cimpanzeu capsulat care a aruncat o cheie de maimuță în programul spațial al Americii!Într-adevăr, Richard Wormser preia realități bine cunoscute cititorului american de atunci ( programul Mercur și Ham the cimpanzee ) și le întoarce pe dos. Acum, maimuța are cunoștințe și efectuează cercetări, împingând mai mulți oameni primitivi în fundal. De asemenea, dă loc primirii „ înstrăinării ”, evaluării și analizei acțiunilor umane și instituțiilor sociale de către animalul gânditor. .
În URSS, criticii au sugerat o lectură mult mai profundă a poveștii: ca o critică socială acută a „sistemului politic american și complexului militar-industrial” [1] , unde maimuța se dovedește a fi mai umană decât oamenii înșiși. Mai târziu, în articolul „Râsete și întristare”, traducătorul poveștii D. A. Jukov a scris [7] :
Marinarii umani care au poreclele Gorilla și Lucky și sunt atribuiți lui Pan Satyrus. Doctorul „chimponautului” Aram Bedoyan este uman și inteligent. Mecanismul sistemului, în roțile cărora Pan Satirus este prins, este inuman.
Fie că aceasta a fost o lectură prea profundă a textului, o modalitate de a „calma” cenzura sovietică sau dacă criticii sovietici au avut dreptate, nu criticii americani, alegerea finală ar trebui lăsată la latitudinea cititorilor poveștii. În orice caz, această lectură a făcut posibilă publicarea în 1966 a autoarei pentru reviste pulp , plină de umor specific naval („ La naiba, zice infanteriei... de ce să nu zic cimpanzei? ”) și situații îndrăznețe. chiar și pentru „ dezgheț ” și declarații .