Manuscrise economice și filozofice din 1844 | |
---|---|
limba germana Ökonomisch-philosophischen Manuskripte aus dem Jahre 1844 | |
Gen | eseuri și literatură filosofică [d] |
Autor | Karl Marx |
Limba originală | Deutsch |
Data primei publicări | 1932 |
Manuscrisele economice și filosofice din 1844 ( germană: Ökonomisch-philosophische Manuskripte aus dem Jahre 1844 ) este opera lui Marx , scrisă în 1844 și atribuită așa-zisului. perioada timpurie (umanistă). Tema principală dezvăluită în lucrare este alienarea .
Lucrarea prezintă punctele de vedere economice și filozofice ale lui Marx din acea vreme. Marx începe cu o critică filozofică a economiei politice care afirmă faptele, dar nu le explică. În prefață, Marx a scris că a ajuns la concluziile sale [1] :
printr-o analiză complet empirică bazată pe un studiu critic conștiincios al economiei politice.
Lucrarea conține o critică ascuțită a capitalismului, care [2] :
condamnă muncitorul la sărăcire și scufundare la nivelul mașinii.
Luând în considerare economia politică a lui A. Smith și D. Ricardo, Marx observă că recunoașterea lor a muncii ca singura sursă a tuturor bogățiilor [3] :
poziţia asupra muncii ca unică esenţă a bogăţiei
este cel mai înalt nivel al științei economice din acea vreme. În același timp, Marx notează ca fiind o deficiență semnificativă lipsa de înțelegere a economiei politice [4] :
relaţia mişcării studiate de ea.
Pentru economia politică, Marx stabilește sarcina [4] :
să înțeleagă interconexiunea esențială dintre proprietatea privată, lăcomie, separarea muncii, a capitalului și a proprietății funciare unele de altele, între schimb și competiție, între valoarea unei persoane și deprecierea acesteia, între monopol și concurență etc., între toată această înstrăinare. și sistemul monetar.
Partea principală a lucrării lui Marx este dedicată dezvăluirii esenței conceptului de alienare și muncă înstrăinată. El vede principalul paradox al alienării în faptul că [4]
muncitorul devine mai sărac cu cât produce mai multă bogăție.
Marx derivă alienarea din condițiile vieții sociale determinate de proprietatea privată a mijloacelor de producție. Înstrăinarea este o formă de legături sociale, de comunicare socială a oamenilor, în care condițiile vieții și muncii lor, rezultatul activităților lor și relația dintre ele apar ca o forță externă străină și ostilă. Marx explorează în detaliu alienarea muncii. Activitatea vitală a omului și autoafirmarea lui ca ființă socială se manifestă în crearea practică a lumii obiective, în producția socială. Sub capitalism [4] :
muncitorul devine o marfă mai ieftină cu cât creează mai multe bunuri.
Înstrăinarea muncii se manifestă prin faptul că produsul muncii este opus muncii [4] :
ca un fel de ființă extraterestră, ca o forță independentă de producător.
Marx consideră problema transformării comuniste a societății. Subliniază că numai o astfel de ordine socială poate fi numită comunism, care [5] :
produce un bogat și cuprinzător, profund în toate sentimentele și percepțiile sale despre o persoană.
Marx critică aspru comunismul egalitar, cerând [6] :
o întoarcere la simplitatea nefirească a unui om sărac și inutil.
Conștiința teoretică nu este suficientă pentru victoria comunismului [7] :
Ideea de comunism este suficientă pentru a distruge ideea de proprietate privată. Distrugerea proprietății private în realitate necesită o acțiune comunistă reală.
În cursul unei analize critice a filozofiei lui Hegel, Marx răspunde la întrebarea [8] :
…ce fel de relație avem cu dialectica hegeliană?
Marx critică idealismul filozofiei lui Hegel [9] :
ideea absolută în sine nu este nimic, că numai natura este ceva,
notând [10] :
aspecte pozitive ale dialecticii hegeliene.
Dicționare și enciclopedii | |
---|---|
În cataloagele bibliografice |