Fluturi (suita Schumann)

Versiunea actuală a paginii nu a fost încă examinată de colaboratori experimentați și poate diferi semnificativ de versiunea revizuită pe 8 iunie 2017; verificarea necesită 1 editare .

„Fluturi” ( fr.  Papillons ), op. 2 este o suită pentru  pian de Robert Schumann , scrisă în 1830-1831 . Lucrarea, care înfățișează un bal mascat , este bazată pe anii răutăcioși a lui Jean Paul (1804-1805) și este dedicată nurorilor compozitorului, Teresa, Rosalia și Emilie.

Suita contine 12 camere. Începe cu o introducere în șase bare , urmată de diverse dansuri - nouă valsuri și două poloneze (care amintește de originea poloneză a Vinei și se referă la dialogul personajelor [1] ). Fiecare dintre dansuri nu este conectat muzical cu cel precedent - doar tema mișcării a 6-a este apoi repetată în a 10-a, iar tema mișcării I apare în final. Cea de-a 12-a (ultima) mișcare începe cu tema Grossvater , care a fost interpretată în mod tradițional la nunți și alte sărbători de familie. Notele repetate (A a doua octave) cu puțin timp înainte de sfârșitul suitei înfățișează sunetul ceasului (6 dimineața), semnificând sfârșitul mingii.

Secvență de numere:

Introducere. Moderato ( C-dur )
  1. Vals ( D-dur )
  2. Vals. Prestissimo ( Es-dur )
  3. Vals ( Fis-moll )
  4. Vals. Presto (la major )
  5. Poloneză ( B-dur )
  6. Vals ( D-moll )
  7. Vals. Semplice ( F-moll )
  8. Vals ( Cis-moll )
  9. Vals. Prestissimo ( B minor )
  10. Vals. Vivo, Più lento ( C-dur )
  11. Poloneză ( D-dur )
  12. Finala ( D-dur )

Puțin mai târziu, Schumann a citat „Fluturi” în suita sa de pian „ Carnaval ” (Op. 9, 1834-1835): tema primului vals este citată în „Florestan” (nr. 6, cu o notă în partitura) și în marșul final (nr. 20), unde apare și tema grossvater (marcată „Tema secolului al XVII-lea”). „Fluturii” din „Carnaval” (Nr. 9) în sens muzical nu au nicio legătură cu acest ciclu.

Vezi și

Note

  1. Jensen 2001, 92-93

Link -uri