„Trei mici pădurari” ( germană: Die drei Männlein im Walde ) este un basm al fraților Grimm , despre o fiică vitregă bună care, grație grației bărbaților magici din pădure, și, în ciuda furiei mamei sale vitrege , a devenit regină. În colecția de basme de către Frații Grimm , este numărul 13, conform sistemului de clasificare a basmelor Aarne-Thompson , basmul este numărul 403 „Mireasa Schimbătoare”.
Văduva îl convinge pe văduv să se căsătorească, promițând că va avea grijă de fiica lui mai mult decât de a ei. Dar văduvul vrea mai întâi să cunoască voința mai înaltă despre recăsătorirea sa și primește un semn pozitiv. Cu toate acestea, mama vitregă și-a urât curând fiica vitregă, și-a îmbrăcat acele haine de hârtie, iar iarna, în îngheț puternic, a trimis-o în pădure după căpșuni . În pădure, fata a întâlnit o casă cu trei bărbați de pădure. După ce le-a împărțit politicos o bucată din pâinea ei, ea, la îndrumarea omuleților, mătură zăpada din spatele casei, unde găsește o mulțime de căpșuni coapte. După ce a adunat un coș plin și a dat mâna cu bărbați mici, fata se întoarce fericită acasă. Pentru caracterul ei glorios, trinitatea magică îi acordă frumusețea, care se înmulțește de la o zi la alta; monede de aur care cad din gură și o soartă fericită - să fii căsătorit cu regele. Când fata se întoarce acasă, văzând căderea monedelor de aur, sora ei vitregă invidioasă vrea și ea să caute căpșuni iarna. Dar, pentru caracterul său lipsit de valoare, nu primește nimic bun de la omuleți, dimpotrivă: urâțenie înmulțită, broaște râioase căzute din gură și o soartă rea - o moarte rușinoasă în viitor.
Odată, când o fată bună, la ordinul mamei ei vitrege, clătea fire într-o gaură de gheață , a trecut un rege, care a luat-o pe fata și apoi s-a căsătorit cu ea. Un an mai târziu, regina a avut un fiu. Aflând acest lucru, mamă vitregă și sora invidioase fac o vizită la castelul regal și, rămase singure cu regina adormită, o aruncă în râu prin fereastră. În locul reginei, sora ei vitregă se întinde în pat, prefăcându-se că este bolnavă. În acea noapte, bucătarul vede cum o rață înoată în castel printr-un jgheab, îl cheamă pe rege, dar fără a primi răspuns, se transformă în regina lor și își hrănește copilul. În a treia noapte, rata îi cere bucătarului să-l cheme pe rege, la cererea ei, regele își scoate sabia de trei ori peste vedenia stând pe prag, iar soția stă în fața lui ca înainte, în formă trupească. Regele bucuros o ascunde deocamdată într-o cameră secretă.
Când vine ziua botezului pruncului, iar ceremonia este săvârșită, regele întreabă ce pedeapsă să aleagă pentru cel care îneacă o persoană adormită. Ca răspuns, mama vitregă spune: „Cel mai bine ar fi să pui un astfel de răufăcător într-un butoi, așezat înăuntru cu cuie, și să arunci acel butoi pe munte în apă.” Din ordinul regelui, în acest fel s-a făcut judecata asupra bătrânei rea și fiicei ei.
În prima ediție a poveștilor din 1812, intriga (înregistrată de la Dorothea Wild) descrie episoade cu semn, căpșuni iarna și transformarea unei femei înecate într-o rață. Restul a fost adăugat în 1819 din cuvintele Dorotheei Fiemann (cu excepția broaștelor din gură, adăugate de Amalia Hassenpflug). Micii pădurari ( germană: Haulemännerchen ) în folclorul german sunt bărbați care trăiesc în peșteri și fură copii.
Basmul conține multe motive comune basmelor europene: prieteni supranaturali aflați în necazuri și darurile lor, o căsătorie fericită ca recompensă, broaște râioase ca simbol al unui păcătos, pedeapsa la discreția proprie. Cu toate acestea, prototipurile literare directe ale poveștii, potrivit criticului literar german Hans-Jörg Uther, nu sunt urmăribile.
Un alt basm al fraților Grimm este foarte asemănător cu acest basm - Mireasa albă și neagră , iar chemarea raței seamănă cu una similară din basmul Frate și soră . Există, de asemenea, o strânsă legătură cu poveștile Casei Gâștelor , Doamna viscolului și Bătrânul din pădure , precum și basmele lui Giambattista Basile din Pentameron (Trei Zâne, III, 10; Luna V, 2; Trei Lămâi V, 9).
Falsa soție și mama vitregă sunt forțe umbre psihologice profunde care exclud independența. Credința în promisiunea falsă inițială a mamei vitrege de a avea grijă de viitoarea fiică vitregă, după interpretarea lui Hedwig von Beit (Hedwig von Beit), se datorează slăbiciunii inițiale a personalității în fața promisiunilor lumești, pe de altă parte. mână, datorită unei presimțiri a sorții, dezirabilă și tragică.
Apelul unei rațe la un băiat bucătar: „Rege, ce se întâmplă cu tine?” face aluzie la identitatea neclară a băiatului cu regele, care, la rândul său, corespunde ca un arhetip animus tatălui ei, care, înainte și după căsătorie, s-a comportat și el indecis.