Sedilă

Cedilla (de asemenea cedilla , spaniolă  cedilla ) este un cârlig adăugat sub unele consoane ca semn diacritic pentru a indica o schimbare a pronunției lor. Numele „cedilla” provine de la numele literei Z ( ceda spaniolă  ) cu un sufix diminutiv. Pronunția învechită a lui „sedili” este „serila”, deoarece în limba spaniolă a secolului al XVI-lea d și r erau uneori interschimbabile.

În franceză, cedilla este cunoscută ca cédille [1] , în portugheză ca cedilha , iar în catalană ca ce trencada („C spart”).

Ç

Cel mai comun caracter cedilă este Ç ( C cu cedilă ). Acest caracter a fost folosit pentru a reprezenta sunetul africatei /ts/ în spaniolă veche. În limba spaniolă însăși, nu este folosită după reforma ortografică din secolul al XVIII-lea.

C-cedilla a fost adoptată pentru scrierea în alte limbi, cum ar fi franceză , portugheză , catalană , occitană . Reprezintă un sunet „moale” /s/ (scris înaintea literelor a, o, u , în timp ce c înaintea acestor litere reprezintă sunetul /k/).

În alfabetele altor limbi - turcă , albaneză , azeră , bașkir, tătar , turkmen , chuvaș și altele - este folosit (și cu alte litere) pentru a desemna africane (/tʃ/ etc.) sau șuierat . De asemenea, uneori folosit în romanizarea limbii arabe . Cedilla este folosită pe scară largă în practică în limba română , deși normele oficiale de scriere prescriu o virgulă sub literă, nu cedilă.

Note

1. ↑ Cedilla // Dicționar enciclopedic al lui Brockhaus și Efron  : în 86 de volume (82 de volume și 4 suplimentare). - Sankt Petersburg. , 1890-1907.

Link -uri

• ◌a pe Scriptsource.org 
• ¸ la Scriptsource.org