John Barleycorn (roman)

„John Barleycorn” ( ing.  John Barleycorn ) – roman autobiografic de Jack London , care povestește despre viața scriitorului asociată cu băutura, importanța alcoolului în viața sa și lupta împotriva alcoolismului. Povestea a fost publicată în 1913. Titlul este preluat din cântecul popular britanic „John Barleycorn” .

Povestea este amintirea lui Jack London despre experiențele sale cu alcoolul în diferite etape ale vieții sale, de la vârsta de cinci ani până când a devenit un scriitor bogat și de succes.

Istoricul creației

Înainte de a începe să lucreze la carte, Jack London a vândut drepturi de preprint la The Saturday Evening Post pentru 15 cenți pe cuvânt. Pentru o lucrare între 50.000 și 60.000 de cuvinte, contractul total a fost de aproximativ 10.000 de dolari. Londra a folosit acest acord ca argument în disputele cu editorul The Century Company (acum Prentice Hall ) pentru a-l obliga să semneze un contract de publicare a lucrării. Dacă nu ar fi fost acest truc, Londra ar fi putut să nu convingă editorul, deoarece acesta din urmă avea îndoieli cu privire la ideea lucrării [1] .

Londra a început probabil să scrie manuscrisul în noiembrie 1912 și a finalizat lucrarea doar două luni mai târziu, pe 13 ianuarie 1913, cu 669 de pagini scrise de mână. Între 15 martie și 3 mai 1913, un preprint a fost publicat în opt numere ale revistei - o versiune nerevizuită a lucrării cu ilustrații de Harvey Thomas Dunn. Romanul a fost întâmpinat cu jenă și admirație în egală măsură, ceea ce nu l-a împiedicat să dobândească o popularitate corespunzătoare. Cartea tipărită, care a apărut în august 1913, a avut mai puțin succes și a primit recenzii mixte. Deși lucrarea nu a fost un pamflet anti-alcool , mișcările sociale pentru a interzice alcoolul l-au folosit în propriile lor scopuri. De exemplu, fragmente din roman au fost folosite pentru scrisorile de propagandă. Există chiar o opinie că afacerea Londrei a influențat interzicerea alcoolului în Marina SUA în 1914 [2] . În 1914, editura londoneză Mills & Boon, o subsidiară a HarperCollins , a lansat și ea romanul, adăugând subtitlul „sau Memoriile unui alcoolic” titlului principal „John Barleycorn” [3] . De zeci de ani, mulți editori au folosit acest subtitrare.

Reflecție în cultură

Folosită la începutul celui de-al doilea capitol, expresia „seeing pink elephants” [4] ca descriere a stării de ebrietate alcoolică , însoțită de halucinații, a devenit un eufemism în cultura de limbă engleză. „Elefanții roz” au devenit expresia dominantă pentru starea de halucinații bețive în jurul anului 1905, deși au fost menționate și alte unități frazeologice, precum „vezi șerpi” sau „vezi șerpi în cizme” [5] .

Eufemismul a fost asociat și cu cultura consumului de alcool. De exemplu, cocktailurile alcoolice erau numite „elefantul roz” [6] , iar fabrica de bere belgiană Huyghe a pus un elefant roz pe eticheta berii lor Delirium Tremens [7] .

Expresia și-a găsit drum în cultura populară. În primul număr al Action Comics , publicat în 1938, Lois Lane dezvăluie în ziarul Daily Planet că l-a văzut pe Superman . Editorul ei respinge povestea lui Lois, întrebând dacă a văzut și elefanți roz. În filmul de animație Disney din 1941, Dumbo , există și o referire la eufemism - după ce Dumbo și Timothy beau dintr-o găleată de șampanie , încep să halucineze elefanții cântând și dansând pe melodia „ Parada elefantului roz ”.

Note

1. ↑ Vgl. Lutz W. lup. Sterben de muzică John Barleycorn. Nachworth. În: Jack London: Konig Alcohol. Român. Neu übersetzt, mit einem Nachwort, Anmerkungen und einer Zeittafel von Lutz-W. Wolff.. - 5, 2021. - München, 2014. - P. 250.
2. ↑ Lutz-W. lup. Sterben de muzică John Barleycorn. Nachworth. În: Jack London: Konig Alcohol. Român. Neu übersetzt, mit einem Nachwort, Anmerkungen und einer Zeittafel von Lutz-W. lup. - München 2014, 2014. - P. 251.
3. ↑ Jack London. John Barleycorn, sau, Memoriile alcoolice . - Londra: Mills & Boon, 1914. - 306, [2], 8 p.
4. ↑ „Există, în general, două tipuri de băutori. Există un om pe care îl cunoaștem fiecare dintre noi, prost, lipsit de imaginație, al cărui creier este infestat de viermi stupefiați; care merge cu pas larg, dar nesigur, căzând adesea în șanțuri și care vede șoareci albaștri și elefanți roz în extremele extazului său. El este tipul care devine obiectul ridicolului în ziarele pline de umor.
5. ↑ Peter Jensen Brown. Blogul de istorie a sporturilor timpurii și culturii pop: Istoria plină de culoare și etimologia „elefantului roz” . Blog de istorie a sporturilor timpurii și culturii pop (20 august 2014). Preluat: 2 octombrie 2022. (nedefinit)
6. ↑ Ray Foley. Ultima carte de cocktailuri . — Sourcebooks, Inc., 2011-11-01. — 241 p. - ISBN 978-1-4022-5410-9 .
7. ↑ Yentl Bresseleers. Berea Elefantului Roz :  Delirium Tremens  . Belgian Beers UK (29 mai 2020). Preluat: 2 octombrie 2022.  (nedefinit)

Literatură

• Jack London. John Barleycorn // Jack London . Lucrări adunate în paisprezece volume / Ed. R. M. Samarina. - M . : Pravda, 1961. - T. 11. - S. 5-170. — 535 p.
• Zakharova A.P. Jack London și șarpele verde: povestea „John Barleycorn” (1913) în contextul literaturii mișcării Temperance  // Literatura a două Americi. - 2018. - Nr. 4 . - S. 41-71 . - doi : 10.22455/2541-7894-2018-4-41-71 .
• Poole G. The Drunken Scheherazade: Self-Reflection in Jack London's The Road , Martin Eden and John Barleycorn  //  RSA Journal. - 1990. - Nr. 1 . - P. 69-80 . Arhivat din original pe 25 februarie 2017.