Jingoismul ( ing. jingoism ) este naționalismul șovin [1] , care este „caracterizat prin propaganda expansiunii coloniale și incitarea la dușmănia națională” [2] . În practică, aceasta înseamnă folosirea amenințărilor sau a forței militare împotriva altor țări sub pretextul protejării a ceea ce este perceput ca interesele naționale ale țării (conform uneia dintre interpretările presupuse oferite de Domnul însuși).
Termenul a intrat în uz în Marea Britanie în timpul războiului ruso-turc din 1877-1878 , când, după ce a trimis o escadrilă engleză în apele turcești pentru a contracara avansul trupelor ruse, sentimentele șovine au crescut brusc în țară. Expresia lui Jingo ( Jur pe Dumnezeu ) a servit drept refren al cântecului militant, la modă atunci, interpretat de Gilbert McDermott [3] [4] .
Nu avem nevoie de luptă, dar, Doamne, dacă se va întâmpla asta,
Vom găsi oameni, vom găsi nave și bani pentru atacuri,
Nu ne vom lupta cu Mishka pentru prima dată și atâta timp cât steagul britanic este puternic, ruşii
nu vor vedea Constantinopolul.
Nu vrem să luptăm, dar prin Jingo, dacă o facem
. Avem navele, avem bărbații, avem și banii
. Ne-am mai luptat cu Ursul și, deși suntem britanici, adevărat
. Rușii nu vor avea Constantinopol.
Expresia „de Jingo” este o expresie argou bine stabilită (probabil un eufemism pentru „de către Isus ”). Cuvintele acestui cântec au servit drept bază pentru termenul politic „jingoism”, inventat de politicianul radical britanic al vremii, George Holyoke [5] .
O utilizare timpurie a termenului a fost asociată cu politica externă a lui Theodore Roosevelt , care este adesea acuzat că este șovin . Pe 8 octombrie 1895, într-un interviu pentru The New York Times , el a răspuns: „Mulți oameni vorbesc despre „jingoism”. Dacă prin „jingoism” ei înțeleg o politică prin care americanii insistă cu forță și temeinic asupra drepturilor lor, care sunt respectate de puterile străine, atunci suntem „jingoiști”.
Termenul reapare mai târziu în cultura populară, în special atunci când se discută despre agresivitatea ilustrată în unele filme de la Hollywood . Într-o recenzie pentru cel mai recent film din seria Rambo , David Morrell - autorul cărții pe care s-a bazat filmul - l-a descris pe protagonistul filmului drept un „jingoist”. „ Jingo ” este, de asemenea, titlul unui roman al lui Terry Pratchett , care descrie un război fără sens între două mari națiuni pe o insulă minusculă.
În rusă, termenul este rar folosit, de regulă, la traducerea textelor originale în limba engleză. În schimb, oamenii vorbesc adesea despre patriotism jingoist (jingoism), xenofobie sau șovinism.