Diariush Athanasius Filippovici

„ Diariush ” ( vechea rusă Diariush , jurnal ) este un fragment jurnalistic (după M. Dobrynin - o poveste polemică autobiografică [1] , după S. Garanin - o confesiune-predică [2] ) al egumenului Brest Athanasius Filippovici , care constă din 17 fragmente de informații, dintre care două au fost scrise după moartea preotului [3] . Textul lui Atanasie însuși este format din 10 lucrări independente scrise în 1638-1646 și unite prin cinci inserții [3] .

Combină călătoriile și notele explicative ale autorului, memoriile sale, jurnalele și un eseu autobiografic despre ceea ce a trăit și a trăit, legende și viziuni mistice, mesaje și scrisori ale lui A. Filipovich, discursurile sale acuzatoare, schițe concise ale articolelor individuale, tratate filosofice ale o natură teologică, versuri dedicate luptei și chiar cântarea unei cântări asemănătoare unui imn sunt una dintre cele mai timpurii notații din muzica belarusă [4] .

Textul include lucrările: „Istoria unei călătorii la Moscova”, „Prima Suplika”, „Notă explicativă la Curtea Consistoriului Ecleziastic”, „Vești de dorit pentru credincioși…”, „Întemeierea haosului Bisericii Romane”. ”, „Al treilea Suplika”, „Pregătirea Curții”, „Instrucțiuni către Rege”, „Despre fundația Bisericii”, „Motive pentru acțiune”. Anexa conține lucrări scrise după moartea lui A. Filippovici de către călugării Mănăstirii Brest Simeonovsky: „Despre moartea glorioasă... a lui Afanasy Filippovici” și „Piatra funerară a lui Afanasy Filippovici”.

„Diariush” de A. Filippovici a fost scris într-o perioadă de tranziție și critică pentru lupta religioasă și se află la granița literaturii polemice și de memorii. Lucrarea este determinată de tendință deschisă, ascuțițe politică și religioasă, patos, saturație cu conținut socio-politic și agitație. Autorul a abordat în mod conștient definiția propriei sale lucrări ca „Diariush”, deoarece lucrarea conține un eseu propriu-zis de memorii autobiografice, în plus, intrigile socio-politice sunt prezentate în ea sub formă de exemple din viața sa personală sau sub formă de propriul raționament [3] . Diariusz îmbină elemente de poetică și realism baroc, gotic, o compoziție eterogenă și limbajul operei - pe alocuri aproape colocvial, pe alocuri complicat și confuz cu numeroase polonisme și slavonisme vechi [1] .

„Diariush” a fost tradus în belarusă de Ivan Saverchenko (Native Word, nr. 1, 2003) și S. Veretilo (Flame, nr. 1, 2002).

Note

1. ↑ 1 2 Dabrynin M.K. Literatura belarusă. Vechii. Mn., 1952. S. 220
2. ↑ Creștinismul și cultura belarusă: Materialele celui de-al III-lea Intern. kangresa belarusistaў „Cultura belarusă în limba civilizației” (Minsk, 21-25 mai, zăpadă 4-7, 2000) / Redkal.: L. Uladykovskaya-Kanaplanik (ed. gal.) și insh. - Mn .: „Knigazbor belarus”, 2001. - S. 98-99. — 208 p.
3. ↑ 1 2 3 Istoria literaturii belaruse XI-XIX etape în două tamakh. Volumul 1 — Minsk. știință belarusă. 2006. S. 595-611
4. ↑ 410 din ziua apariției lui Athanasius Brestskag (Filipovich Athanasius; kal 1595 tsі kala 1596 tsі 1597 (?) - 1648), sfânta biserică de dreapta din Belarus, gramadskaga, palytychaga și dsarzekochaga inaccesibila) - inaccesibil ) vechi.nlb.by. Consultat la 13 septembrie 2017. Arhivat din original la 23 octombrie 2013. (nedefinit) 

Link -uri

• Vechiul original din Belarus „Diyariush”
• traducere în belarusă